533 matches
-
să fie pavăză tinerei sale soții, se va simți singur și obsedat; Își va spune: tatăl meu a făcut-o, de ce nu și eu?“. Ce viziune asupra lumii! S-o fac pe șeful nu prea era genul meu! Să fiu pavăză tinerei mele soții: din partea unui specialist În ale căsătoriei, era cam puțin. Să mă simt singur și obsedat? Obsedat de tata? Ce oroare! Scosesem pagina aceea din buzunar și o netezisem Înainte de a i-o Întinde doctorului Zscharnack, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
infracționalitatea etc., care în doar câțiva ani pot conduce la distrugerea vieții tânărului. Cu alte cuvinte, chiar dacă un copil ar avea parte de cele mai bune condiții de școlarizare, sociale și economice, dacă nu Îl va avea pe Dumnezeu ca pavăză în fața unei adevărate culturi a seducției la care suntem cu toții martori, toate eforturile depuse de părinți și de societate pot deveni inutile. (Material prezentat în cadrul Micului Dejun cu Rugăciune, desfășurat în perioada 7-9 decembrie 2011, București, cu tema Statul și
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
la tinerii din preajmă un leac împotriva timpului. Relația dintre Agamenon și Casandra le apare tuturor ca năzuință spre tinerețe. Agamemnon își declară setea după ape curate, limpezi, neîncepute (II 12), Clitemnestra înțelege că el vede în tânăra captivă o pavăză împotriva senectuții (femeia abia ieșită din copilarie, adusă... să-ți ție de urât la bătrânețe - III 14). Egist o previne pe fată că regele caută în ea doar șansa de a-și încălzi sufletul (va încerca să-și încălzească bătrânețele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întemeiază pe ideea credinței personale a fiecărui individ ce-l alcătuiește. Astfel, popoarele europene romanizate și creștinate și-au dezvoltat propria cultură în cadrul unei culturi vaste, iar diversitatea și unitatea culturală au devenit, de atunci, maniera de a fi european. Pavăza militară romană a introdus ordine și liniște în multe locuri unde odinioară erau tensiuni și războaie, asigurând cadrul de dezvoltare specific Romei, ea îndeplinind secole de-a rândul o funcție de pacificare a lumii și oferind popoarelor o siguranță internă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie moartea. Germanul încuviințează. Mai parcurg în tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umple și să disciplineze timpul liber al unei populații inactive. Dă drumul unui hohot gros de râs. — Și, ascultă-mă pe mine, au timp căcălău. Își zice din nou că ar trebui să fie mai precaut și să-și pună pavăză gurii, dar odată pornit nu se mai poate abține: — Augustus născocește mereu distracții noi ca să-i țină cu sufletul la gură. Chiar și în anii când vistieria mai secătuiește, preferă să facă economii în altă parte, dar tot îi oferă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e apărată de mâneca din metal, iar umărul, de galerus. Pășește mai departe, de data aceasta printre chicoteli înăbușite. Se simte flatat, dar n-o arată. — Iar tu, ce ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce-i cade în mână: care un scut lung și arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc. Cei cu plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe cap, atunci nu poartă apărătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cunună de lauri să-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare, Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu două roți, incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș. Al șaptelea este sus pe capră. De jur împrejur, un gard viu de pretorieni s-a pus pavăză în calea mulțimii. — Noi cu ce mergem? se înviorează Paullus Maximus, privind neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
domniei în fiecare an o dajdie știută; altminteri se țin de legile lor și nu primesc nici poruncile și nici judecători de la domnie. A treia este Tigheciul, în ținutul Fălciului, un codru aflat la hotarul cu tătarii din Buceag. Este pavăza cea mai tare a Moldovei între Prut și Basarabia. Locuitorii plătesc domniei în fiecare an o dajdie mică, toți sunt călărași sau călăreți, înainte vreme erau o oaste de 8.000 de oameni; dar acuma abia mai pot aduna la
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
și al Ospitalierilor, hotărăsc să asedieze Ascalonul. Pornesc cu toții la asediu, regele, curtea, patriarhul, preoții cu crucile și stindardele, arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de turnuri, iar locuitorii se pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea fortărețe Înlăuntrul fortăreței. Templierii, cred eu, care erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răsară soarele! Bologa se buimăci de ura ce ardea cu flacără în ochii locotenentului și zise cu tristețe: ― N-ai să fii fericit niciodată, Gross, din pricina urii tale! ― Nici n-am nevoie de fericire... cel mult de răzbunare! Fericirea e pavăza lașității, pe când răzbunarea... ― E tot un fel de fericire, zâmbi Bologa, întrerupîndu-l. ― Firește, dacă înțelegi așa fericirea, se supără Gross. Atunci când ți-e sete, fericirea e un pahar de apă! ― Fericirea e totdeauna iubire, zise Apostol Bologa schimbat, privindu-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din bătătura. Apoi vag, pe sub părul ei nins de ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe o altă zi, iar cosași, iar mămăligă, iar fasole, sau cine știe ce pentru traista cu merinde. Cerul este gol, albastru, senin. Cu mâinile pavăza deasupra ochilor, bunicul caută iar o pala, un nor, cu gândul la căpițele rămase în câmp. Deodată se aude un tunet răzleț, în depărtare, la început slab, apoi brusc mai tare, mai aproape, bubuind puternic. În curând, stropi mari încep
