613 matches
-
1958; W.H.C. Frend, The Donatist Church, a movement of protest in Roman North Africa, Oxford, ed. a 2‑a, 1971; idem, „Donatisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme, Paris, 1990, t. I, pp. 716‑724; R. Crespin, Ministère et sainteté pastorale du clergé et solution de la crise donatiste dans la vie et doctrine de saint Augustin, Paris, 1971. Ipoteza sociologică a lui Frend, potrivit căreia „diferențele religioase nu sunt altceva decât manifestarea delimitărilor sociale și etnice din Africa romană”, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se îndrepta spre celebrarea unui nou Conciliu, care va deveni de referință pentru viața și istoria sa. 2.3.3 Conciliul Vatican II Deși Conciliul al II-lea din Vatican nu a abordat teme cu caracter dogmatic, interesul său pentru pastorală, liturgică și viața Bisericii a inclus și o atenție particulară asupra sacramentului reconcilierii. Încă din primul document asupra liturgiei, Conciliul s-a exprimat în favoarea sacramentului reconcilierii, cerând să se revadă ritul și formulele penitenței, astfel încât „să exprime cât mai clar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
denaturat, fie de către confesor (prin ritualism, formalism, impersonalitate, răceală, limbaj generic, etc.), fie de către penitent (prin timiditate, rușine, teamă, superficialitate, lipsa motivațiilor adevărate, sensul de vină psihică inhibantă). Pentru ca să nu se întâmple aceasta, confesorul are nevoie de cunoștințe clare de pastorală și de alte informații din sfera științelor socio-umane. El are nevoie și de anumite calități umane indispensabile, ca de exemplu: „prudență, discreție, discernământ, fermitate temperată de blândețe și bunătate, etc.” Acestea ar întregi capacitatea sa de înțelegere a omului, în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se pune de acord”, „a fi în armonie” cu persoana cu care era ruptă orice relație, reprezentând astfel o acțiune prin care se restabilește prietenia, în cazul nostru, prietenia dintre om și Dumnezeu. Încercând să fie fidelă acestei intenții, practica pastoralei actuale încurajează mai multe tipuri de mărturisire sacramentală, în funcție și de intenția și trăirea spirituală a penitentului. Aceste tipuri de mărturisire nu se identifică cu cele trei Forme propuse de Ritualul Penitenței, ci se disting prin frecvența și prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de tineri, precum și o reactualizare și o reaccentuare a vieții sacramentale, în speță, a reconcilierii sacramentale, pentru ca tinerii de azi să o poată practica cu încredere în viața lor zilnică. De aceea, „dacă astăzi în Biserică este o problemă teologică pastorală fundamentală, aceasta este aceea de a reinventa o nouă «mărturisire a credinței»” care să își păstreze esența și roadele în viața tânărului. Pe de altă parte, există o altă problemă: se simte uneori pierderea încrederii tinerilor în autoritatea morală a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
faptul că penitenții sunt diferiți, cu conștiințe diferite și proveniți din culturi diferite, face ca dialogul dintre penitent și confesor să fie uneori îngreunat. Având prezente aceste considerente, este oportună sublinierea unor aspecte și propuneri practice pentru viața credincioșilor și pastorala Bisericii. Ele pot fi formulate astfel: a) Spovada frecventă este importantă și actuală. Ea ajută penitentul să fie mai des în contact cu Dumnezeu în această manieră, să progreseze în viața spirituală și să nu uite importanța convertirii sale. Există
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
benefică atât confesorului, cât și penitentului. Acest lucru este recomandat confesorului nu cu intenția de a realiza efecte psihologice, ci pentru a-și împlini în mod eficient misiunea care i-a fost încredințată. Biserica declară că este util ca „în cadrul pastoralei să se cunoască bine și să se folosească nu numai principiile teologice, ci și descoperirile științelor profane, mai ales ale psihologiei și ale sociologiei”. Dar, în același timp atenționează și afirmă că este necesar un discernământ în acest caz, căci
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și în mărturisirea propriilor păcate; f) Distincția clară dintre sacramentul reconcilierii și alte practici colocviale este încă necesară. Pentru că tendința multora este aceea de a schimba sensul procesului dialogic dintre confesor și penitent, din cadrul sacramentului reconcilierii, este necesar ca în pastorala sa, Biserica să accentueze distincția dintre sacramentul reconcilierii și direcțiunea spirituală sau colocviul spiritual, cât și diferența dintre același sacrament și diferite tehnici psihoterapeutice sau de consiliere psihologică. Practic, deosebirea constă atât în conținutul cât și în scopul acestor momente
