15,863 matches
-
seamă celuilalt, al copilăriei. Aci îmi voi scrie toate bucățile în proză și versuri pe cari le-am scris până acum și pe cele viitoare“. Sunt copiate, catalogate și salvate de la uitare versuri de pe când autoarea avea doar 8-10 ani (Patria, Iubirea), evident neîndemânatice, școlărești, dar de o spontaneitate promițătoare. Imediat li se adaugă un grupaj mai consistent, lesne de așezat în timp datorită strofelor care întruniseră sufragiile lui Arghezi (14 ani). Repertoriul tematic crește de la an la an și se
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că n-auzim nimic”... Primele șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea ascuns cuvântul
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
de chemare și îți exprimai îngrijorarea în acest sens. Asemenea atitudine n-are nici un rost, deoarece în primul rînd Armata Populară de azi n-are nimic comun cu armata veche a burghezo-moșierimii, în al doilea rînd fiindcă îți poți sluji Patria tot atît de bine și cu arma, și cu condeiul, în al treilea rînd deoarece cu statura mea cred că mi-ar sta foarte bine uniforma Academiei Militare. Deci, nici un motiv de îngrijorare. 20 nov. 1951. Astăzi - de pildă - am
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
gândesc, explodă Arthur. Andrew este fratele meu de cruce, nu pot să-i cer așa ceva, să se nenorocească pe viață! Prefer să-mi taie capul. Eu am onoare.” „Și la ce-ți folosește?”, pufni baba, aruncând un damf de usturoi. „Patria și onoarea. Mor pentru Anglia!” “Nu mori pentru Anglia, aici e chestia, mori din cauză că ai principii care nu mai cadrează cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși nervos, trântind ușa care se mai rupse dintr-
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
al unui trecut care devine transparent în ochii inițiaților. Din manualul de istorie, evenimentul trece în cronica clasicului și imaginea mișcării țărănești de la 1888, punctată de arestarea muncitorilor instigatori și schingiuirea "foștilor soldați care luptaseră în războiul ruso-româno-turc pentru independența patriei lor", sub supravegherea unuia dintre nenumărații Lahovary, "exponent al moșierimiii", "biruitor pe câmpul de luptă", anunță, veterotestamentar, anul 1907, cel al ridicării mulțimilor fără nume. Căci ieșirea din labirint este imaginabilă doar prin actualizarea unui potențial revoluționar al păturii rurale
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
lupa obiectivării detașate, relația lor rămîne una pur conjuncturală, căci este greu să nu vezi, chiar și printre rîndurile discursului de recepție la Academie Din estetica poeziei populare ( 1913) pe emulul maiorescian. "Mi-e dor de el ca de o patrie" avea să mărturisească "țăranul țîfnos" Delavrancea într-o scrisoare în care face apologia lui "Titus Livius Maiorescu". Fără a scădea înaltul nivel apreciativ, criticul îl numește, la rîndu-i, pe venerabilul orator "cel mai strălucit al României contemporane". Desigur că nu
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
al Iubirii de Oameni! Al Zborului în Stele! Al întîlnirii Fraților din Spații! Al Familiei Cosmice! Dintr-o bombă a războiului Terra aș transforma-o într-un Steag Roșu al Vieții! Aceste - le scriu, din Cuvintele Creatoare de Lumi. Din Patria celui de-al Treilea Sfinx!
