3,306 matches
-
îmbogățit la ea. Sunt omul care continuî sî scrie în cafenele" D.P.: Iar saltul în Franța? M.V.: Franța mi-a adus nu numai acest acces la tehnică, ci și altceva, la nivelul ambianței și al inspirației: atmosfera inegalabilă a cafenelelor pariziene. Sunt omul care a scris și continuă să scrie în cafenele. Aproape în orice cafenea, deși am unele preferate... Vînzoleala din cafenea, spectacolul străzii, starea de imprevizibilitate, conversațiile care au loc în jurul meu, toate acestea mă inspiră. Ideea că poți
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
Ideea că poți să stai cu o cafea în față timp de ore și ore la o masă în timp ce în jurul tău totul se mișcă te face să te simți în centrul lumii. Oriunde te așezi, de altfel, într-o cafenea pariziană, ești în centrul lumii. D.P.: Asta înseamnă că ai sau că nu ai tabieturi cînd scrii? M.V.: Nu am tabieturi atunci cînd scriu. Pînă pe la vîrsta de 35 sau 36 de ani, începeam, totuși, fiecare "ședință de lucru" cu o
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
puține ecouri. Potrivit fișei sale biografice din Wikipedia, John Laughland - pe care chiar și numele de familie pare a-l fi predestinat unor interpretării contradictorii a lucrărilor sale - și-a dat doctoratul în Filosofie la Oxford, a predat la universități pariziene, face parte din Comisia Helsinki pentru Drepturile Omului din Marea Britanie și actualmente trăiește la Bruxelles. Articolele sale pot fi citite în "The Guardian", "The Sunday Telegraph", "The Spectator", "The Wall Street Journal", "National Review", "The American Conservative", "Antiwar.com". Dintr-
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
puțin vizitate critic la vremea aceea și avea cu siguranță anumite speranțe asupra unei posibile cariere de scriitoare în Franța. Tînăra exilată - aici mă întorc la sursă - adică la memoriile dnei Lovinescu, chiar dacă se familiarizează fără complexe cu mediile intelectuale pariziene, rămîne legată de tragedia din țară. Are, în afara unei iubiri răscolitoare, un adînc sentiment de culpă față de mama sa, prizoniera dictaturii de acasă, care o va urmări toată viața: libertatea sa, plătită cu suferințele și moartea mamei. Am citit cartea
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
în 1949, iar textul primului succes al lui Ionesco, La Cantatrice chauve a fost publicat în 1952, la doi ani după ce piesa a fost prezentată pe o scenă de teatru (începând din 1957, ea se află permanent pe afișul teatrului parizian Huchette). }inând cont de toate aceste detalii preferința autoarei pentru acest tip de literatură ("roman realist, ascuns în limbaj esopic", scrie Ioana Pârvulescu) nu surprinde, iar refuzul editorilor de la Denoël de a publica romanul poate fi și el înțeles. Romanul
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
dintre românii care se ocupă de semiotică au lipsit de la acest congres; totuși, am avut satisfacția de a constata prezența mai multor universitari de la Iași, Cluj-Napoca, Bacău, Galați și București, la care adăugăm și un român profesor la o universitate pariziană; toți au atras atenția prin comunicări interesante. Rodica Amel (București) a vorbit despre relația dintre folosirea semnelor și inventarea lor. Camelia M. Cmeciu și Doina Cmeciu (Bacău) au analizat manipularea comunicării prin imagini, cu referire la campania electorală din 2004
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
o fiică, Margareta, măritată cu un diplomat francez pe nume Baillavoine. Philippe Caracostea s-a născut în 1925 la Méréville, ca fiu al lui Alexandru Caracostea și având, așadar, după mamă ascendență franceză. A urmat cursurile colegiului Stanislas - reputatul liceu parizian al elitelor la care fuseseră elevi și unii români înstăriți -, după care a urmat Ecole des Beaux-Arts și Académie de la France Chaumiere. A urmat un tur al lumii, în cadrul căruia a fost - pe urmele marelui Gauguin - și în Tahiti. Activitatea
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
secolul al XII-lea lăcașul este acum delabrat. Nici colectivitatea locală și nici statul nu au suficiente fonduri pentru a o întreține. Acustica devine convenabilă atunci când incinta ajunge să fie neîncăpătoare. Sunt peste trei sute de melomani sosiți de departe, mulți parizieni, mulți localnici. în fața altarului organizatorii au plasat un excelent pian de concert, Steinway. Aici au evoluat fetele, muzicienele acestui minunat cvartet de coarde, Cvartetul "Psophos", o formație de tineri lansată puternic în ultimii ani în peisajul vieții muzicale europene. Aici
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
