1,139 matches
-
fusese destul de plicticoasă, că procurorul din Brest și soția sa stătuseră Încremeniți pe scaune, că se simțise invitat să facă pe animatorul serii și că se achitase cu mult curaj de această funcție. Stăteau alături, sprijiniți În coate pe balustrada pasarelei, În vreme ce o briză ușoară se juca cu pletele Mariei. În noaptea luminată de o lună ascunsă intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe balconul camerei, punîndu-și haina de piele. Părul, Împletit cuminte Într-o coadă grea, Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de speranță. Răsună ultima avertizare a sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care cu siguranță el Îl trăia. Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
centură, se ostenise de pomană. - Îi făgăduisem să-l urmez, declară ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna după geanta de voiaj ca să i-o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și o porni pe pasarelă cînd vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
femeie păru brusc cuprinsă de greață. - Îmi pare rău, Marie, dar n-am avut de ales, murmură el. Am nevoie de dumneata. - Netrebnic ești dumneata! O privi cum dispare În interiorul bacului și, de n-ar fi fost omul care trăgea pasarela, ar fi sărit poate la bord. Dacă ar fi fost mai puțin tulburat, ar fi băgat de seamă că Ryan, sprijinit În coate de bastingaj, nu scăpase nici o frîntură din schimbul lor de cuvinte. Privi spre soare-apune vreme Îndelungată după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de ani În urmă, o crimă rămîne tot o crimă. E dezgustător s-o vezi că scapă nevătămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată atît de frumoasă ca În lumina transparentă a acelei dimineți de iunie, stînd În picioare pe pasarela farului, Înconjurată de marea din care părea că-și scoate energia. Lucas se surprinse punîndu-și Întrebarea dacă ea va putea trăi la Paris. - Crezi că mama ta ți-a spus totul? - Nu. Doar o parte. Altfel vizita lui Arthus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cursul serii, făgădui ea. - Te aștept deja. Răsună sirena care anunța plecarea iminentă a bacului. TÎnăra femeie Îi zîmbi scurt, apoi se Îndepărtă. O urmări din ochi, o văzu ajungînd lîngă polițistul atît de detestat care o aștepta la piciorul pasarelei, o văzu urcînd Împreună cu el la bordul bacului. Ca un cuplu, gîndi el. În clipa aceea, simți o dorință violentă s-o ucidă. Marie era cu adevărat fericită la gîndul că o să-l revadă pe Pierric. Își spuse că măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tău? - Crezi că ți-aș putea refuza ceva? Semeni atît de mult cu mama ta: aceeași Încăpățînare, aceeași frumusețe. - Dacă Îți cer să-mi spui Întreg adevărul, mi-l vei spune? - Da. Ți-l datorez. Vino. O luă sus pe pasarelă, locul acela pe care-l Îndrăgea atît de mult, la răspîntia Între cer, pămînt și mare. Deveni grav. - Știu că trebuie să mă arestezi. Destinul meu și cel al mamei tale sînt tragice, al tău, de asemenea, e foarte Împovărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doresc toată fericirea din lume alături de Lucas. Scoase atunci din cămașă un obiect pe care i-l strecură În palmă. Ea nu mai avu cînd să schițeze nici cel mai mic gest, căci Lucas dădu buzna ca un nebun pe pasarelă, cu arma În mînă. - Nu mișca! N-o atinge! - Oprește-te, Lucas, stai, vezi bine că... Atunci, Ryan o Împinse violent pe Marie În brațele polițistului. Dezechilibrați amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un nebun pe pasarelă, cu arma În mînă. - Nu mișca! N-o atinge! - Oprește-te, Lucas, stai, vezi bine că... Atunci, Ryan o Împinse violent pe Marie În brațele polițistului. Dezechilibrați amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ultimele pregătiri de plecare. Cu coada ochiului o văzu pe tînăra femeie desprinzîndu-se de părinți și străbătînd piața portului fără să se Întoarcă. Marie deveni conștientă de privirile care se aținteau asupra ei. Părinții, Christian, Lucas... Grăbi pasul, ajunse la pasarelă aproape alergînd și urcă pe bac. Veni să se sprijine de bastingaj, alături de Lucas. O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
creionul. Mi-e teamă că până la Penzance trebuie să schimbi de șase ori. Și te costă o sută douăzeci de lire. Mai trebuie să aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi. — Mersi. Îmi ridic valiza și mă îndrept spre pasarelă. Îl aud pe Dominic grăbindu-se după mine cu cameramanul. — Se pare că Samantha a luat-o complet razna, spune Dominic gâfâind în microfon. Tensiunea situației a dat-o complet peste cap. Cine știe ce altă mișcare pripită va face în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prin fața mea vagon după vagon, prinzând tot mai tare viteză... până când, în cele din urmă, dispare. Iar Nathaniel se află în picioare pe peron. E aici. Fără să-mi iau ochii de la el, pornesc pe peron, accelerând când ajung la pasarelă. Iar el, aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n obraji. Sunt șocată, cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a fost singurul mod în care s-a gândit că poate scăpa de el. — Dar de ce nu l-a aruncat pur și simplu, de sus? Dacă, să zicem, a fost un incidente 1? — Un accident, idiotule. Să-l arunce de pe pasarela de serviciu? Păi, dacă nu erai deja acolo sus, cum puteai să duci corpul sus, pe scara lui Iacob, dacă nu-l ridicai cu ceva? Și, pe lângă asta, cred că a fost sugrumată. Așa ceva nu poate părea un accident. