427 matches
-
are temeiul ei: «...Printre încurcăturile de situații ale intrigii, personajul devenit legendar al lui Nea Mărin, cu identitatea falsificată, își pierde atuul principal, arta povestirii». Dar are, oare, «arta povestirii» fotogenie?...”" Analizând acest film, Andrei Gorzo l-a considerat o pastișă a filmelor de comedie americane din perioada cinematografiei mute, din care a preluat o serie de clișee (fugărirea unor personaje care se împiedică și cad, trasul de șuturi în fund, bătaia cu frișcă etc.). El afirmă că scenariul filmului pare
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
Crohmălniceanu au continuat să frecventeze Cenaclul Junimea. Grupurile acestea au debutat în câteva volume colective, apoi s-au afirmat în volume colective. Între trăsăturile cele mai evidente s-ar putea aminti amestecul de narativitate și lirism în poezie, oralitatea expresiei, pastișa, parodia, colajul, jocurile de limbaj. În fond, tipologia postmodernă s-ar putea defini tocmai prin lipsa unei tipologii riguroase, prin extremă mobilitate și amestec voit al genurilor. Este greu, dacă nu imposibil, de împăcat punctele de vedere ale teoreticienilor asupra
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
dominate de roboți și denumită Chapek 9, sau monolitul negru pe care scrie „Defect”, aflat pe orbita planetei Jupiter (referire la seria lui Arthur C. Clarke, "Odiseea spațială"). Bender și Fry urmăresc un program TV intitulat "The Scary Door", o pastișă ce parodiază "Zona crepusculară". Printre referirile la Star Trek se numără utilizarea de efecte sonore din seria clasică a acestui serial, de exemplu la orice ușă automată, și unele dispozitive electronice. Există și multe referințe la Star Trek: The Next
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
dedat cu devotament și pasiune în realizarea operei pe care a lăsat-o moștenire. Deși opera lui prezintă inegalități, rămâne semnificativ faptul că cele mai neizbutite lucrări și care-l reprezintă în cea mai mică măsură sunt acelea la care pastișa a înlocuit observația necesară reprezentării veridice a vieții și a oamenilor în mijlocul cărora a trăit. În opoziție cu acestea, au rămas de la Henția lucrări în care se poate observa o tenacitate în pătruderea esenței subiectului reprezentat. Astfel, el a făcut
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
genuri ieșite din uz, tratate acum din unghiul postmodernist - aparențele sunt păstrate, dar intenția este cu totul alta. În loc de a scrie muzică în urma provocării unor stări psihedelice, autorii preferă acum să studieze în detaliu stilul autorilor din prima generație, construind pastișe care se dezic de aparenta intenție chiar în preajma punctului culminant. Folosit mai ales pentru a sugera un anumit colorit stilistic (binecunoscut ascultătorilor), neo-psihedelicul nu poate reprezenta un curent în sine, ci doar o trăsătură; ea se regăsește în muzica rock
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
14 ani, locuind în Syracuse, New York, Ann Arbor, Michigan, Scottsdale, Arizona, Beverly Hills și Los Angeles, California. În timpul liber a continuat să scrie science fiction. A câștigat al doilea Hugo după publicarea nuvelei "Riders of the Purple Wage" (1967), o pastișă dupâ romanul "Ulysses" a lui James Joyce și, de asemenea, o satiră futuristică. Revigorat, Farmer devine din nou un scriitor full-time în 1969. Odată cu mutarea înapoi la Peoria în 1970, intră în cea mai prolifică perioadă a carierei sale, publicând
Philip José Farmer () [Corola-website/Science/313077_a_314406]
-
a ceea ce Moorcock a găsit că un clișeu în românele de aventuri fantasy inspirate de operele lui J. R. R. Tolkien și o antiteza directă la "Conan Barbarul" al lui Robert E. Howard. Moorcock a publicat și o serie de pastișe după scriitori de care a fost legat sufletește în copilărie, cum sunt Edgar Rice Burroughs, Leigh Brackett și chiar Howard. Toate aventurile sale fantasy conțin elemente de satiră și parodie, respectând totuși ceea ce el consideră esențial pentru gen. În timp ce aceste
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
lumea Nullaqua unde întreaga atmosferă este conținută într-un singur crater adânc de o milă; este povestea unei nave ce navighează pe oceanul de praf de pe fundul craterului, vânând "balene de praf" ce trăiesc sub suprafață. Este un fel de pastișă science-fiction a romanului Moby-Dick de Herman Melville. De la sfârșitul anilor '70, Sterling a scris o serie de povestiri ale căror acțiuni se petrec în universul Shaper/Mechanist: sistemul solar este colonizat în întregime și există două facțiuni aflate în război
Bruce Sterling () [Corola-website/Science/322949_a_324278]
-
respins suprarealismul și, în ultimii ani, renegându-și conjunctural mai vechi convingeri, chiar privind poezia pură și ermetică, socotind, spre exemplu, excesiv criptică poezia lui Nichita Stănescu. A observat însă cu îndreptățire, în anii 1960, influența copleșitoare și imitarea până la pastișă a lui Arghezi, Blaga, Barbu, deși era într-un fel explicabilă prin reacția de respingere a uscatului și simplistului realism socialist, care deturnase poezia de la rosturile ei. În anul 2006 a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române.
