676 matches
-
zvîrcolească, să se cațere pe funii, să se bălăcească în vopseluri - orice, dar pentru nimic în lume să nu stea locului. Un morb hiperactiv le-a intrat în oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul gurii, actorii dezlegînd cuvintele de o pronunție normală și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
situației să se prefigureze. Toată dificultatea stă în punerea diagnosticului, dar pentru asta trebuie să știu patogenia nefericirii, adică mecanismul care a generat-o. Potrivit lui Russell, etiologia nefericirii stă în cîteva trăsături ale vieții moderne: spiritul de competiție împins la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
din trupele sovietice, devine interesant numai odată cu revelația, tardivă, a faptului că el a scris, dintr-o glumă lipsită de viitor, cele patru, extrem de controversate, versuri. Adăpostindu-l, de teama autorităților, sub pat, Angelo va ajunge să se teamă până la paroxism de un eventual șantaj, ceea ce-i va pricinui halucinații revanșarde pătate, cum se cuvine, de sânge. Amuzant mi se pare, ajuns aici, dialogul contradictoriu, parcă intenționat, purtat pe ultima copertă între Doris Mironescu și Bogdan Crețu. Dacă primul vorbește despre
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
cu cei doi anchetatori care o abordaseră. Ultima apariție a cămășii se face sub forma unui cadou primit de la un maistru blănar după ce autoarea fusese concediată de la fabrica de sârme. Iar obiectele devin relicve ale trecutului și-l „Împing la paroxism pe temeiul prezentului”. Fuga din cercul lor este imposibilă. „O piesă vestimentară Întâlnită În tren decide asupra stațiilor din capul meu.” Urmările vieții pe care a dus-o mai bine de treizeci de ani În România i se citesc În
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
președintele Noua Republică, a lansat un atac dur la adresa Uniunii Social Liberale. El a scris, joi, pe pagina de socializare că USL ia "totul cu japca", dar și că "pofta de jefuire a proprietarilor români de către USL a ajuns la paroxism". Mihail Neamțu a scris următorul mesaj pe pagina de socializare: "USL implementează cota nesimțirii progresive. Dreptate până la capăt? Oamenii lui Ponta totul cu japca. Pofta de jefuire a proprietarilor români de către USL a ajuns la paroxism. Taxa pe stâlpi, taxa
Neamțu, atac dur la USL: Implementează cota nesimțirii progresive by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34323_a_35648]
-
USL a ajuns la paroxism". Mihail Neamțu a scris următorul mesaj pe pagina de socializare: "USL implementează cota nesimțirii progresive. Dreptate până la capăt? Oamenii lui Ponta totul cu japca. Pofta de jefuire a proprietarilor români de către USL a ajuns la paroxism. Taxa pe stâlpi, taxa pe ascensor, taxa pe alei! Iată lista selectivă întocmită de guvernanții noștri - piste și platforme; - heleștee, iazuri, bazine; ecluze și ascensoare; baraje, jgheaburi pentru piscicultură; - infrastructură drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne
Neamțu, atac dur la USL: Implementează cota nesimțirii progresive by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34323_a_35648]
-
a materiei intrate în combustie, și nicidecum una emanată dintr-o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Intr-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
măsură chiar mai profundă, pe accea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. Îndepărtarea de sursa ,,realistă,, nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al vorbirii, cu incongruitățI ca viitorul 2 sau chiar 3 folosit întruna ca motor al narațiunii. Asistăm, așadar, la
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
uneori spre cruzime, și de aceea, asemeni marilor senzuali, la un pas de voluptate și depresie. Cine i-a citit „cronicile” știe că ele sunt impregnate în toate celulele firii acestui old boy cu intensitatea propriei trăiri împinsă parcă spre paroxism. În sensul celor afirmate mai sus, autorul a ales să configureze volumul printr-un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