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
descriși de el fac mișto de tradiție , se înnebunesc după Muicăl Jackson, fac un fotbal pe maidanul satului, mândrele nasc la doișpe-treișpe ani, și scuipă semințe, în fine tot kitschul aferent agriculturii socialiste și postrevoluționare. Concluzia teoretică: desigur aici cuvântul patrie trebuie pronunțat cumva ironic, în răspăr cu discursul oficial. Poate fi înlocuit printr-un aproximativ acasă. Dar ce mai înseamnă acasă într-o lume de navetiști? La acest tip uman chiar continuitatea identității personale are de suferit. Nu mai suntem
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
său a fost să realizeze o așezare calvinistă model, ceea ce nu i-a reușit chiar întru totul. După moartea lui, cînd comunitatea a ajuns la o oarecare bunăstare, cîțiva coloniști s-au gîndit să-l onoreze pe poetul din vechea patrie cu o statuie. Dar presbiterienii puritani s-au opus totuși să i se ridice un monument bețivanului și craiului incorigibil. Pînă la urmă s-au strîns totuși prin colectă publică banii necesari, s-a comandat din Edinburgh o uriașă sculptură
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Deși încifrat pe alocuri, căci, asemenea tuturor, MHS-ul se temea de sistemul de represiune comunist (lui D. Popescu i se spune, de pildă, Klam), jurnalul păstrează pentru noi, cei care n-am prins perioada respectivă decît ca șoimi ai patriei, date și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o poziție privilegiată, dovedind că e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
Elegie Mă grăbesc înspre moarte fără un înțeles anume, fără rochie de mireasă fără zestrea de aur. Fără mine. Mă grăbesc senină și amară de-a latul patriei. Parcă ar fi fost mâine. (Din volumul Zestrea de aur, 2002) Născută la 10 februarie, 1956, în București absolventă a Facultății de Filologie a Universității București (secția română-engleză), promoția 1980. Cărți publicate: Un război de o sută de ani, Editura
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
II, București, 1850. Am lăsat la sfîrșit ideea pentru care pledează articolul: revenirea, în zilele noastre, la imnul compus de Eduard Hübsch în 1861, al cărui text, alcătuit în 1881 de V. Alecsandri, conținea două părți: "Trăiască Regele" și "Trăiască Patria". Că partea secundă s-ar fi putut păstra ca imn de stat după înlăturarea monarhiei e, post factum, o idee bizară. Cum să folosești, ca imn al republicii, melodia imnului regal? În interpretarea instrumentală n-ar mai fi fost nici o
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
În interpretarea instrumentală n-ar mai fi fost nici o diferență! Să ne plasăm însă la nivelul anului 2002, cu tot ce istoria ne-a învățat între timp, estompînd sau anulînd vechi opacități, îngustimi și aversiuni. Eu însumi consider că Trăiască Patria, cu acordurile lui impresionante și solemne, merită să fie repus în circulație, și chiar l-am intonat public, în cadrul unei emisiuni a postului B1 TV, în seara zilei de 29 octombrie 2002. În forma din articol (transcrisă după V. Alecsandri
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
Stănescu, abia ținîndu-se pe picioare și vorbind cu dificultate (ori era beat, ori bolnav, sau și una și alta) a început prin a-l omagia pe Bogza, care i-a încurajat primii pași. A spus apoi că "scriitorul e structura patriei, nu o suprastructură, cum zic unii mărginași ai culturii". Și a cerut să se acorde o mare atenție tinerilor, "floarea țării". La 27 mai au continuat discuțiile. Ion Lăncrănjan a vorbit "ca proletar al scrisului", pentru a critica situația lamentabilă
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
i se agravează boala-i necruțătoare și moare în toamna anului 1852 la 29 noiembrie. A murit singur - scria un cunoscut al său - la 600 leghe depărtare de țară și de familie; fără să fi revăzut o singură dată cerul patriei, fără să fi îmbrățișat o singură dată pe mama sa. Aceasta mi se părea înspăimântător, oribil. E cea mai crudă dintre morți. Istoricul și patriotul român a fost autorul lucrărilor Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
deși eu asemenea am muncit și am pătimit pentru dreptate și cel din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn ție, țara mea mult dragă! Așa s-a și întâmplat. Cu sănătatea zdruncinată, cu idealurile spulberate, departe de patrie, bolnav, sfâșiat de o boală neiertătoare, el a încercat să-și depășească suferințele. Prietenul tău - scria el lui I. Ghica - pe care l-ai iubit ca un frate nu e cu puterile vlăguite... el a pus la rezon suferințele... mă
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
cei dragi, de ai săi, de prieteni, de țara și poporul pe care le-a iubit cu ardență a fost aruncat în groapa comună a săracilor, fapt ce a făcut ca niciodată osemintele sale să nu poată fi aduse în patrie și să li se dea cinstirea ce li se cuvine. Moartea lui a fost înregistrată în Giornale Officiale di Sicilia, cât se poate de lapidar: Nicolo Balcescu, d'ignoti di anni 31 possidente di Vallacchia. Trecând prin orașul Palermo, în
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
ai poporului italian se găsește și bustul feciorului de pe Dâmbovița, luptătorului neobosit pentru destinele României. Comemorarea a 150 de ani de la moartea sa reprezintă pentru noi toți un memento privind bărbatul care a trăit, a luptat și a murit pentru patrie, departe de ea.