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
unui personaj din Caracterele lui Jean de La Bruyère - sub care a publicat primele sale apariții editoriale: Cartea „În genul... tinerilor” a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934 și reeditat în 1993 și 1996. Volumul conține pastișe și parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica, dar și după avangarda interbelică ori literatura stângistă de tip Petre Bellu sau Panait Istrati , repudiate mai târziu de autor. Între 1934-1935, Steinhardt a mai folosit episodic pseudonimul "Antisthius", în
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
bază”. În 1958, Hrușciov a ordonat în schimb un atac dur asupra lui Boris Pasternak după ce romanul său ' a fost publicat în străinătate (nu i s-a permis publicarea lui în Uniunea Sovietică). "Pravda" a descris romanul ca fiind „o pastișă reacționară de proastă calitate”, iar autorul a fost exclus din Uniunea Scriitorilor. Mai rău decât atât (din punctul de vedere al lui Hrușciov), Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pe care, după mari presiuni, l-a refuzat. După aceasta
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
băț, friptura neagră, parrilla criolla, supa din mondongo, pizca andina, bollos pelones și altele. Tequeño este o gustare foarte mult apreciată în țară, fiind, de asemenea, folosită în pregătirea plăcintelor. Dintre mâncărurile străine sunt apreciate tocana din fasole (fabada) și pastișa (lazanie). Cea mai consumată băutură alcoolică este berea. Romul din Venezuela este socotit ca printre cele mai bune romuri din lume, în același timp producția internă de vin este în continuă creștere. Operele arhitecturale din țară au apărut în anul
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent - inadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos. „Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală. Are un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin - Sodomă, cu canale suspecte, fântâni, păduri seculare, miros de trandafiri, locande neerlandeze unde se beau rachiuri cu mirodenii de Jawa și Antile, este de fapt portretul în tonuri fantastice
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
un omagiu lui Louis Salvador în cadrul romanului: "Clovis Dardentor" face referire în mod special la o operă în care se regăsesc aproape toaze ingredientele romanului și anume "Voyage de M. Perrichon", Dardentor fiind un Perrichon al lui Jules Verne În afara pastișei pe care "Clovis Dardentor" o reprezintă pentru "Voyage de M. Perrichon", Verne a scris în tinerețe o piesă care constituie un veritabil preludiu al romanului. "Un Fils adoptif" este o piesă scrisă în colaborare cu Charles Wallut în 1853, descoperită
Clovis Dardentor () [Corola-website/Science/320826_a_322155]
-
auzul acestei afirmații și replică că Shaw nu ar fi putut niciodată să scrie piese precum "Hamlet" ori "Regele Lear". Shaw replică că Shakespeare, la rândul său, nu ar fi putut să scrie o piesă precum "", și apoi creează o pastișă a propriei sale piese cu personaje imitând pictura lui intitulată "". Shakespeare își apară partea emoțională a operei sale în timp ce Shaw își apară partea pragmatică a operei sale. Shaw încheie argumentările citând propriile cuvinte ale lui Shakespeare și apoi aprinzând o
Shakes versus Shav () [Corola-website/Science/317343_a_318672]
-
filmare. Până în 2006, au fost făcute cel puțin 24 de versiuni de filme după "Câinele din Baskerville". Unele dintre acestea sunt fidele textului original al romanului, în timp ce altele sunt notabile pentru diferențe în ceea ce privește scenariul sau realizarea. Printre acestea sunt câteva pastișe și o parodie.