femei tinere și bătrâne... Una, tânără, îi întinde copilul pentru a-l binecuvânta, pe care Țapul îl atinge în joacă parcă doar cu laba strângă... Alta, bătrână, își întinde spre el capul ca o hârcă. Totul este gris, negru, cărămiziu... Paroxismul existenței, la Goya, până la desfigurarea umană și apariția Urâțeniei. Urâțenie nu compusă - o urâțenie transcendentală, arhetipală, ideală... Oroare. Plutonul de execuție francez țintind, povârnit, în elanul mișcării, al tragerii - cei împușcați azvârlindu-și cu toții brațele în sus, - parcă îi auzi
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
în zona asta. Nici nu-mi pot pune problema. Mi se pare dincolo de putința mea de imaginare". Ori să propună apropieri aidoma unor salturi acrobatice, bunăoară între Caragiale și Dostoievski, întrucît și ultimul "simțea enorm și vedea monstruos", stăpînind "arta paroxismului", fiind și "un artist foarte sigur și echilibrat": "De mai multe ori am făcut o analiză paralelă a procedeelor dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
femei pentru care orgasmul eliberator nu ar fi decît o salvă de execuție culcînd la pămînt un șirag de bărbați frumoși, cinstiți, curajoși, care preferă să sfideze moartea, decît să trădeze! Aceasta ar fi un mod de a atinge divinul, paroxismul existenței... Ana Pauker se spune că, în întimitatea ei, a fost îndrăgostită, sedusă tocmai de astfel de bărbați, ca Bîzu Cantacuzino, regele Mihai, un jucător de rugby din epocă, de care nu-mi mai amintesc. Se mai zice că la
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
de salutat că nu pe anecdotă, ci pe atmosferă cade accentul întregii povești). Celălalt, așa-zicând de actualitate, se referă la un imens protest pe care deopotrivă scriitorii și publicul de la noi îl inițiază, nemulțumiți de opacitatea juriului Nobel (iar paroxismul atins de vanitate în această secvență îmi confirmă presupunerea de mai sus) față de literații români. Totul începe cu un șir de sinucideri (prin metode dintre cel mai diverse, printre care și un autodafé) și sfârșește cu o grevă generală: nimeni
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
divină copilărire: „Apoi au venit îngerii. Umblau pe el ca furnicile pe mușuroi, / și cu dinții prinzîndu-l de păr l-au tîrît pe un drum pietruit și prin iarbă / pînă în grădină” (ibidem). Un soi de îndumnezeire care ar fi paroxismul expiator al alcoolului: „Fericirea este atunci cînd ies cu toții la ferestre și-și pun paharele la ochi și văd pînă acasă, pe Pămînt și-l văd pe Dumnezeu cum trece înalt și majestos, și-i ca un cocostîrc cu picioare
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
are putința credinței, nu înțelege virtuțile rugăciunii, vede în dogme niște absurdități tautologice, nu speră la mîntuire și mai ales nu caută a se consola în marginea dereglării de care suferă. Mai mult, excesul de durere morală îi provoacă un paroxism intelectual de ordin lucid, pentru filosof neavînd importanță decît acele clipe cînd atenția îi este distrasă de la propriul chin. Iar singurul care îl poate scoate din sine pentru o vreme e chiar numenul descris de Rudolf Otto: ceva fascinant și
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct încolo, ancorate într-un prezent fără sfârșit. Așa încât observațiile privitoare la structură pot glisa fără mari probleme de la un poem la altul. În Xenofilia, de pildă, zădărnicia atinge paroxismul: „Xenofilia joacă tenis de mică./ N-a câștigat nici un meci. Dar/ Continuă să joace. Mama ei/ A albit tot încurajând-o: «Xenofilia, fata mamei,/ Vei reuși, ești cea mai bună./ Haide, mai încearcă o dată»” (p. 37). Umorul fiind o constantă
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
nu au deschidere. În comparație cu grația androginului, bărbatul propriu-zis e o brută necizelată, iar femeia o păpușă golită de spirit. Apogeul speciei umane stă în hermafrodie. Dar rafinamentul cultural al autorului are un foșnet de mătase blîndă, din lipsa apetenței pentru paroxisme virile. Sirin urăște brutalitățile, constrîngerile cazone, mizeria plebei și, în genere, orice detaliu de violență directă. Ca orice spirit pe care moravurile societății îl resping, Sirin nu poate îmbrățișa valorile de comuniune organică, un homosexual neavînd porniri conservatoare. De aceea
