9,218 matches
-
tipic rusesc; un băiat de la casa de copii), Isaaac Goldman (ucrainian din Odesa), Grișa (om bun, cu suflet), protopopul Avvakum (fire bisericoasă, blajină), Zolkiewski (hatman). În principiu, numele de femei, înglodate în muncă și în datorii, degajă un fel de parfum închis, conservat pentru mai târziu (Grunia, Frosa). Ele se opun mamei - Piekno, frumusețea en titre. Alte nume sunt tipic rusești: Kirilovici, Simion Simionovici, Sorokin. În roman sunt câteva linii tematice îmbucurătoare, atingând degajat simbolul. Una vizează mișcarea în gașcă, unde
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are o dinamică prestabilită. Ea umple golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care și-au pierdut parfumul inițial al concretului, dar și-au împrumutat o autoritate severă, decisă, indiscutabilă. Cuvintele acestea sunt câteodată de neînțeles, goliciunea lor este evidentă. Gândirea rătăcește în jurul lor fără spor. Prin neostenită repetare capătă însă o funcție ritmică. Ele modelează ritmul interior
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Cronicar Zona Almosnino Dacă ne-am lua după autoevaluările publice arogante, după revendicările vanitoase de lauri, pămîntul lumii noastre literare ar trebui să fie buric lîngă buric. În grădina Literelor, modestia și discreția sînt flori rare, parfumul lor se pierde în mirosurile stridente de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet prea puțin cunoscut tocmai datorită personalității sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
esența ființei umane, a o distila, a o transpune pentru a o împărtăși lumii întregi. Aceste voci mici vin din Scoția, Irlanda, Africa de Sud, Quebec, din Norvegia și din Noua Zeelandă, ele își fac auzite pretutindeni strigătul de indignare, au uneori un parfum local și o coloratură precisă. N-au nimic global, e adevărat, dar cel puțin au autenticitate și vorbesc întregii lumi, pentru că ele se adresează cuiva anume, unui anumit public, care poate vibra recunoscându-și emoțiile și necazurile, poate să se
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
unui destin personal, eliberat de toate suferințele trecutului. Rând pe rând, figuri cunoscute se reunesc în același loc - un lagăr, mai întâi cele care o însoțiseră pe drumul calvarului de la Babi Yar, apoi multe altele. Ceea ce ar putea aduce un parfum de melodramă ieftină (toate victimele sunt, după episodul cumplit al genocidului, salvate de autor), dacă, oscilând între dezamăgire, iritare și ironie, cititorul nu ar întrezări dintr-odată uimitoarea strategie a lui Thomas: toate personajele capitolului final sunt, fără excepție, oameni
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
cartea. Coordonator este tînărul poet Adrian Bodnaru, construcția grafică pică în responsabilitatea artistului plastic Dan Ursachi, un rol important îi revine componentei tehnice (adică specialiștilor și utilajelor tipografice), iar undeva, în atmosferă, prin aerul îmbibat subtil cu tot felul de parfumuri rare, veghează, ludic și ceremonios, și ochiul ciclopic al lui Șerban Foarță. De altfel, seria neagră a cărților de poezie de la Brumar a fost deschisă chiar cu volumul Caragialeta al lui Șerban Foarță, carte care a și sistematizat elementele de
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
potențialitate, ca îmbietoare netrăire în cărți. Dimensiunea sa livrescă e una fantast-recuperatoare: "De cele mai multe ori mă uit peste cărți ca peste/ viețile mele pe care le-aș fi putut trăi stînd undeva într-o gară/ printre soldați, vagabonzi, cerșetori,/ simțind parfumul unui îndepărtat trup de femeie la care visez/ de pe vremea lui Ghilgameș./ Viața îmi dă întotdeauna de știre:/ lasă tu terfeloagele, ia de pe mine cîțiva bănuți/ și uită!/ Eram fericiți -/ viața mea îndeasă în cărți vieți ce pînă acum/ n-
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
