64,281 matches
-
fiind pierdută, scria poezii la gazeta de perete a școlii. Că se recurgea la adolescenți acolo unde ei erau în majoritate, iată ceva în natura lucrurilor, adeverind distihul marelui Pierre Corneille: "Mais aux âmes bien nées/ La valeur n^attend pas le nombre des années." Păi nu? Așa cum exista, din vechime, instituția copiilor de trupă, a luat naștere în comunism, orânduirea cea mai înaintată, instituția copiilor informatori. A turnătorilor cărora le dau tuleiele și li se schimbă vocea. Dacă notele lor
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
are de la naștere amprente digitale, dar nefiind în situația de a semna un angajament și a lua cunoștință de pseudonimul ce-i revine, i se poate, totuși, pune degețelul, înmuiat în tuș, pe prețiosul pergament. Prim, și cât de prețios pas în viață! Nu mai spun că făcut înaintea celui pe sol. Pe solul patriei. Va fi beneficiarul adult demn de anii bebelușiei? Iată întrebarea. Ofițeri din crema Securității, deveniți specialiști în sugari de ambele sexe, le-ar interpreta, după un
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
și nesărată, marcată de o sărăcie în obiecte. Exteriorul de Chicago este înghețat și frigid față de privire, atitudine care debutează cu cadrul de început, iar "meteorologul" e prima victimă de pe listă... Sutura reticentă e însă responsabilă și pentru un faux pas: personajele au o alură de cobai neputincioși. Una peste alta, un film călîu, stare din care il scoate doar metafora arcului, bine conturată, dar nu lipsit de implicații. Ei, și de la un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
Ticăloșia e a celor inteligenți. Deși, firește, nu toți inteligenții sunt ticăloși. Sau poate că - pentru a scăpa de senzația că exagerez -, în realitate amoralitatea aparține gândirii, iar imoralitatea trupului. Este amoralul superior imoralului?" Dincolo de siguranța unui soldat care bate pas de defilare a autorului, acest scurt fragment nu este foarte ușor de înțeles. Morala este, după cum se știe, ansamblul regulilor de acțiune și al valorilor care funcționează ca norme într-o societate. Respectarea acestor reguli și valori nu are nimic
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
am apucat să spun ceva, nu era nevoie. - Ești cu mașina, nu-i așa? m-a întrebat Jaime în timp ce ieșeam din facultate. Perfect, mergem la Princesa, atunci. O lași în parcare și în felul ăsta sunt și eu la doi pași de casă. Organiza totul, ca de obicei, însă nu-mi închipuiam până unde avea să ajungă în seara aceea cu aptitudinea lui de lider. Când am deschis mașina - un Ford Fiesta roșu cu două uși, caroserie fățoasă și motorul făcut
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
să te așezi la fereastră și să privești cum se decolorează grădina" (anul în scădere). Sau: "era ca și cum m-aș fi oprit în fața unui colț/ pe o stradă necunoscută, cu certitudinea de neexplicat/ că dincolo, dacă aș fi făcut cîțiva pași,/ s-ar fi deschis o piață măruntă, cu fîntînă leneșă,/ cu scări în fund, pe care să le pîndesc de aici din colț,/ și n-am să urc niciodată" (remușcare). Sau într-o mai complexă compoziție (un soi de voyeurism
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
folosind,List My Items" în menu" (ivyco.com). Mai rare sînt utilizările cu sens larg: "la finele Turneului de Fotbal de Iarnă, Comitetul Organizatoric s-a reunit în martie 2004 cu scopul de a fixa obiectivele și pentru a lista pașii ce trebuiau făcuți" (aprosperarii.org). În legătură cu programele informatizate, există anumite diferențieri semantice în funcție de faptul că accentul cade fie pe înregistrarea într-o listă (,Adresa Premium este opțiunea de listare a unei adrese în ŤCarnetul de adreseť Cluj.info, ce oferă
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
scurt de timp. Poeții scriu proză prin scurtcircuitări și prescurtări epice, de unde impresia de alură eliptică a scrisului lor. Impresii, senzații și asociații surprinzătoare de cuvinte, acesta e tărîmul lor de predilecție. Dar în nici un caz coerența unor expuneri purtate pas cu pas în jurul unei intuiții inițiale. Nimic din toate aceste lacune nu sînt de găsit în proza lui Andrei Codrescu. Tocmai de aceea mărturisirea autorului de pe coperta a IV-a Scrisorilor din New Orleans - "Sunt un poet care scrie proză
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
