795 matches
-
a mers mai departe. Înțelepciunea convențională este o rămășiță a trecutului. Și la fel se întâmplă și în cazul de față. Pe ecran, pe scena cu reciful apărură brusc reclame. Pe ramificațiile de coral scria BP CLEAN. Un banc de peștișori trecu pe lângă acestea, pe fiecare sclipind cuvântul: vodafone, vodafone. Un rechin lucios, peste botul căruia scria: CADBURY. Un pește-balon, pe care scria LLOYDS TSB GRUP cu litere negre, înotă peste circumvoluțiunile formațiunilor de corali „cerebrali“, pe ale căror crestături era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jur, „tot ca niște pești arătau“. De exemplu, ochii tânărului care făcea pe intelectualul, încruntat (probabil medita la vreo problemă filosofică), erau exact ca ai unui chefal. Și fata aceea, dusă pe gânduri pe când asculta duiosul chanson, era ca un peștișor dintre aceia care se vând zece bucăți pentru un yen. Bărbatul între două vârste care-i vorbea liniștit era respingător ca un merlan. Takamori nu a înțeles niciodată ce găsea lumea la astfel de cafenele. El nu era genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lucru duhovnicului meu de la Bobbio, citirii zilnice a Akathistos-ului, viețuirii în direcția arătată de mișcarea degetului Creatorului și revizitării faptelor vieții mele ca pe un mozaic. Mi-am dat seama de zădărnicia oricărui lucru, de a fi fost doar un peștișor care a trecut înainte și înapoi prin fața gurii deschise a unei știuci lacome. Grație ușii dintre cer și pământ care poartă numele de Maria, m-am convertit în taină la catolicism, văzându-mi bine greșelile. Recunoscând că Iisus Hristos este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cafea Și poezia mea. Țara mea Țara mea cea mare Tot ce îți dorești ea are. E plină de izvoare Și ape curgătoare. Are păduri frumoase Cu văi foarte joase, Cu apă argintie, Cum toată lumea știe. Cu oameni inimoși Și peștișori frumoși Are pădure mare Și floricele rare. Iar eu de-acum vă zic Și nu spuneți nimic Căci țara asta mare Este câștigătoare. Primăvara Primăvara cea frumoasă Cu întâi martie a sosit Și cu ploaia răcoroasă Eu îi zic: „Bine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plivit. Eram pe undeva la sfârșitul copilăriei. Și eram liberă cum nu mai fusesem și cum nu aveam să mai fiu vreodată. Așa că am început să explorăm fluviul, Iosif și cu mine. Ne plimbam de-a lungul malurilor și urmăream peștișorii care înotau în contra curentului. Vânam broaștele colorate într-un verde intens, așa cum nu mai văzusem. Culegeam ierburi și foi de salată. Iosif prindea greieri ca să-i mănânce apoi înmuiați în miere. Ne bălăceam cu picioarele în apa repede și călduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcut sex În dormitorul de oaspeți, cu Danny Nussbaum, În timp ce mama și tata se uitau la Ben Hur, la parter. Am băut deja vinul pe care tata m-a sfătuit să-l pun la păstrare vreo douăzeci de ani. Sammy, peștișorul auriu de la ai mei de acasă, nu este același peștișor pe care mi l-au lăsat În grijă, cînd au fost În Egipt. CÎnd colega mea Artemis mă calcă rău pe nervi, Îi ud planta cu suc de portocale. (Lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mama și tata se uitau la Ben Hur, la parter. Am băut deja vinul pe care tata m-a sfătuit să-l pun la păstrare vreo douăzeci de ani. Sammy, peștișorul auriu de la ai mei de acasă, nu este același peștișor pe care mi l-au lăsat În grijă, cînd au fost În Egipt. CÎnd colega mea Artemis mă calcă rău pe nervi, Îi ud planta cu suc de portocale. (Lucru care se Întîmplă cam În fiecare zi.) Odată, demult, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
preferat... Într-un club de lectură, dar n-am reușit să trec de Marile speranțe. Așa că m-am uitat și eu un pic pe coperta a patra și am mințit c-am citit-o... — ... i-am dat toată mîncarea pentru peștișori aurii, dar zău că nu știu ce s-a Întîmplat... — ... să aud formația Carpenters cîntînd „Close to You“ și Încep să plîng... — ... mi-aș fi dorit foarte tare să am sîni mai mari. Nu mă refer la sîni ca ăia ai fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
umărul meu, după un platou. — Scuze, spun și mă dau Într-o parte. Spune, mamă, cu ce să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mîncare lui Sammy, spune ea, dîndu-mi o cutiuță cu mîncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sînt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un final. O să-i treacă. Te rog, Doamne, n-o lăsa să-l ducă la veterinar sau unde se merge cu peștii, mă rog În gînd. Nici măcar nu m-am uitat să văd dacă e de sexul care trebuie. Oare peștișorii aurii or fi de ambele sexe ? — Cu ce altceva mai pot să te ajut ? spun, presărînd mîncare de pește din belșug deasupra apei, pentru a-i obtura privirea. — De restul ne-am ocupat noi, spune Kerry cu blîndețe. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