roman Michael Kolhaas, am simțit cruzimea și particularitatea faptei, când am aflat în ce chip și companie și-a curmat zilele Heinrich von Kleist. Gerard de Nerval se spânzurase de un felinar, într-o noapte de dezastru, pe o străduță pariziană, Esenin pare-se și-a tăiat firul vieții într-o pădure, certat de principialul Maiakovski care, totuși, i-a urmat curând apoi exemplul. în exil se sinucide Stefan Zweig, în țara sa, care-l diviniza, Hemingway. Un as al nefericirii
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
o creștere firească a cheltuielilor de întreținere. Nu a vorbit în amintirile publicate de excelentele referințe obținute la prestigioasa "École Pratique des Hautes Etudes", de prețuirea unor mari profesori precum Fortunat Strovski, de colegii români cu care a împărțit sejurul parizian: Mircea Vulcănescu, Alex. Graur, Mariana Parlier etc. Mai cu seamă nu s-a referit mai deloc la excepționala legătură cu cea care i-a devenit soție (pe numele de domnișoară Maria Iovițoiu), după ce înainte îi fusese colegă de facultate. Șerban
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
puternic instinct al măreției și al eternității. Mai întîi, Dan Grigorescu este un copil al războiului, născut în vacarmul armelor și în proximitatea morții, din iubirea patetică și ultimativă a Generalului pentru boieroaica Elena Negropontes. Lăsînd la o parte experiențele pariziene și românești ale tînărului Dan Grigorescu, trebuie observat că vocația și experiența lui artistică îi mută acțiunea în planul luptei simbolice. Cînd bisericile erau amenințate de către regimul comunist cu dispariția fizică, el fotografia Mănăstirea Voroneț, mutîndu-i existența din planul realului
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
bețiv a fost ecranizată în cîteva rînduri; relativ celebru e filmul lui Ermanno Olmi, de la sfîrșitul anilor '80, cu un Rutger Hauer greu de imaginat într-un asemenea rol. Roth, căruia alcoolul avea să-i grăbească sfîrșitul, în exilul său parizian, redă magistral lenta autodistrugere a unui bețiv. Fostul miner Andreas Kartak a făcut închisoare după ce a ucis pentru o femeie comună. Și aici există, la personajul central, problema identității: pe lîngă pierderea banalelor acte, e semnificativă uitarea numelui de familie
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
Adam, pus prima oară în scenă cu 151 de ani în urmă, la Paris, are toate datele mai sus menționate, făcând parte dintr-o suită de balete romantice reluate din când în când de marile companii de balet. După perioada pariziană, spectacolul a căpătat forma lui cea mai complexă, prin adăugarea unor partituri muzicale de Riccardo Drigo (spectaculosul pas de deux), de Alois Louis Mincus și de Cezare Pugni, între 1868 și 1899, pe scena Teatrului Maryinsky din Sankt Petersburg, în
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
sau geantă, sau, folosit singur, cu sensul de "furt de buzunare". În Colin - Mével, Dictionnaire de l'argot, Larousse, 1990, se indică o primă atestare a substantivului țîre la 1829. Într-o carte din 1990 despre lumea hoților de buzunare parizieni - François Abjean, Pickpockets!, Paris, Acropole, 1990 - , apar, atît în glosar, cît și în text, termenii țîre "furtul de buzunare" ("voleurs a la țîre", p. 33), tireur, tireuse "cel/cea care fură", tirer "a fura"; grupul de polițiști care se ocupă
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
al spiritului în care istoria literaturii se întâlnește cu cea a artelor plastice sau cu cea a muzicii. În ultimele secole aproape că nu a existat vreun mare artist de numele căruia să nu fie legată și o mică poveste pariziană. Gheorghe Mocuța este un talentat poet optzecist din Arad, pe care am avut privilegiul să îl cunosc la ediția din anul 2006 a celebrului Salon du Livre de la Paris. Mai degrabă timid, avea întipărită pe față o tristețe resemnată. Oarecum
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
furia fostelor colonii răscumpără păcatele coloniștilor/ care le-au tulburat somnul/ acum sunt două popoare diferite aici/ cel din paris și cel din periferii: liberté, égalité, diversité". (p. 37) Poemele lui Gheorghe Mocuța din volumul călătorie. exil sunt un jurnal parizian sui generis. Un jurnal al unui om lipsit de iluzii, străin de orice urmă de bovarism, care descoperă "orașul lumină" purtând în suflet povara cruntei boli care i-a lovit fiul. Un document de suflet impresionant (poetul are tăria de
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Mă tem că accentul dumneavoastră nu este destul de bun, spuse acesta în cele din urmă. —Cum adică? exclamă Charlot. — Nu este destul de bun pentru instituția noastră. Standardele noastre sunt deosebit de ridicate. Profesorii noștri trebuie să aibă cel mai curat accent parizian, fără cusur. Îmi pare rău, domnule. Rostea cuvintele cu o claritate desăvârșită, ca și cum era obișnuit să vorbească numai cu străinii, și folosea o limbă cât se poate de simplă, fiind specializat în metoda predării directe. Privirea lui stărui meditativ asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