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și-ar fi dat brusc seama că prietenul imaginar nu mai era acolo să servească drept tampon Între el și forțele autorității, băiatul se opri și se uită prin Încăpere, dar prietenul dispăruse; nu rămăsese nici urmă de el. — Știți pasarela aia care străbate fațada de la Arsenale? Întrebă băiatul. Atât Brunetti, cât și Vianello clătinară din cap. Lungă de cel puțin jumătate de kilometri, pasarela de ciment suspendată ducea de la calele de lansare dinăuntrul lui Arsenale către stația de vaporetto Celestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
opri și se uită prin Încăpere, dar prietenul dispăruse; nu rămăsese nici urmă de el. — Știți pasarela aia care străbate fațada de la Arsenale? Întrebă băiatul. Atât Brunetti, cât și Vianello clătinară din cap. Lungă de cel puțin jumătate de kilometri, pasarela de ciment suspendată ducea de la calele de lansare dinăuntrul lui Arsenale către stația de vaporetto Celestia, trecând cam la doi metri deasupra apelor lagunei. — A spus c-o să fie acolo, În partea unde-i plaja aia mică, cea din capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
luă asta cu bunăvoință. Brunetti Își permise o fantezie de-un moment, Închipuindu-și-l pe Patta, cu tot cu portțigaretul de onix și baston și, din cauză că serile acelea târzii erau cețoase, cu impermeabilul său Burberry, cu gulerul meșteșugit ridicat, așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
hotărându-se s-o ia În serios. — Mâine la miezul nopții? — Da, domnule. — A spus Ruffolo, i-a zis prietenului tău, că va aduce cu el lucrurile acelea? — Nu, domnule, n-a zis. A zis doar că va fi pe pasarelă la miezul nopții, lângă pod. Aproape de plaja cea mică. Nu era tocmai o plajă, Își amintea Brunetti, mai mult un loc unde valurile aduseseră destul nisip și pietriș la baza unuia dintre zidurile de la Arsenale ca să formeze un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oferi Vianello. — Da, cred că aș vrea, spuse Brunetti, dându-și seama că nu era plămădit din aluat de erou. Dar apoi adăugă, mai practic: Dar probabil că-i o idee rea. Își va instala prieteni la ambele capete ale pasarelei și nu există nici un loc la capete unde să poți sta fără să fii văzut. Pe deasupra, nu e pic de răutate În Ruffolo. N-a fost niciodată violent. Aș putea merge acolo să Întreb dacă nu pot sta În una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul părții drepte a bisericii San Francesco della Vigna, apoi o luă la stânga și Înapoi spre stația de vaporetto Celestia. Clar reliefată În fața lui văzu pasarela cu balustrade de metal și scările ce duceau până la ea. Le urcă și când ajunse la Începutul pasarelei, se uită Înainte la podul care se Înălța precum cocoașa unei cămile peste deschizătura din zidul de la Arsenale care permitea șalupei numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a bisericii San Francesco della Vigna, apoi o luă la stânga și Înapoi spre stația de vaporetto Celestia. Clar reliefată În fața lui văzu pasarela cu balustrade de metal și scările ce duceau până la ea. Le urcă și când ajunse la Începutul pasarelei, se uită Înainte la podul care se Înălța precum cocoașa unei cămile peste deschizătura din zidul de la Arsenale care permitea șalupei numărul cinci s-o taie drept prin mijlocul insulei și să ajungă În Bacino di San Marco. Podul, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plaja aceea acoperită de mizerii ca să stea la o palavră cu el. Își pierduse deja o pereche de pantofi săptămâna aceea și lucrul ăsta nu avea să se repete. Dacă Ruffolo voia să stea de vorbă, putea urca Înapoi pe pasarelă sau putea rămâne acolo jos și să aibă grijă să vorbească destul de tare ca să-l audă Brunetti. Urcă sările din partea sa a podului de ciment, rămase În culmea lui o clipă, apoi coborî scările pe cealaltă parte. Înaintea lui, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și strigă pe-o voce joasă: — Ruffolo. Sunt Brunetti. Nu primi nici un răspuns. — Peppino, sunt Brunetti. Tot nici un răspuns. Lumina luni era atât de puternică Încât chiar arunca umbre, ascunzând vederii o parte din micuța insulă care se afla sub pasarelă. Însă piciorul era vizibil, un picior Încălțat Într-un pantof de piele maro; se vedea până la șold. Brunetti se aplecă peste balustradă, dar tot ce putu vedea era partea aceea de picior care dispărea În umbra de sub pasarelă. Se cățără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
afla sub pasarelă. Însă piciorul era vizibil, un picior Încălțat Într-un pantof de piele maro; se vedea până la șold. Brunetti se aplecă peste balustradă, dar tot ce putu vedea era partea aceea de picior care dispărea În umbra de sub pasarelă. Se cățără peste balustradă, se aruncă pe pietrele de jos, alunecă atunci când ateriză pe alge și amortiză căderea cu ambele mâini. Când se ridică În picioare, văzu corpul mai limpede, deși capul și umerii rămaseră În umbre. Asta nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]