765 matches
-
din San Francisco se furișau În Încăpere, scoțându-i pe toți din reveria lor. — Rose nu e rea la suflet, s-a aventurat Barsam. Când ne-am cunoscut era o fată timidă din Kentucky. Se zice că și iadul e pavat cu intenții bune, a sărit unchiul Dikran. Însă Barsam nu l-a băgat În seamă și a continuat. — Vă puteți Închipui că acolo nici măcar nu se vinde alcool! E interzis! Știați că cel mai interesant eveniment din Elizabethtown, Kentucky, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încerce și el, de ce nu. Încă mai are timp de pierdut Înainte de următoarea lui obligație din City of Rain. Adolescenta Îl Îndrumă pe Wakefield către o casă de piatră ascunsă pe jumătate Îndărătul unor măslini spanioli. Merge pe o alee pavată cu pietre către ușa masivă de lemn și se trezește În interiorul unei fabrici fără de pată și mirosind divin. Grămezi de măsline spaniole se rotesc pe benzile rulante către un dispozitiv care le aruncă și le direcționează către un storcător uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici și pietre plate duc către un chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii de cărți de bucate, În timp ce Sandina răsucește un joint imens. — Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face harta să dispară. Mintea lui Wakefield o ia la goană. A existat o controversă după capitularea Germaniei, domnule Redbone, despre ce să se facă cu buncărul lui Hitler, să-l facă muzeu sau să-l astupe si să-l paveze. L-au pavat. Bună mișcare. În opinia mea, a te ascunde Într-un buncăr este exact contrariul tuturor credințelor americanilor. — Tu În ce crezi, Wakefield? — Eu cred În... cort, În nomadism. Buncărul este opusul cortului, este casa anti-mobilă. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dispară. Mintea lui Wakefield o ia la goană. A existat o controversă după capitularea Germaniei, domnule Redbone, despre ce să se facă cu buncărul lui Hitler, să-l facă muzeu sau să-l astupe si să-l paveze. L-au pavat. Bună mișcare. În opinia mea, a te ascunde Într-un buncăr este exact contrariul tuturor credințelor americanilor. — Tu În ce crezi, Wakefield? — Eu cred În... cort, În nomadism. Buncărul este opusul cortului, este casa anti-mobilă. Îmi dau seama că buncărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se pătrundea imediat în for. Ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc la epoca domniei lui Constantin, toată marmura se afla la locul ei, clădirile și casele erau de o frumusețe rară, iar templele fuseseră transformate în biserici. Piața era pavată cu lespezi mari și, în fața pretoriului, statuile Cezarilor încă stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
argint. În glasul său mi s-a părut că disting o nuanță de dojană. În timp ce înaintam, punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea noastră, gărzile au gonit lumea și din atrium. Pragul era pavat cu bucăți de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane, nici una egală cu cealaltă, recuperate de la felurite temple și palate. Lumina intra în naosul central prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până la umflătura împietrită dintre picioare. 8. Zogru a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un convoi mare de care ale unor negustori florentini. Nici nu-și imaginase că poate exista pe lume un loc atât de frumos. Străzile erau pavate, în toate părțile se vedeau oameni îmbrăcați care mai de care în haine ce păreau neatinse, de toate culorile și de toate croielile. Dar ceea ce-l uimise cel mai mult pe Zogru era abundența de femei parfumate, cu părul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-l trecem, sau să-L trecem, cum zicea Zilpa. Dar oricum, era de cel puțin douăzeci de ori mai mare decât orice curs de apă pe care îl mai văzusem. Se unduia leneș în albia lui ca un drum pavat cu nestemate, iar soarele la apus strălucea în fiecare dintre ele. Am ajuns la vadul unde se vedea fundul cu pietriș. Nisipul de pe fiecare mal era întărit de pașii altor caravane, iar tata a hotărât să rămănem acolo peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era relativ simplă: mai bine stăpîn În casa ta decît slugă la alții. - Îți repet că ea n-a crezut În accident! Yves măsura nervos cabinetul, cu telefonul mobil la ureche. Încăperea era mare și sobră, părînd aproape goală. Podea pavată cu marmură, birou din sticlă transparentă, canapea largă și joasă din piele albă. Decor minimalist și lipsit de viață. Singura notă discordantă: o mobilă lungă, străveche, care ocupa o Întreagă parte a peretelui, memorie vie a trecutului medical al insularilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu avusese o locuință mai bine plasată. În mod bizar, casa lui avea un aer monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
permisă, de pildă în India, sunt pachețele cu ceai de Darjeeling, în Maroc poza unui berber în burnus vinețiu, la București o țărăncuță de lemn ducând o cofă de trestie. Camera nu are fereastră, primind neon și freon din tavanul pavat cu tuburi albe și grătare de ventilație. Mocheta bej cu desene roșcate stilizând floarea de măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a rămas o pată care bate spre maro, vreun funcționar stângaci, grăbit să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
