2,639 matches
-
Jean Claude Van Damme face din nou furori pe Internet. De această dată, el reușește un spagat în spațiu. Totul este însă o parodie la deja celebrul clip în care actorul reușește să facă un spagat perfect între două camioane aflate în mers. Într-o nouă apariție pe Youtube, Jean-Claude Van Damme, care a promovat reclamă Volvo Trucks, cu aproape 70 de milioane de
Jean Claude Van Damme a reușit imposibilul în spațiu - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/62507_a_63832]
-
un spagat perfect între două camioane aflate în mers. Într-o nouă apariție pe Youtube, Jean-Claude Van Damme, care a promovat reclamă Volvo Trucks, cu aproape 70 de milioane de vizionari, a revenit cu un nou videoclip, ca răspuns la parodia lui Chuck Norris. Ceea ce vedeți este un corp perfect modelat, două picioare antrenate să sfideze legile fizicii și o minte hotărâtă să stăpânească cel mai admirabil spagat", se aude o voce din off, insă totul nu este de fapt decât
Jean Claude Van Damme a reușit imposibilul în spațiu - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/62507_a_63832]
-
Chuck Norris. Ceea ce vedeți este un corp perfect modelat, două picioare antrenate să sfideze legile fizicii și o minte hotărâtă să stăpânească cel mai admirabil spagat", se aude o voce din off, insă totul nu este de fapt decât o parodie a celebrului clip în care actorul belgian face spagatul pe două camioane aflate în mișcare.
Jean Claude Van Damme a reușit imposibilul în spațiu - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/62507_a_63832]
-
de umbră critic. Este un fapt pozitiv că editorii nu s-au zgârcit - cum nu s-au zgârcit la nici una din aparițiile anterioare din cadrul colecției - și au oferit o culegere cvasi-completă a poeziei lui Topîrceanu: volumele Balade vesele și triste, Parodii originale și Migdale amare, 24 de texte recuperate din periodice și 14 postume. Nu sunt reproduse, desigur, variante, iar textele nu sunt însoțite de note explicative, căci nu avem de-a face cu o ediție critică. Însă îngrijitorii au respectat
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
Italia importă, nu produce jucători. După retragerea unor genii precum Totti sau Del Piero, tot ce-au putut oferi a fost jocul îngălat, lipsit de orizont în care și cei câțiva jucători buni (Pirlo, De Rossi, Cannavaro) păreau propriile lor parodii. Când echipa care câștigă de trei ani la rând campionatul italian, Inter Milano, e alcătuită exclusiv sau aproape exclusiv din jucători străini e limpede că nu prea ai bază de selecție pentru o națională puternică. În cazul Franței, lucrurile au
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
ea arăta clar în ce consta noutatea prozatorului abia apărut. Paralel cu nuvela, tînărul debutant a practicat de la început specia hibridă a basmului cult, pe teme exotic-folclorice, o producție vastă și destul de fadă, care a oferit din abundență material de parodie. Debutul primelor sale proze arată astfel: „D-a stînga rîului Doamnei, razna de satul Domnești, să vede o casă, albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei curate ca un pahar; prispa din față lipită cu
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
socializare. Mihai Bendeac a decis să iasă din emisiunea iComedy în urmă cu câteva săptămâni. La vremea respectivă, Bendeac a acuzat faptul că i s-a interzis să îl aducă în emisiune, ca invitat, pe Radu Banciu, dar și o parodie în care Mircea Badea se duela cu Radu Banciu. Atunci, Bendeac și Badea își scriau replici dure pe paginile de Facebook. Scandalul s-a mutat pe paginile lui Mihai Bendeac și Mikey Hash. Bendeac a scris, pe Facebook, despre "o
Badea, în prima ediție iComedy cu Mickey. Ce-i transmite lui Bendeac by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/61387_a_62712]
-
foarte mult timp. Dacă unii s-au plictisit de varianta pe care o știm cu toții de la televizor, iată că există o variantă cel puțin interesantă care îi va amuza pe foarte mulți internauți. La adresa următoare, puteți vedea cea mai haioasă parodie la Snickers: AICI
Parodie haioasă la o reclamă Snickers by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62778_a_64103]
-
Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