singurul lucru pe care mi-l doresc pe lumea asta și Îți promit că voi lucra pe brînci, chiar și În weekenduri și am să... port taioare elegante... — Poftim ? Paul mă privește de parcă tocmai m-aș fi transformat Într-un peștișor auriu. Nu trebuie nici măcar să-mi dai un salariu mai mare ! Am să fac tot ce făceam și pînă acum. Dacă e nevoie, Îmi plătesc singură pentru noile cărți de vizită. Te rog mult, pentru tine nu va avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubîndu-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am dat seama că e M25. Săptămîna trecută am avut un vis extrem de ciudat, cu Lissy și Sven. Am Început să-i pun de curînd plantei lui Artemis un Îngrășămînt special, de refacere. Nu cred că mi se pare, Sammy, peștișorul auriu, arată altfel. De unde i-o fi apărut aripioara aia În plus ? Știu că trebuie neapărat să Încetez să-mi mai dau cartea de vizită cu „Emma Corrigan, Marketing Executive“ străinilor de pe stradă, dar pur și simplu nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atârnate la un loc și, pur și simplu, nu-mi dau seama dacă mai sunt bune de ceva. Luate en masse, fac o super impresie. Dar orice chestie făcută de cinșpe ori și atârnată de tavan dă bine; acvarii cu peștișori aurii, bucățele de fiare, chiar și pahare de cocktail - de ce naiba te uiți așa lung la mine? Ochii bulbucați ai lui Sally se ițeau printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Laura, sări Matthew. Hugo și cu mine am deschis gura, ne-am oprit o secundă și am închis-o la loc, la unison, de parcă ne-ar fi sincronizat cineva. De ce să le stricăm tuturor plăcerea? — Parcă ai fi fost un peștișor auriu, i-am spus lui Hugo, răutăcioasă. Draga mea, ar fi trebuit să te vezi, îmi replică el. Tu chiar ai făcut niște ochi de broască. MM se uita la ceas. Nu putem să stăm după Violet. Tabitha, pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-un colț, lângă pat. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinsei, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, sau ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Cercetă urmele lăsate în nămol. Fuseseră patru iar, printre ei, și cel pe care îl cunoștea drept Kano, purtătorul celei mai lungi sarbacane din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de pesos. Ieși din colibă. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinse, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
liftul. „Și peștii ?” îl întreabă Vocea. — Peștii ? nu înțeleg. „Peștii nu sunt la locul lor.” Cum adică ? X nu are timp să aprofundeze subiectul. Dar Vocea știe că X a ieșit fără să-și dea seama de un detaliu esențial. Peștișorii roșii primiți de ziua lui de la matilde au dispărut din acvariu. Liftul pare blocat la parter. nu-i nimic, X va coborî cu pasul cele trei etaje. X se apropie de casa scărilor. ezită. se oprește. Ceva nu este în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
viu al inteligenței artistice românești, un loc de pelerinaj pentru mai toți scriitorii din țară precum și pentru profesioniști din alte domenii (actori, pictori, universitari, cercetători)... restaurantul de la Casa monteoru mai era și un fel de acvariu în care înotau laolaltă peștișori roșii-inofensivi și rechini mari-zîmbitori, broscuțe de baltă gălăgioase și pești-spadă tăcuți și atenți, viermișori făcuți să trăiască doar pe durata unui sezon literar și balene nemuritoare, lipitori placide și veritabili căluți de mare, sirene dulci și meduze veninoase... Unii dintre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
șezutul vostru la băi?!... - Păi nu e Bucureștiul adevărata capitală artistică a lumii, așa cum e cârligul pentru undiță, marca pentru scrisoare ori mirodeniile pentru cîrnați?! O să vă mușcați mâinile de uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit numai cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau replicile și curgeau îndărăt ocările peste chicile, gulerele întărite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și tragă sufletul. Era o zonă a Bucureștiului în care nu știu cam ce pățea sufletul lui, dar se cam zvârcolea. Patru minute mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aur. - A umbli cu aur! Trosc, pleosc îl pocni peste față băiatul abia a avut timp să-și protejeze capul, că milițianul expert îi aplică o lovitură în burtă. La altul s-a găsit un briceguț, amărât în formă de peștișor, care se desfăcea cu mare greutate atât era de ruginit. - A umbli cu șișuri!... Trosc, pleosc, buf același tratament! Ajung la ei. -Stați ..! Opriți-vă! a spus un plutonier. Pe ei îi vrea domn căpitan! Milițienii îi iau la caftit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se păru că vede în aurul diafan, în fund, o muscuță de om, c-o cârjă în mână, bătrân și pleșuv, dormind cu picioarele-n soare și cu capul în umbra tinzii unei biserici... în apa roză văzu parcă un peștișor vioriu care semăna cu un tânăr frumos... în apa viorie văzu un om sinistru și rece, cu fața de bronz... - Peste cinci mii de ani, șopti el surâzând... O, Rodope, Rodope! Deschise o ușă mare și intră într-o sală
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]