jumătate în poala ei, cu spatele către ea. Cineva aprinse luminile de exterior și gazonul fu inundat de un val ciudat de verde fosforescent, care făcea ca rondurile de flori din jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe zaruri sau jocuri de noroc. Cât de mult Își dorea, cu acea seară nesfârșită ce i se căsca În față, ca regulile Republicii să se fi păstrat și să-l poată elibera de următoarele câteva ore! Intrară În antreul pavat cu marmură și, imediat, un director adjunct Îmbrăcat În smoching veni din recepție și-l salută pe nume. — Dottor Brunetti. Signora - asta cu o plecăciune care-i produse o cută perfect orizontală În brâul roșu. Suntem onorați să vă avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în scrumiera mașinii. Ieșise din mașină, nu trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase în curte, străbătuse cu pași ușori aleea pavată cu gresie rombică și sunase. Preferase soneria, chiar dacă, inițial, fusese tentat să miște în stânga și în dreapta limba unui clopot fixat în partea stângă a ușii. Renunțase imediat, fiindcă ajunsese la concluzia că astfel de accesorii ale trecutului nu făceau deloc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dispusă pe câteva paliere corespunzătoare diferitelor stadii de evoluție ale materiei - de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. intri pe poarta masivă, sculptată În lemn, poartă zdravănĂ și Înaltă, de casă ardelenească, și pășești În curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dispusă pe câteva paliere corespunzătoare diferitelor stadii de evoluție ale materiei - de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. Intri pe poarta masivă, sculptată în lemn, poartă zdravănă și înaltă, de casă ardelenească, și pășești în curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu siguranță ora închiderii, iar fosta mea iubită din tinerețe s-a ridicat și ea spunîndu-mi că se duce la toaletă. am rămas singur la acea masă care era acum pur și simplu un fel de relicvă în mijlocul unei piețe, pavată cu pietre de caldarîm. înserarea se produsese brusc. nu știu cum s-a făcut că în timp ce îi telefonasem soției farfuria cu pulpe de rață îmi fusese luată, ceea ce îmi amplifica și mai mult sentimentul de frustrare... mai multe concluzii se busculară în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
poarta unor persoane necunoscute, repetarea aceluiași lucru devenea mai puțin gravă. Guy Courtois fu imediat cucerit de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tot te-ai îndurat până aicea... Că dacă i-oi mai muta-o înc-o străduță, la stânga, e-un mizilic... Strada PERONE era o ulicioară, tipic sătească, în plină Capitală. Cu oi, rațe, gâște, curci, cu plantații minuscule de porumb și pavată în pietre de râu. Genel deschise portiera taman în vecinătatea unui moșulache ferchezuit, imobil, cu mustățile răsucite în formă de gondolă, la vestă cu ceasornic cu lănțug de tinichea, scos santinelă, lângă o oală de sarmale, plină cu cornete de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochire. Negustorul era clădit bine, aprig după privire și sănătos. La poftit pe scaun și pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și un pilc de pomi, rămuroși și tineri. Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care nici muierii nu i-l împărtășise. Dacă ar fi găsit ce-i trebuia, ar fi vândut casa și locul, și-ar fi acoperit ce cheltuise, că locurile în Cuțarida se vindeau acum altfel, mai scumpe, de când începuse primăria să paveze străzile și să tragă tramvaiul electric încoace, către șina Constanței și dughenile de la Tarapana. 321 1 Orașul înainta spre mahalale. Mereu se ridicau alte case din cărămidă, și pe zidurile încă umede se așezau firme noi. Nu se putea spune
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alegeri, o să ne aducă nisip, și atunci o să-l schimb... 347 Babele se uitau una la alta și râdeau. Vorba văduvei: ce s-ar fi făcut ele fără primar... Când cu alegerile, ce i-a venit unuia: nu, că să paveze Cuțarida! Au auzit mahalagiii, s-au bucurat. Unde nu dădea Dumnezeu să calce și ei pe piatră, că se saturaseră de-atîta noroi. Venea ea toamna, se uitau oamenii în sus, cum sta să plouă, se-mposocau. Vara, treacă-meargă, să fi căzut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el, că o să vorbească românul ăsta acum... Baba Marghioala a stat. Lunganul, după ce i-a rugat pe cei din margini să se apropie, a început să răcnească cu voce popească, dogită: 348 - Fraților, domnul primar Rigo a hotărât să vă paveze străzile, pentru că, fraților, nu se mai poate... Este? - Este! au zis câțiva, cam fără convingere. - Poate o da Maica Domnului să scăpăm și noi de noroiul ăsta, că eu una m-am săturat, a șoptit văduvei baba Mița, atunci picată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adică cu cartierul dumneavoastră, care suferă cel mai mult de lipsă de urbanistică. - Ce zice? Ce zice? întrebase baba Lixandra, care nu putea să lipsească de la o adunare, cum nu lipsește martie din post. - Zice că vin liberalii și ne pavează strada... Îi strigase în ureche Mița. - Aha, liberalii, dar de ce strigi așa, că n-oi fi surdă... Bărbații, mai într-o parte, niște zidari care văzuseră multe, clătinau din capetele bătrîne: "De, numai să fie așa, că am mai auzit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]