expresie muzicală "perfectă", la o incantație care funcționează precum un mecanism ce pare a fi epuizat dificultățile lăuntrice ale actului creator, hrănindu-se din situația limită a mijloacelor întrutotul corespunzătoare scopului. Atari versuri, de-o frumusețe grea, narcotică, aidoma unui parfum de crini regali, sînt, după cum le apreciază Nicolae Manolescu, "cam prea frumoase", "mai caracteristice pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Balada I, piesă reluată de Dan Grigore de-a lungul anilor mereu cu alte accente. Mărturisesc cinstit că mi-am amintit cu nostalgie de o intens poetică versiune din trecut. Am preferat valsurile cu ambiguitatea jocului între eleganță și gravitate - parfum de vals mai degrabă decât piruetă pe parchet. Viziune personală frapantă, marcată puternic de angoasele și nevrozele timpului nostru, bravură cutezătoare, densitate și rupturi; aștepți crispat momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
Andreea Deciu După ce Suskind a scris un roman al carui personaj "fură" arome de femei tinere pentru a distila esențele unui parfum desăvîrșit, Pascal Bruckner scrie o carte despre Hoții de frumusețe, cu importanță deosebire că personajele lui, de altminteri femeie și bărbat, nu "fură" pentru a crea ulterior, ci pur și simplu pentru a distruge, pentru a stîrpi frumusețea, acel ceva
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră înfățișează armoniile/ Dar în această arca suită de către neant/ Nu trăiești decît în parfumul/ Abandonării împlinite" (Solitudinea lui Eros). Nu o dată stihul i se pierde în sublima spumă hermetica: "La noapte mă voi căuta printre puștii/ Chemînd din fluier căderea./ Cine mă alunga va naște un scut/ Și va ridica pe el regii către
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
unei crizanteme./ E mască mea, dublura ce ma teme/ Și sfîrtecă-nflorirea care e somn de rochii.// Iubito, iarăși cu moartea mă adăpostești,/ Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște spinul? În curăția ce o cunoaște spinul). Că și: Atîta parfum învins poartă haină ta/ Și nu ai limbă decît pentru a suspina/ Printre grațiile care-ți zăvoresc mîinile/ Prea frumoaso din patria logodita/ Cu alta țintă la fiecare tînără săgeată" (La fiecare tînără săgeată). Că și: "Doamne, pe cine și-
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
cu realul invocat spre a-și in-forma el însuși limbajul, spre a-i impune ordinea luxurianta, spre a-l acorda la un lăuntric melos luxos, pentru a suplini astfel "muțenia dulce a cărnii", pentru a-și transforma fierea în "negre parfumuri", pentru a învinge "sarea de pe bolgii", pentru a reține doar "caligrafia de efemere", care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
pentru copii și cădite pentru sugari, cu perii, periuțe, cuiere și dulăpioare de baie. Pe aceeași stradă, fructele exotice și jucăriile ieftine, iar ceva mai încolo intri în lumea săpunurilor, a fixativelor, a lenjeriei a mijloacelor tradiționale contraceptive, a fardurilor, parfumurilor și a intimității feminine. Puțin mai departe, pe aceeași stradă a optimismului, băuturi, țigări și cafea, dulciuri și îndulcitoare, apoi casete cu muzica, iar dacă dai colțul, iti reamintești, pe largă autostradă pe marginea căreia așteaptă ceapă, cartofii, fasolea, porumbul
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
ar fi putut s-o facă! Dacă Brad Pitt e parcă mai expresiv acum decît altădată, de vină sînt numai doi oameni: regizorul și partenerul principal. Regizorul, Martin Brest - cu o filmografie "hibrid" între Beverly Hills Cop (seria 1) și Parfum de femeie (seria...2, adică remake-ul), știe să lucreze cu actorii (nu degeaba, sub baghetă lui, Al. Pacino a cucerit un Oscar); și, poate tot nu degeaba, la ora debutului, în ^79, pe cînd avea doar 28 de ani, Martin
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
a captivat stilul ăngrijit al expunerii, personalizată mereu de atitudine dar și de "senzaționalul" descoperirii, ca de pildă foarte artistul inventar al felurilor gastronomiei chineze, intitulat poem. an care amuzamentul se ănsoteste cu faimoase corespondențe de forme, culori, sunete și parfumuri. Itinerariul este nul esențial: Zidul cel Lung și mormintele Dinastiei Ming, Palatul (Interzis) de Iarnă (9999 de ăncăperi), Zhengzhou, capitala provinciei Henan, leagănul Chinei și al fluviului Galben, cu frumoase temple budiste și taoiste, Chengdu, capitala provinciei Sichuan, barajul de la
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
oricărui muritor i-ar putea fi iertate orice păcate: "s...ț câte o stea va vesteji pe cer an depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice an țeavă subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Mi-am amintit sí cum, la București, la cotul unei mici străzi din centru, unde se construise un cămin universitar și se făceau săpături de canalizare, ăn dreptul unui copac monumental, ocrotit de Academia Română - care nu a dat aprobarea