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin celebrarea sacramentului reconcilierii, așa cum un discernământ vocațional este mai bine făcut în cadrul unui colocviu spiritual sau al unei direcțiuni spirituale, decât în cadrul ritualului celebrării reconcilierii sacramentale; g) Este recomandată așezarea sacramentului reconcilierii în legătură cu alte sacramente. În practica actuală a pastoralei Bisericii se dorește o mai strânsă corelație între celebrarea sacramentului reconcilierii și celelalte sacramente, pentru că ele se găsesc într-o consensualitate spirituală. Biserica subliniază și îl îndeamnă pe creștin să privească legătura existentă în întreaga viață sacramentală a sa, în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
evenimente sacramentale de reconciliere, ambele iartă păcatele, deși prin semne distincte, și ambele au ca punct de referință Paștele Domnului. Euharistia însă dă plinătate și roadelor reconcilierii sacramentale și îi unește pe oameni în iubire cu Dumnezeu și între ei. Pastorala Bisericii vrea să îl insereze pe creștin într-o viziune și o dimensiune a convertirii continue, în care viața sa este un drum de purificare și de desăvârșire a darului primit la botez prin practica reconcilierii sacramentale și prin împărtășirea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de mântuire. A transmite mesajul lui Cristos într-o altă cultură, înseamnă a contribui la o posibilitate de a o îmbogăți. Prin diferite intervenții și acțiuni, Biserica nu încetează să se exprime în favoarea sacramentului reconcilierii și a celebrării sale autentice. Pastorala sa vrea să fie o „autoconstruire a comunității creștinilor în Isus Cristos” în care însăși Biserica să se organizeze, să trăiască și să se orienteze în lume așa cum vrea Dumnezeu, prin menținerea fidelității față de cuvântul Său. Atentă la asemenea aspecte
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
2010 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural editorialisticși mediatic intitulat „2010 - Anul omagial al Crezului Ortodox și alAutocefaliei românești”. Având în vedere caracterul național bisericesc al acestui proiect de program-cadru cu importante implicațiiîn cultivarea și apărarea dreptei credințe, susținerea activității mi sionar pastorale, catehetic-predicatoriale, cultural educative, a dialogului Bisericii cu societatea, precum și necesitatea evidențieriiacestuia prin mijloacele media și publicistice ale Bisericii noastre,am găsit de cuviință să venim în întâmpinarea clerului și a credincioșilor prin întocmirea unui volum colectiv de studii, intitulat sugestiv
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
echilibristica ideologică foarte atentă între necesitatea de a implementa hotărât și fără rest directivele economice ale partidului și funcția lor organizatorică, axată pe mediere, înțelegere, cooptare. În acest punct, putem considera fără doar și poate sindicatele că forme de putere pastorala, bazată pe exemplul unor "pastori" abili și determinați, membri de partid activi în interiorul sindicatelor, care urmăreau să amelioreze conștiința ideologică a "turmei", transformând-o într-o cutie de rezonanță a imperativelor de dezvoltare trasate de către partid. La un nivel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
și în următoarea perioadă, dramaturgia clasică a constituit principala sursă a repertoriilor teatrale din Principate. De proveniență clasică erau piesele jucate, în casele boierești, de către diletanți. În 1816, Gh. Asachi organizează, la Iași, prima reprezentație teatrală românească din Moldova, cu pastorala Mirtil și Hloe, tradusă după Florian; urmează Alzira lui Voltaire. Ion Heliade-Rădulescu și C. Aristia pun în scenă, cu elevi de la „Sf. Sava” și de la alte școli din București, piese de Euripide, Racine, Molière, Voltaire, Alfieri. În general, în ambele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi genul epistolar, de origine clasică. Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, anterioară începuturilor romantismului, dar publicată abia în al optulea deceniu al secolului al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
comun arată că indo-europenii practicau agricultura, creșteau vite mari (dar și porcul și probabil oaia) și cunoșteau calul sălbatic sau cel domesticit. Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole, popoarele indo-europene au dezvoltat cu precădere o economic pastorală. Nomadismul pastoral, structura patriarhală a familiei, gustul pentru incursiuni și organizarea militară în vederea cuceririlor sunt trăsături caracteristice societăților indo-europene. O diferențiere socială destul de radicală este indicată de contrastul dintre tumuli (morminte construite în formă de casă și bogat împodobite) și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