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aruncau vorbe grele... Pe o filă de carnet (în pătrate) mi-a semnat (autograf ?!), doar atât și mi-a zis ,,cu foaia asta vei intra oricând la mine”. N-am folosit semnătura, dar o păstrez. Ca dovadă că am fost pavăza președintelui de stat! M-a ținut minte și ori-de-câte-ori am mai realizat materiale TV, și-a sacrificat timpul, inclusiv pentru Organizația județeană PSD, spre marea disperare a șefului său de cabinet, a lui Buzatu, sau a SPP-iștilor. L-am
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
În sat, simbolul științei de carte? Învățătorul! - Și preotul. - Nu În Basarabia. - Dar peste tot Biserica a fost refugiul, ultimul recurs, adăpostul... - Nu În Basarabia! - În Bulgaria, În Grecia, În Serbia, În ciuda cumplitei ocupații - și religioase - turcești, Ortodoxia a fost pavăză, recurs, azil - dar nu În Basarabia? Cea ocupată și ea, Însă de... creștini? Ortodocși? - Al dracului avocat-al-diavolului!... - Fac și eu ce pot... - Ei, uite, În Basarabia, nu. Grecul, când se refugia În biserica lui, ca măcar acolo să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stinsese numai încrederea în sine formată prin credința că mijloacele cosmetice înlătură micile imperfecțiuni ale naturii. Și, ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să-și păstreze atenția asupra lecturilor sale, concentrarea o lua cu sine ca pe o pavăză, o menținea trează pe oriunde mergea, drumuri limitate între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește decât să observe că trece neluată în seamă, așa cum neluată în seamă cade o stea de la locul ei de pe boltă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la existența lui atât de puțin cunoscută, la universul mic sau uriaș, prin care se rotea neștiut de cei prezenți în casa aceea, apărat de atitudinea Sidoniei care-l credea terminat și-l ignora, gustând în felul lui, ascuns după pavăza oferită de soția sa, din nesperata libertate a celui neluat în seamă. Și dacă acum se purta plin de solicitudine, asta se datora faptului că se simțea obligat, ca tată, să se manifeste în felul acela, cu ocazia unui act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să nu fie o pavăză în dosul căreia se ascundea altceva. Din zi în zi dubiile Carminei deveneau tot mai presante, mai stânjenitoare, mai greu de ascuns, profesorii Alexe reveneau înaintea ochilor ei ca o obsesie, de aceea se învoi de la birou și dădu curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor din fotografii să se liniștească subit, să-și recapete concentrarea avută, oare acum câți ani, în fața fotografului și să recadă în paliditatea cartonului ca sub o pavăză. Nu, șopti grăbită, nu, mai bine spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără zece e bine? Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aruncat o ultimă privire la macroul care aștepta cu gura Încă deschisă să fie umplut. Asya dezamăgită, Armanoush tristă, au ieșit din restaurant În peisajul Încântător al Bosforului ce strălucea În lumina soarelui de iarnă târzie. Și-au pus mâinile pavăză la ochi ca să se ferească de razele soarelui. Amândouă au respirat adânc și și-au dat seama imediat că primăvara plutea În aer. Neavând alte planuri mai bune, s-au plimbat prin cartier, cumpărând câte ceva aproape de la fiecare vânzător ambulant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici o armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele ajunseră la calotă cilindrului, plesniră pe suprafața curbată și se mișcară lateral. Într-o clipă vor ajunge la el. Apucă o saltea de pe una din cușete, ținând-o ca pe o pavăză firavă. Cele două tentacule se unduiau haotic În jurul său. Îl evită pe primul. Și deodată, vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și rece. Simți o strângere lentă, Înnebunitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
constituie proclamația adresată țării de către Frontul Salvării Naționale. Căci salvarea înseamnă trecerea cu sacrificii neprețuite de la întuneric la lumină, de la disprețuirea ființei umane, la prețuirea, slujirea și înnobilarea ei. Iubiții mei, în unitate de cuget și simțiri, unitate ce constituie pavăza dăinuirii peste secole a poporului nostru, să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această măreață dobândire a libertății și să dăm urmare programului și apelurilor Consiliului Frontului Salvării Naționale. Cu inima plină de dragoste și prețuire față de toți fiii noștri duhovnicești, vom
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
proclamația adresată țării de către Consiliul Frontului Salvării Naționale. Căci salvare înseamnă trecerea cu sacrificii neprețuite de la întuneric la lumină, de la disprețuirea ființei umane la prețuirea, slujirea și înnobilarea ei. Iubiții mei, În unitate de cuget și simțiri, unitate ce constituie pavăză dăinuirii peste secole a poporului nostru, să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această măreață dobândire a libertății și să dăm urmare programului și apelurilor Consiliului Frontului Salvării Naționale. Cu inima plină de dragoste și prețuire față de toți fiii noștri duhovnicești, vom
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
respectabil al acesteia din motive egoiste și superficiale, cum ar fi acela că era îndrăgostită de altcineva. Fran nu se putea gândi decât că scăpase ca prin urechile acului. Oare Laurence o iubise vreodată sau considerase că va constitui o pavăză în calea amenințării reprezentate de scandalul bine ascuns? Dacă era căsătorit cu redactorul-șef al ziarului local, s-ar fi bucurat de o oarecare imunitate. Și chiar dacă aventura lui cu Carrie era doar urmarea unui moment de slăbiciune, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]