o trântă cu misterul. Se știe că poeții mai revin, schimbând, poate, registrele, asupra propriilor teme. O face și Coșbuc, cu una din poeziile lui cele mai cunoscute, Decebal către popor. Originalul e de prin 1893 și publicat în 1896, parodia, Pierirea dacilor, tot de pe-atunci, și publicată în Universul Literar zece ani mai târziu, în 1903. Nu în luptă dreaptă, cum scrie izvodul oficial, au murit strămoșii, ci de sete de vin: „Deci luați învățătură,/ Regilor, în viitor:/ Dac-
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
îi va scrie celui din urmă, în revista „Însemnări literare”, niște Catrene improvizate: „Ca o cometă fără coadă/ Ai apărut pe firmament,/ Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă - / Dar n-ai talent.”. Vocile, iată, se amestecă, Topîrceanu turnând în parodii destul din contextul literar, nu doar din contextul operei în care locuiește o vreme. De aceea, parodiile sunt vii, mustind de anecdotă, cu bună priză la o realitate și veselă, și tristă. Realitatea orașului literar pe care, cum însuși o
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
coadă/ Ai apărut pe firmament,/ Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă - / Dar n-ai talent.”. Vocile, iată, se amestecă, Topîrceanu turnând în parodii destul din contextul literar, nu doar din contextul operei în care locuiește o vreme. De aceea, parodiile sunt vii, mustind de anecdotă, cu bună priză la o realitate și veselă, și tristă. Realitatea orașului literar pe care, cum însuși o spune în, poate, cea mai celebră dintre parodii, nu-l dă pe „dulceața/ traiului patriarhal”. Depărățeanu este
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
contextul operei în care locuiește o vreme. De aceea, parodiile sunt vii, mustind de anecdotă, cu bună priză la o realitate și veselă, și tristă. Realitatea orașului literar pe care, cum însuși o spune în, poate, cea mai celebră dintre parodii, nu-l dă pe „dulceața/ traiului patriarhal”. Depărățeanu este un sastisit de lumea cărturarilor - singurele, de altfel, versuri mai răsărite din Vara la țară sunt cele care opun natura culturii („Vai! și cum își bate pieptul/ Înțeleptul/ Care zi cu
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
sale zile pline/ De suspine,/ Vede cărțile-i mințind!”// „Mie dați-mi valea verde,/ Unde pierde/ Omul negrele gândiri,/ Unde-ți uiți de infamia/ Și sclavia/ Auritelor zidiri!”), pe când Topîrceanu schimbă polii. Se vede, având sub ochi și sursa, și parodia, că nu civilizația în sine îi lipsește, ci convenția. Unde ceilalți fug de constrângere, Topîrceanu jubilează. Și această opțiune socială, la urma urmei, de-a-și duce traiul la loc îngust, îi definește și stilul. Versatil, intrând lesne în orice fel
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
jubilează. Și această opțiune socială, la urma urmei, de-a-și duce traiul la loc îngust, îi definește și stilul. Versatil, intrând lesne în orice fel de tipare, de la sprintul ironic la duioșii bine strunite. Din poeziile în care intră duhul parodiei nu rămâne decât coaja de cuvinte, fără mai nimic din suflul lor. Și Psalmii, și Blesteme-le lui Arghezi sunt domolite mult, ceea ce nu e, ca la Goga, un câștig, ci o pierdere evidentă față de model. Altfel spus, poeții mai
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
cuvinte, fără mai nimic din suflul lor. Și Psalmii, și Blesteme-le lui Arghezi sunt domolite mult, ceea ce nu e, ca la Goga, un câștig, ci o pierdere evidentă față de model. Altfel spus, poeții mai retorici ies mai bine în parodii, fiindcă discursul li se frăgezește, la a doua mână, pe când poeții la care vorbele sunt mai bine cântărite și nu tocmai de dat la schimb nu prilejuiesc texte reușite. A-i răsturna sistemul lui Arghezi, așa cum face cu Depărățeanu, e
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
de dat la schimb nu prilejuiesc texte reușite. A-i răsturna sistemul lui Arghezi, așa cum face cu Depărățeanu, e o investiție pe care Topîrceanu nu vrea și nici nu poate să o facă. Rămâne, atunci, la suprafață, în limitele unei parodii care nu mai e originală. Originale sunt celelalte, exersate pe pietre mai puțin tari, să spun așa, unde mesajul poeziei, nu doar sunetul ei, este asimilat și răstălmăcit. Prin asta se salvează, în fond, Topîrceanu din clenciurile unui gen minor
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