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
acum și mirosul eroilor și locurilor în care se desfășoară acțiunea; cum mirosea, de exemplu, cabaretul parizian Very, unde, alături, prin peretele subțire al localului se auzea clar conversația celor patru ași ai lumii gazetărești, Bixiou, Blondet, Finot, Couturier; ce parfum folosea prințesa de Cadignan cînd, în final, îi declară lui d'Arthez, scriitorul, iubitul ei genial: "O, neghiob, ilustru! dar tu nu vezi că te iubesc la nebunie?"..; sau, de ce nu, tot în filmul respectiv, după ultimele noutăți ale tehnicii
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
paralele cu Maria-Magdalena și Maria Antoaneta - pentru a ieși, treptat, din închistarea șablonului și a-și strigă propria neputința și disperare. Pericolul mîțului este de fapt analizat de Mazilu și exploatat de regizoare, care păstrează, pentru atmosferă, muzica lui Mozart, parfumul perucilor și al costumelor de epocă. Ele nu sînt greoaie nu doar pentru că sînt stilizate de scengorafa Oana Botez, dar și pentru că sînt principalele elemente de decor, într-un spațiu aproape gol. Remarcam interpretarea protagonistului, Viorel Comănici, bine dozat în
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
funcție determinată nu a mai rămas, de îndată ce el i-a atins numele, în tiparul statutului originar. Preludiul, a rămas singur a preludiu la o absență: fugă; Scherzo-ul a părăsit simfonia și caracterul săltăreț; Valsul a lăsat în urmă Viena, parfumurile și cochetăria ei; Studiile (Leș Etudes a ce fel de "Gradus ad Parnassum"?) au mutat exercițiul diabolic în câmpul tehnicii transcendentale; Baladele povestesc tot ce scrie Mickiewicz în poemele lui narative fără să istorisească ceva; Sonatele nu mai asculta decât
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
siropul liric al epocii franco-italienizant. În fine, ceva comic mai mult. Că viziunea poeticeasca de azi de la Ț. V. "Locuința mea de vară E la țară; Acolo eu voi să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare De parfum și de amor..." (Vară la țară) Zău, a repet a dacă, în general, partea sentimentală a masmediei de azi bate simțirea bardului din Roșiorii de Vede (azi linie de cale ferată importantă). * * * Trebuie să mărturisesc că acest mic volum ferfenițit
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
cel al geniului. Ce repunere în nobilele drepturi! Au fost aduse, din depozitul de la Posada, lucrurile de preț (cine-o fi avut, atunci, ideea salvării lor!?) și totul, absolut totul arată acum că în ceasul dinții al casei de vis. Parfumuri indicibile: de rășina și de lavanda. România cealaltă! Pași spre vila 7, unde stau. Phii, dar uite, ce-mi văd ochii, nu cumva... Da, în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scenă, vai... scenă în aer
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
pentru acel cîntec. Și Igor a fost de acord făcîndu- i semn cu ochiul lui Fotache, în timp ce acesta își ținea respirația să nu o deranjeze cumva pe doamna Ana în timp ce aceasta i-a atins un obraz cu buzele. Mirosea a parfum cum nu mai simțise vreodată Fotache și nici altcineva din neamul lui. La un moment dat Fotache a tras o cîntare cu Dej, o auzise el pe undeva, numai că doamna Ana i-a făcut semn să cînte altceva, că
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci și pe prietenii lui, Ionel Vianu și Matei Călinescu”). Autoironic și bășcălios, direct și fără menajamente, Ștefan Agopian ne oferă niște amintiri prețioase - și savuroase - pentru reconstituirea unui „parfum” de epocă, cu tot cu subiectivitățile sale acide.
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Se pare că ea a fugit de oameni, încercând să-și aducă pruncul pe lume singură în tufișuri, pe o insulă. Pe vremea aia n-aveam mai mult de trei ani. Nu reușesc să-mi amintesc chipul, doar puțin din parfumul ei. Parfumul soră-mii seamănă cu mirosul acordeonului vechi când îl deschizi, mângâindu-i cu degetele cusăturile. Bătrânul Akords mai zace și acum, undeva pe dulap. Maică-mea a scos cu grijă toate pozele ei din album. Dar Lucis, vecina
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]