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
occidentale" - vor fi fost „anii cei mai grei din viață" (p. 76 urm.) - dar... Cît de bine, cît ajutor a putut da - în această calitate - luptei Românilor împotriva ocupației comuniste a Sovieticilor! Patru ani în care, indirect, și-a servit Patria (între alte fapte, și aceea de a o apăra de dușmănoase dezbateri în problema Transilvaniei românești). Neagu Djuvara a instruit și, cu permisiunea Aliaților, a trimis, în misiune, în România, parașutiști. Tineri Români, mai ales foști ofițeri români refugiați în
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
în mai puțin de șapte ani cu aglomerația asta de morți. Că, dacă mergem în ritmul actual cu natalitatea, nu peste multă vreme îi vom înmormânta și pe cei care se vor naște peste o sută-două de ani când pământul patriei străbune va fi de multă vreme nelocuit sau populat, în cazul cel mai fericit cu niște vietăți cu ascendență în... În ce? Că nu mă duce mintea... Iar limba maternă va fi engleza în dialect ungro-vlahic. Să nu mă întrebați
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
oița Dolly, zburda încai pe câmpii "Nas ne nagoniat" Semnele mici, ilizibile pe ambalaj litere slave pe care nu le vei citi niciodată stabilizatorii, afânătorii, E-urile în cohorte organizate atentează la ulcerul tău (din vremea hemoragiei cu versuri despre patrie,) spaimă intrată în sânge mângâie cerul gurii prea păcătos nici de vânător, nici de poveștile lui nu am chef prea mulți ochi de oțel afară la pândă în spatele scenei radiațiile TV leagă scheletul imaginii gângania asta diforma pe care pariasem
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa cu o discreție aristocratică, îi repugnau contorsiunile romantice. La V.
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
doar la acestea aveți acces. @Radu Vasile, cred că nu ați observat articolul nehotărât: “cam asa și cu UNII dintre conaționalii noștri”. Și nici faptul că am folosit ulterior persoană I plural, tocmai pentru a nu face opinie separată de patrie, care se cheamă norodul
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
se joacă pe nu știu ce core doi/dualcore vor fi nostalgici după ele. parcă îmi amintesc cum stăteam să se încălzească ,,HC91” Bătrân cu adevarat vei fi atunci când te vom invita chiar pe tine să te arhivam la fond special Șoimii Patriei. Tot fără aluzii politice, o fi existând și MG2? la Muzeul Țăranului Român? pe mine măr face să mă simt nu doar bătrân ci și țăran Cam de vreo 28 de ani...și deja piesă de muzeu?Vai,vai,vai
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
când constat cât de puțini mai sunt concitadinii noștri care cunosc ceea ce făcea farmecul orașului de altă dată. într-adevăr, câți mai sunt cei care știu unde era frumoasa casă a lui Alexandru Marghiloman (dărâmată spre a face loc cinematografului "Patria"); cine mai bănuiește că în spatele Magazinului Eva (sau cum s-o mai fi numind acum) era Strada Mercur, cu casa lui Titu Maiorescu în care-și dădeau întâlnire atâtea glorii ale literaturii noastre; câți sunt cei care-și mai amintesc
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]