pare stimulat de conceptul de literatură, ci complexat. „Deosebindu-se de Borges, scrie I. Negoițescu, care imagina cărți de dragul cărților, spre a preamări cartea, M. H. Simionescu le inventează spre a descalifica ideea de carte și ideea de autor”. Intertextualitatea, parodia, farsa la care se pretează autorul, analizate atent de către Gabriela Gheorghișor, par să nu reprezinte decît o expresie a ceea ce Jean Starobinski numește „conștiința melancolică”, urmare a unui simțămînt de inferioritate, care încearcă a se sprijini pe textele, fie și
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
a lăsat urme directe în poezia lui Bolintineanu, venind să fortifice pornirea naturală a poetului spre mister și spre scenerie întunecată. Lumea poetică specifică lui Bolintineanu a rezultat din întîlnirea celor două orizonturi. Faimoasele Legende istorice, obiect de predilecție al parodiilor ulterioare, compuneri ce i-au creat lui Bolintineanu o reputație mai degrabă ridicolă, aparțin și ele ambelor zone. Aprioric, ar trebui să le situăm în zona nocturnă și tragică: scenele se petrec mai ales noaptea, moartea este omniprezentă, discursul central
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
lor, sportivi antrenându-se, perechi armonioase sau aflate în contratimp sentimental, grupări rivale în dispută și două inserții dintr-o sala de balet - un duet clasic, în care era de reținut linia pură a balerinei Reina Yagura, dar și o parodie la Moartea lebedei, în travesti - au constituit succesiunea de imagini care compuneau viața orașului, diversele lui ritmuri, în cadrul cărora partituri ample de dans au fost încredințate prim soliștilor companiei, Adela Sterp-Crăciun și Bogdan Plopeanu. Deși, în mare, interpretările au corespuns
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
cu umorul, verva și vivacitatea lui. Protagoniștii narațiunii sunt două figuri emblematice ale literaturii secolului 20: poetul, prozatorul și eseistul argentinian Jorge Luis Borges și tulburătorul, misteriosul poet portughez Fernando Pessoa. Înfocat admirator al lui Borges, Leo Șerban încearcă o parodie benignă, hazoasă, a stilului maestrului, reflectând la scară miniaturală diferitele faze și ipostaze ale operei acestuia, de la poemele ultraiste - ultraismul fiind un curent de avangardă, influențat de dadaism, apărut în Spania la începutul secolului 20 - până la povestirile fantastice, cu tentă
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este pura imanență, oarecum gratuită, a textului; totul se derulează în spațiul textualității, în această dinamică ascunsă, virtuală sau, dimpotrivă, concretizată a relațiilor dintre cuvinte, sensuri, semnificații, genuri literare sau tipuri de discurs. Autoreferențialitatea este o altă
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
într-o anumită măsură pleonasmul: e vorba de descrieri tehnice, în care apare nevoia de a prezenta procesul de pornire nu ca pe o ac- țiune punctuală, ci ca una de durată, cu fazele desfășurării sale. Ne putem aminti de parodia discursului științific, din celebra anecdotă a teoriei chibritului (alcătuit, de exemplu, din partea de sus a părții de sus...). Un argument în acceptarea construcției ar fi și existența formulă rilor simetrice, în care e desemnată - tot procesual - terminarea unei acțiuni sau
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
fulgurări de adevăr, a vicleniei cu prostia, esența scrierilor din ultimii ani ai colaborării dintre Ilf și Petrov se concentrează asupra luptei cu nepăsarea și conformismul. Ilf și Petrov reușesc să invoce o mulțime de subiecte făcute parcă special pentru parodie, iar forța satirică a textelor lor trece proba timpului. Discurs jubiliar În noaptea aceea, Evsei Lvovici dormi și visă șapte șefi de serviciu administrativ grași și șapte șefi de serviciu administrativ slabi. Visul se adeveri. De dimineață, când apăru la
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
Veroiu prelua printr-o pastișă condusă inteligent din filmul noir francez și american o manieră, un film interesant mai ales pentru o acțiune desfășurată laconic, cu note absurdiste așa cum filmul lui Mungiu, Mâna lui Paulista, de un ludic nebun, utiliza parodia având ca reper telenovelele sud-americane, dar și un posibil ecou al serialului Avenida Paulista (1982), prima telenovelă braziliană difuzată de Televiziunea Națională pe timpul Epocii de Aur. Uneori, scurtmetrajul spune o poveste, precum Valuri sau Colivia (2010) ale lui Adrian Sitaru
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]