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
mare ca și Sherlock Holmes în țările vorbitoare de limbă engleză. Există douăzeci de volume din seria Arsène Lupin scrise de Leblanc însuși, plus cinci continuări autorizate scrise de către echipa de scriitori de romane polițiste care semna Boileau-Narcejac, precum și diferite pastișe. Personajul Lupin a fost introdus pentru prima dată într-o serie de povestiri serializate în revista "Je Sais Tout", începând cu nr. 6, din 15 iulie 1905. El a fost inițial numit Arsène Lopin, până ce un politician local cu același
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
doi din urmă s-a stabilit că știau baritsu într-un serial de benzi desenate publicat în "The Shadow Strikes". Acesta a inclus, de asemenea, un set de mai multe reguli din erele victoriană și edwardiană, fiind prezentate în numeroase pastișe ale povestirilor cu Sherlock Holmes. În seria sovietică de televiziune Aventurile lui Sherlock Holmes și ale dr. Watson, Holmes și Moriarty sunt amândoi maeștri în baritsu. Este prezentată o luptă dramatică între cei doi. În 1982 Fromm și Soames, urmați
Baritsu () [Corola-website/Science/324433_a_325762]
-
lui, biroul său și club, aceasta extrapolare apare ca fiind logică. Această idee a fost în mare parte popularizata în "The Private Life of Sherlock Holmes", un film regizat în 1970 de Billy Wilder, si a fost folosit frecvent în pastișele povestirilor originale ale lui Conan Doyle. Scriitoarea britanică Kim Newman a scris o serie de povestiri în care sunt prezentate activitățile mai multor agenți ai clubului (descris în povestiri că "o instituție care a existat în liniște pentru a se
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
listează peste 25.000 de producții adaptate după povestirile și romanele cu Sherlock Holmes. Detectivul a făcut obiectul mai multor adaptări pentru benzi desenate, fiind adaptări ale aventurilor scrise de Conan Doyle, ale aventurilor apocrife referitoare la "canonul" holmesian sau pastișe și parodii legate de acest mit. Personajele secundare au avut și ele ocazia de a-și trăi aventurile în benzi desenate. O jumătate de pagină de benzi desenate cu Sherlock Holmes a apărut zilnic și duminică, în anii 1950, cu
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
său în studiul conștiinței se întrevede și în "Wake", care tratează emergența spontană a conștiinței în infrastructura web-ului. Interesul său în fizica cuantică (în special calculatoarele cuantice) este vizibil în povestirile "You See But You Do Not Observe" (o pastișă Sherlock Holmes) și "Iterations,", precum și în romanele "Factoring Humanity" și "Hominids". SETI joacă un rol important în acțiunea din "Golden Fleece", "Factoring Humanity", "Mindscan", "Rollback", nuveleta "Ineluctable" și povestirile "You See But You Do Not Observe" și "Flashes". Sawyer acordă
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
picioare înălțime, cu păr blond și foarte inteligenți - fiind lansată pentru a pune bazele imperiului galactic al Heldonului. Clonele au printre ele o clonă a lui Feric, menită să le conducă în drumul lor spre Tau Ceti. Aceasta este o pastișă a vieții reale a lui Hitler, filtrată prin lentilele fanteziei, care se încheie nu cu o înfrângere, ci cu o dominare galactică: Dominatorii reprezintă evreii, Helder reprezintă Germany, Feric Jaggar reprezintă un portret ideal al lui Hitler, iar revenirea lui
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
rămâne de ales decât sinuciderea, regizorul recurge exclusiv la exercițiul calofil de stil, somnolent, lipsit de reală tensiune, de viață și de adevăr. Notă bună, într-un film ce emană dureroasa tristețe a unui declin profesional, doar autorului anonim al pastișelor după pictura oficială a Epocii de Aur, cu un umor și o forță a denunțului care ar fi trebuit să caracterizeze întregul film. Pr. spec Jur la Fest. Cinematogr. Lumii Latine.”" Filmul a obținut Premiul special al Juriului („Makhila de
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
Babeș-Bolyai, unde a predat cursul de Materialism Dialectic. Acum locuiește în Germania. Născut la data de 8 iunie, 1931, în satul Buia, județul Sibiu Volumul , așa cum menționează titlul, este o călătorie în timp,aduce cu mult farmec si prospețime, evitând pastișa paseistă, tremurul interior al celui care-și reconstituie trecutul, nu numai cu nostalgie, dar și cu speranța în bine, adevăr și frumos. Limbajul este pitoresc, ardelenesc, din jurul Sibiului - comuna Buia - locul în care s-a născut, a copilărit, a traversat
Ion Irimie () [Corola-website/Science/333751_a_335080]
-
dadaiste în marea de public care a fost comparată cu înghesuiala din metrou, la orele de vârf. Cărțile despre Picabia rețin faptul că viitorul artist copiază, în adolescență, picturile din colecția tatălui său, pe care le vinde, înlocuindu-le cu pastișele, fără ca nimeni să bage de seamă. Așa își descoperă vocația. Dansatoare etoile și școala ei de dans Articolul lui Ezra Pound publicat în The Literary Review, 13 august, 1921 formula un verdict indiscutabil despre întreaga operă (all Picabia) care este
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]