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
care îi dă antene pentru adierile de duh, așa explicîndu-se umoarea de visător încredințat că nimeni nu poate fugi de destinul său. Spuneam că Igor Isac e un visător cu aparențe sceptice. Dar, spre deosebire de sceptic, care se frămîntă pînă la paroxism și face din voință virtutea cardinală, Igor Isac se lasă în voia unui sens despre care știe că se petrece peste voința lui. Tenacitatea e o scuză pentru ființele fără talent, și din acest motiv autorul nu are neliniști și
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
sonorități atipice, mai degrabă familiare climatului muzicii moderne europene, accentuiază distanțarea față de melodia clasică de jazz de la care s-a pornit. Distanțare sporită de creșterea tensiunii muzicale prin revenirea la polifonia sonoră și intensificarea progresivă a ritmului. Totul ajuns la paroxism, de unde Körössy întoarce nava spre țărm, impunând din nou bateristului pulsația uniformă, intens swingată. Agitația free se menține prin survolarea rapidă a întregii claviaturi, și după re-expunerea temei, prin coda la fel de cluster-izată. În mod dorit, dar surprinzător de ingenios, ultimul
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
-i pe securiști din structurile statale Ei au spus, ei au auzit. După incalificabila prestație a regimului Constantinescu, iliescienii n-au avut decât să pluseze la cacialma. Deși cerințele Uniunii Europene sunt mai limpezi decât cristalul, ei au dus la paroxism tehnica bezelelor languroase, pe față, dublate, în spatele cortinei, de îngroparea cu pompă a reformei. De vreo jumătate de an, de când atenția lumii a fost captată de evenimentele din Irak, nu s-a mai suflat o vorbă despre dosarele integrării, despre
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
de evenimentele din Irak, nu s-a mai suflat o vorbă despre dosarele integrării, despre calendarul acțiunilor la care s-a obligat guvernul, despre continuarea privatizării. Dimpotrivă, puterea și-a dat arama pe față: abuzurile împotriva contestatarilor regimului au atins paroxismul, drepturile omului sunt călcate în picioare ca într-o țară bananieră iar nerușinarea a fost întronată la rang de mireasă a națiunii. O culme a nesimțirii o reprezintă tehnica puterii de a-i folosi pe americani drept alibi pentru a
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
am ajungem la o nouă suspendare. Toată lumea este mulțumită că cele două instituțiii colaborează, cei doi oameni colaborează. Nu văd de ce trebuie să ajungem acolo. Astă-vară a fost cu totul altceva, a fost o tensiune politică și socială dusă aproape de paroxism care a dus la referendum, dar anul acesta trebuie să fie unul stabil, un an cu liniște. În concluzie, USL nu are în plan așa ceva, nu s-a discutat și nu vrem să ajungem la așa ceva", a spus Liviu Dragnea
USL nu are în plan suspendarea lui Traian Băsescu, afirmă Liviu Dragnea by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39614_a_40939]
-
blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării. Ramses din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine, dar, inhibat, înțelege greu chemarea din priviri a primei iubite, Laura, care parcă l-ar întreba ,Ramses, unde-ți este trupul?" Răspunsul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
amușină deja alte zări. Ar putea fi vorba de aceleași orizonturi pe care le întrevede și privirea doamnei și stăpînei sale. O posibilă interpretare - poate, cea mai simplă - a alegoriei ar fi aceea că pictorul anonim a surprins momentul de paroxism al iubirii împărtășite, încă pure și frumoase. Și licornul legănat în poala doamnei și doamna care-l reține cu ambele mîini par a-i cere clipei să rămînă. E posibil ca privirea ei pierdută în depărtare să indice faptul că
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]