una specială, religia ieșirii din religie, care conduce drept la democrație; adresați-vă Occidentului laic și creștin. Idem. Public specializat mulțumit. Nu e o rețetă, e o obligație de generozitate pe care păstorii turmelor o cunosc din vremuri străvechi. E pastorala fricii și a eliberării, a suspansului și a happy end-ului, a scandalului și a vindecării. Acest du-te-vino al fericirii e firesc pentru noi. Hitchcock și Bossuet îl practică la fel de bine amîndoi. Suficiența mea fiind fără limite, vreau să mă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de consecințele unui exercițiu pe care-l credeau doar profesional, respingînd responsabilitățile (sau iresponsabilitățile) pe care le presupunea. Alții, mai mîndri sau mai inconștienți, îl îmbrățișează. Învățații Bisericii declarau în secolul al XV-lea că o carte urma să permită pastoralelor să atingă un mai mare număr de adepți și păstorilor să facă ordine în turme. Dominicanii în particular își freacă mîinile, randamentul predicii urmează să crească. În Gutenberg biserica romană nu a văzut decît focul, iar pînă să reacționeze o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
metodelor de transmisie. Nu există o ruptură între "socialismul utopic" și "socialismul științific", ci între epoca socialismelor și anarhismelor, pe de o parte, și a noastră. Ceea ce a făcut epocă e însăși tradiția, conservarea aceluiași spațiu de practici misionare și pastorale, munci de imprimerie, cuvîntări, predici la domiciliu etc. Această mică mediasferă este cea care a determinat unitatea perioadei, și nu culoarea neagră, roz sau roșie a jetoanelor de prezență. Antagonismele dintre anarhiști și etatiști reprezintă o momeală, mascînd solidaritatea profundă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ortodocși români; Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc; patru volume de predici și studii, până în 1990, continuate cu Pe treptele slujirii creștine, Mănăstirea Neamț (12 volume, 1980-2003); Slujind altarul străbun, București (1992); Tinerii - Tinerețea Bisericii (2003), precum și numeroase predici, pastorale, cuvântări, sfaturi către credincioși etc. A editat în transliterare Dumnezeiasca Liturghie a mitropolitului Dosoftei (1980) și a tipărit ediția jubiliară a Bibliei de la București din 1688 (1988), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române. Cu binecuvântarea sa a apărut
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în scrisoarea 121 din L. IX, și în prima din Cartea a XI-a. 67 Așadar, ca încununare a vremurilor Sfîntului Grigorie, pe cînd se spunea că Știința pastorală presupunea știința Episcopului, la fel în Seminariile noastre unde se învață Pastorala se dorește ca prin această denumire să se înțeleagă știința Parohilor; iar Episcopul nici nu mai este numit în acele cărți ale Pastoralei. Dar subînțelegerea numelui de Pastor în locul celui de Paroh are, în principal, origine protestantă, pentru că protestanții au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cînd se spunea că Știința pastorală presupunea știința Episcopului, la fel în Seminariile noastre unde se învață Pastorala se dorește ca prin această denumire să se înțeleagă știința Parohilor; iar Episcopul nici nu mai este numit în acele cărți ale Pastoralei. Dar subînțelegerea numelui de Pastor în locul celui de Paroh are, în principal, origine protestantă, pentru că protestanții au anihilat Episcopatul, dat fiind că acesta purta semnele prin care putea fi recunoscut drept instituție a lui Cristos, deci trăsăturile pe care i
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
limpede - este motiv de scandal ca unul să înoate în belșug și altcineva să fie sărac. Astăzi, deosebirile sociale sunt pretext pentru propaganda anticlericală, iar cel sărac vede în sărăcia sa o ispită de ateism. Deschid un text prețios de Pastorală și citesc: „În caz de necesitate spirituală gravă a aproapelui, trebuie să-i venim în ajutor cu riscul unei neplăceri grave; în necesitate spirituală extremă, și, chiar și în cea gravă, atunci când intervine datoria stării proprii (de paroh), trebuie s-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
activat până în luna martie 1968, când m-am mutat la Horgești, filială a Vălenilor, unde Pr. Carmil Gherghel, paroh de Văleni a construit o casă parohială. Tot cu titlul de vicar la Văleni, dar deplasat la Horgești, având în îngrijire pastorală filialele: Galer, Mărăscu, Recea, Răcătău, Bozga și Mazili am slujit până în martie 1985, când am fost numit ca paroh deplin de Horgești de către episcopia romano-catolică de Iași și în această calitate am activat până în luna septembrie 1990, când tot episcopul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
puțin... În 28 octombrie 1948, au fost arestați Preasfințiții Aftenie și Chinezu, iar eu, împreună cu minunatul meu coleg preotul Gheorghe Radu am intrat în clandestinitate. În martie 1949, părintele Gh. Radu a fost arestat iar eu am continuat activitatea mea pastorală clandestină împreună cu ceilalți preoți rămași liberi, în special cu: Tătaru Ștefan, Rotaru Mihai, Mihai Martin, Matei Ghiuzan, Gh. Dumitraș, toți din OFMConv., cu părinții din Societatea lui Isus, cu Asumționiștii... cu toți cei care erau încă liberi în București. Aceasta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]