timp. Poeții scriu proză prin scurtcircuitări și prescurtări epice, de unde impresia de alură eliptică a scrisului lor. Impresii, senzații și asociații surprinzătoare de cuvinte, acesta e tărîmul lor de predilecție. Dar în nici un caz coerența unor expuneri purtate pas cu pas în jurul unei intuiții inițiale. Nimic din toate aceste lacune nu sînt de găsit în proza lui Andrei Codrescu. Tocmai de aceea mărturisirea autorului de pe coperta a IV-a Scrisorilor din New Orleans - "Sunt un poet care scrie proză. Scriu proză
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
prenocturnă). Solitudinea în care se cufundă "proscrisul" duce la halucinații cu tîlc. în timp ce parcurge ziarul matinal, aude un sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni. întors în casă, găsește în locul ziarului o băltoacă de sînge și aude pași grăbiți urcînd pe scara șubredă a podului. Sacrificiul e astfel omologat. Treptat, individul își pierde simțurile, se abstractizează: "îți spun noapte bună/ îmi spui noapte bună/ dar nu te văd// sting ultima țigară/ cu amarul amarului pe cerul gurii/ cobor
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
moment dat, plătind cu viața pentru o crimă care n-a avut loc încă) și încerci să explici oamenilor din România de azi, anul de grație 2006, secolul XXI, mileniul 3, că un asemenea crâmpei de absurd există la tot pasul în tranziția infinită a unei țări care n-are timp să rezolve o dramă că alta o și pândește de după colț, că frica aceea viscerală, despre care ne vorbește un personaj deloc charsimatic, într-un spațiu sordid, e aproape un
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
asemenea om ar avea acum, sintetizată în paginile unui singur volum, imaginea completă a cărților ignorate. Și deși nu este o lucrare ad usum delphini, ci un instrument de lucru destinat eventualilor exegeți, autorii știu să-și poarte cititorul treptat, pas cu pas, în labirintul gîndirii noiciene. "Autoprezentarea" și "Fișa clinică" de la începutul dicționarului (două texte în care Noica își înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților lui Noica, de lista lucrărilor folosite, de glosarul
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
ar avea acum, sintetizată în paginile unui singur volum, imaginea completă a cărților ignorate. Și deși nu este o lucrare ad usum delphini, ci un instrument de lucru destinat eventualilor exegeți, autorii știu să-și poarte cititorul treptat, pas cu pas, în labirintul gîndirii noiciene. "Autoprezentarea" și "Fișa clinică" de la începutul dicționarului (două texte în care Noica își înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților lui Noica, de lista lucrărilor folosite, de glosarul de termeni
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
în plăcerile pe care ți le oferă încît te-ar îndemna mai degrabă să nu îi scrii o cronică. Și dacă e să merg pe teoria lui Maurice Saatchi, cum că echitatea unui singur cuvînt ar trebui să fie următorul pas în publicitate, brandul "Whisky" ar trebui să fie definit prin "nuanță". Firește, e un pariu la mijloc: nu trebuie să te dai bătut în fața decorurilor desuete și inestetice, a personajelor taciturne și, în consecință, a tăcerilor lor prelungite, a cadrelor
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
etc.-, cînd așadar își alege o problemă anume, Dragomir începe prin a-i hotărnici granițele. Cu alte cuvinte, dă mai întîi contur problemei, izolînd-o din noianul de teme asemănătoare. Odată tema izolată, gîndirea lui Dragomir înaintează printr-o adîncire treptată, pas cu pas, în interiorul ei: e ca și cum ar pătrunde forînd și excavînd numai acele nuanțe ce țin strict de limitele problemei alese. În felul acesta, Dragomir se înșurubează la propriu în substanța temei, străduindu-se să meargă cît mai mult în
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
așadar își alege o problemă anume, Dragomir începe prin a-i hotărnici granițele. Cu alte cuvinte, dă mai întîi contur problemei, izolînd-o din noianul de teme asemănătoare. Odată tema izolată, gîndirea lui Dragomir înaintează printr-o adîncire treptată, pas cu pas, în interiorul ei: e ca și cum ar pătrunde forînd și excavînd numai acele nuanțe ce țin strict de limitele problemei alese. În felul acesta, Dragomir se înșurubează la propriu în substanța temei, străduindu-se să meargă cît mai mult în adîncul ei
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