picioarele în frapieră sau să comande ananasul din căruciorul cu prăjituri. Îl asigurăm că, în următoarele treizeci de secunde, va fi scos afară din local. În șuturi. Deși... Deși am auzit că, în urma emisiunii din Capitolul 4, în marile restaurante pariziene a apărut o nouă modă: la sfârșitul meselor, clienții cu dare de mână - adică rușii - își pun frapierele în cap ca să se răcorească. Se poate spune că am deschis o nouă cărare pentru bețivii pursânge. Sau două cărări - să nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de vizitatori. Un număr mare de prostituate au fost, de asemenea, atrase de metropolă (În special În timpul Expoziției din 1867ă, În speranța de a profita de pe urma turiștilor dornici să-și cheltuiască banii savurând larga varietate de splendori ale Parisului. Prostituatele pariziene rezidente intrau sub incidența sistemului de Înregistrare organizat și gestionat de poliția locală. Această Înregistrare În evidențele oficialităților putea fi benevolă sau forțată (pentru cele care fuseseră deja arestateă și presupunea controale medicale obligatatorii, alături de asumarea unor regulamente de conduită
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
le ataca sis tematic. Mă rog, om muri și noi, și om vedea... Trist rămîne un alt aspect al vieții profesio nale a artistului răsfățat În România : deși se laudă, În carte, că a ajuns să joace pe mari scene pariziene, rea litatea nu-i părea favorabilă. Victor Frunză, În postfața vo lumelor, spune că l-a văzut Într-un teatru mic, Într-un spec tacol În care el era, Într-adevăr, „uriaș”, dar În sală nu erau decît zece spectatori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
O țară în care bunăvoinței indigenilor li se răspunde cu o insolență rasistă de la care autoritățile își întorc privirile. O țară în care filantropia se vinde cu toptanul și, în fine, o țară a cărei capitală riscă să rămînă fără parizieni. Cartea lui Sévillia este radiografia cronologică a modului cum ideologia marxistă a ros timp de 50 de ani gîndirea francezilor. Procesul a fost pe cît de lent pe atît de continuu, de-a lungul unei evoluții ce nu a fost
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
că se terminase cu statul-națiune și că Europa Tratatului de la Maastricht deschidea o eră nouă în istoria omenirii. În 1999, aceiași oameni afirmau că familia și morala erau niște concepte depășite. Dar, împotriva refractarilor, vreme de cincizeci de ani, microcosmosul parizian a pus în mișcare un mecanism. Acest mecanism este terorismul intelectual." (pp. 5-6) Dar în ce constă acest mecanism? În ceva foarte simplu și eficient: în formarea unei mentalități dominante în virtutea căreia francezii împărtășesc convingerea că în lume există un
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
depășește cu foarte puțin stricta vulgaritate. Nu e singurul scris extrem de neglijent și lăsat să se tipărească doar în numele unei prea puțin convingătoare "autenticități". Laszlo Alexandru, cândva apologet al lui Paul Goma, critică acum ceea ce numește "o grupare a exilului parizian, animată prin anii '80-'90 de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma", pentru că ar fi făcut zid în jurul lui Mircea Eliade și ar fi blocat funcționarea spiritului critic în legătură cu acest subiect, "declarat de ei tabu". Afirmația este cu totul falsă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
definită ca "un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație", p. 248 în vol. IV), prietenii și luptele literare de la sfârșitul anilor ´60 - în volumul al doilea; exilul început în vara lui 1971, asumarea libertății și creionarea câtorva portrete pariziene din anii 1970-1980 (Eliade, Cioran, Ionescu) - în volumul al treilea; întoarcerea din exil, cu toate implicațiile ei postdecembriste, și asumarea bătrâneții - în volumul al patrulea. Delimitările temporale nu sunt stricte, pentru că rememorarea alternează cu anticiparea unor evenimente, iar reflecțiile amplu-eseistice
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
Boréal. Privirea sfredelitoare, încărcată de mister a unei tinere autoare și, mai ales, (pre)numele cu sonoritate românească al acestei autoare de care nu auzisem, Irina Egli, m-au făcut să-i atrag atenția partenerului meu nedespărțit în această experiență pariziană, Mihai Șora, asupra afișului și să-l întreb dacă ar putea fi vorba de o autoare originară din România. Firește, nici el nu auzise de scriitoarea în cauză, a admis însă că ar putea fi din România sau din Rusia
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]