relief... -Da ? Formidabil! Iată o dovadă vie a formării reliefului pe cuprinsul patriei, zice Haralampy... E 27 iunie... Dumitru Hurubă P.S. Într-o "Cronică" anterioară scriam: "Sărmanii brazilieni, în frunte cu Ronaldo și Ronaldinho cu tot, se chinuiau să țină pasul cu comentariul lui Emil Grădinescu, comentatorul TVR1 (18.06)"... În paranteză fie spus, se pare că starurile, impresionate de comentariu, nu și-au dat seama cu ce ocazie se aflau pe teren, așa încât, toată repriza întâi a meciului, n-au
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
care tocmai s-au liniștit, ba dădeau să se limpezească. Ce am vedea, oare, privind înapoi? Păduri pietrificate, iezere secate, zidiri ruinate, țarini înțelenite, morminte fără cruci. Nimic mai nesănătos. Mi-aduc aminte, din anii studenției la Drept, la un pas în urma profesorilor mei, care discutau cu un terț. Cineva îi punea tocmai lui Mihai Ghelmegeanu, fost ministru carlist și ajuns, într-o salvatoare corabie, conferențiar de drept internațional la facultatea pe ale cărei coridoare trecea, o întrebare. "- Să-ți răspundă
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
au înțeles logica și scopurile unui asemenea demers. De aici până la a vedea în proiectul profesorului Ungureanu doar rezultatul proverbialei vanități locale (,Tot Banatu-i fruncea", nu-i așa?) sau, mai rău, tenebroase strategii secesioniste, nu a mai fost decât un pas, pe care mulți l-au făcut cu deplină seninătate. La prima vedere, geografia literară presupune abandonarea perspectivei diacronice în radiografierea unui peisaj literar (aceasta rămâne apanajul exclusiv al istoriei literare) și chiar renunțarea la criteriul estetic în judecarea operelor literare
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
și bucuria trăirii ei. Foarte rar ne gîndim la ce se întîmplă cu creatorii dincolo de creație. Cum arată himerele, neliniștile, zbuciumHoria Gârbeaul, nesomnul lor. Cît îi costă toate astea. Îi ținem prizonieri în șabloane de noi meșteșugite și nu acceptăm pașii lăturalnici, devierile de la proiecțiile noastre. De ceva vreme, am sărit din spațiul intransigențelor. Am început, probabil semn al maturizării, să-i accept pe cei pe care îi iubesc așa cum sînt. Mă preocupă mult mai tare să caut să-i înțeleg
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
acestui moment de vârf, intensitatea corespondenței sale scade simțitor. Isabel este o femeie modernă, destul de pragmatică, trecută prin revoluția sexuală din ultimele decenii ale secolului trecut. Se mută într-o țară anglo-saxonă aflată la capătul lumii, ratează un mariaj și, pas cu pas, este cucerită de scrisorile foarte înflăcărate ale fostului ei admirator din tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele pentru răspuns sunt lungi, entuziasmul ei pentru această corespondență
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
de vârf, intensitatea corespondenței sale scade simțitor. Isabel este o femeie modernă, destul de pragmatică, trecută prin revoluția sexuală din ultimele decenii ale secolului trecut. Se mută într-o țară anglo-saxonă aflată la capătul lumii, ratează un mariaj și, pas cu pas, este cucerită de scrisorile foarte înflăcărate ale fostului ei admirator din tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele pentru răspuns sunt lungi, entuziasmul ei pentru această corespondență este aproape de
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
o scrisoare la alta, este cât se poate de credibilă. La fel cum plauzibilă pare și melancolia tot mai frustrată a Lidiei. Se înnoptează. Se lasă ceața este un roman de mare subtilitate și modernitate. Sufletul lui Petru se dezvăluie pas cu pas din confesiunile întretăiate ale celor patru personaje, fiecare contribuind cu o nuanță nouă la creionarea personajului în întreaga sa complexitate. Iar evoluția iubirii dintre Petru și Isabela se citește, realmente cu sufletul la gură. Mihai Zamfir demonstrează cu
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
la alta, este cât se poate de credibilă. La fel cum plauzibilă pare și melancolia tot mai frustrată a Lidiei. Se înnoptează. Se lasă ceața este un roman de mare subtilitate și modernitate. Sufletul lui Petru se dezvăluie pas cu pas din confesiunile întretăiate ale celor patru personaje, fiecare contribuind cu o nuanță nouă la creionarea personajului în întreaga sa complexitate. Iar evoluția iubirii dintre Petru și Isabela se citește, realmente cu sufletul la gură. Mihai Zamfir demonstrează cu această carte
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]