3,006 matches
-
nădăjduim atracțios pentru cei care doresc să-și coroboreze lectura cu cea a imaginii umane. Plăsmuirea creatoare și existențialul apar în oglinzi paralele. Trăsăturile omului pot fi puse în relație cu cele ale creatorului într-o impresionantă organicitate. De pildă pecetea comună a paradoxalei tăceri. Iată o amintire a lui Gheorghe Pavelescu: „Îi cunoșteam bine felul său de a fi și-i respectam tăcerea. De aceea ne plimbam uneori timp îndelungat fără să ne spunem nici un cuvînt. Colegii mă ironizau adesea
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
al acestei rezecții privilegiază, surprinzător, factorul uman. (Motiv suplimentar pentru a lua cum grano salis perspectiva rigorist stilistică anunțată.) Pe urmele lui Michel Zink (din La subjectivité littéraire), Mihai Zamfir postulează ca esențială condiția „existenței unor scrieri care să poarte pecetea individualității autorului” (p. 10). În virtutea acestui imperativ, destui dintre autorii considerați până mai ieri reprezentativi decad în postură de simpli colportori. Mesajul acestora făcea în mod flagrant abstracție de propria conștiință (și nu doar auctorială). Alături de sus pomenita axiomă, Mihai
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
artiștilor timișoreni de la Râmnicu Vâlcea, ne simțim obligați să facem precizarea că în toate lucrările expuse se resimte traseul elaborat al antecesorilor și, cu toate că artiștii vin din școli diferite (București, Iași, Cluj, Timișoara), creuzetul bănățean le-a amprentat opera cu pecetea locului. 1. Adriana Lucaciu: „Scadeîncet văzând cu ochii fața ta/peste tot mai smochinită fața mea”. Acest vers al lui Nichita Stănescu mi-a venit în minte instantaneu în fața Chipurilor graficienei, expuse pe simezele vâlcene. Pornind de la un contur integral
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
alte mormane de trunchiuri subțiri, fine, asemenea torsului unei fete”: „Suferințele din dragoste m-au adus pe acest țărm nobil/ și toată mintea mea e o magnolie/ superbă trufașă/ ce crește și înflorește/ prin aceste locuri”. Întâlnirile sunt stranii, poartă pecetea unei poezii tulburătoare: „Oamenii pe care îi întâlneam în drumul meu erau niște lungani purtători de fustanele... Pasul lor era lent, măreț - aș zice - așa cum e totdeauna în Orient. Unii purtau pe cap fesuri albe, iar alții pălării femeiești mari
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
în ultimii ani s-au concentrat asupra perioadei de la sfârșitul secolului al XIX-lea în care creația sa, respinsă atunci de critică și public, a fost cu adevărat inovatoare. Astăzi ignorăm, în bună măsură, tot ceea ce Ensor a produs, sub pecetea epuizării creatoare și a repetitivității, în ultimele câteva decenii de activitate, atunci când a fost "îmbălsămat" în glorie și titluri onorifice. Retrospectiva pe care Muzeul de Artă Modernă din New York a organizat-o împreună cu Muzeul Orsay, respectă, în principiu, același șablon
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
o Urdăreancă... Prin care-aș fi cimotie/ cu cel ce-a scris rondeluri, cu negru pe velin// ca o împletitură de viță pe-un perete,/ cu ochiuri apriate și cam emfatic duct/ pe vremea când a scrie era să pui pecete/ pe foi, ca dedesubtul vreunui salvconduct." (pag. 7) Nostalgie? Nici o urmă în, slavă Domnului, patru catrene. Totul începe cu familia unui poet și se termină cu formula sintetică a unui poem. Pentru Șerban Foarță, mai importantă ca orice e virtualitatea
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
ranforsată ufologic o regăsim în reputatul loc al marilor dispariții, Triunghiul Bermudelor. Probabil că Mateiu Caragiale avea în vedere această literatura detectivistică sau pe aceea a romanului de mistere când își scria prima din seria de short stories intitulată Sub pecetea tainei, unde un mărunt funcționar dispărea fără urmă lăsând Sherlock Holmes-ului român, conu Rache, gustul inefabil al unei enigme pure. La fel în una din povestirile lui John Fowles din volumul Turnul de abanos, unde un bărbat dispare fără să
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
îl înserează unei categorii "de ordine senzațională" în creativitate, datorită - crede Iorga - unei sanguinități cu totul deosebite în sfera cerebrală, aceasta fiind cea care determină abundența senzorială: "el vede admirabil; faptele care trec pe dinaintea ochilor lui glumeți își pun adânc pecetea în masa creierilor lui, scăldați de un sânge îmbielșugat în globule (!), și urma lăsată nu se mai șterge niciodată. În orice moment, Creangă poate dispune de dânsa; ea, senzația, i se prezintă înainte cu bogăția ei de culori și lămurirea
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
tinere chimiste din România, care, în timpul Primului Război Mondial, dezvăluind secretele unui gaz toxic (yperită), folosit de germani, a salvat de la moarte câteva divizii ale armatei franceze (p. 279-280); arderea, în 1947, în curtea castelui din Bichiș, a unor manuscrise, documente, cronici, peceți domnești din sec. XVII-XVIII, lucrări ale unor pictori celebri - inclusiv un Grigorescu —, pe motiv că aparținuseră unui... chiabur (p. 37-38). Există și un suspans difuz, care dă volumului un ritm aparte: nota asupra ediției ne informează că volumul urmează să
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
însalivată, în delirul verbal, amestecând cuvintele judecății sale bicisnice cu Judecata de Apoi pe care o așteaptă așa cum așteaptă și vizita personală a lui Isus. Într-un moment de transport mistic, înveșmântat în balele encomniastice a unei slugi care poartă pecetea furioasă a demenței, Țarul așteaptă pentru o clipă ca stihiile să i se supună și cerurile să se deschidă deasupra capului său. Lungin surprinde cel mai bine momentele acestor fervori atinse mistic de aripa delirului, figura Țarului ca și a
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
și-a primit „conducătorul” în numai zece ani. Dezastrul războinic Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului. Psalmii 78:2 La 5 septembrie 1940 se proclamă cele trei Decrete Regale care pun pecetea pe sfârșitul vieții parlamentare democratice a României. În funcție de opinia politică și constituțională a fiecăruia, aceasta a fost reluată în 1992 (52 de ani), 2003 (63 de ani) sau deloc. Le redăm conținutul pentru a aminti cât de benigne, hotărâte și
Băsescu, atac inutil la monarhie. Vezi aici cronica prezenţelor Regelui Mihai în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/47466_a_48791]
-
tu! Cum ajunge, ce găsește la hotel, a pus-o Andrei pe listă? Cum se descurcă... Câte n-am eu pe cap! Se folosește de orice lectură ca să nu poată adormi. Azi-noapte a ținut-o trează Mateiu Caragiale, din Sub pecetea tainei, cu Moșilor, Luca Stroici, Toamnei și alte străzi de primprejur. Cred că am să-i propun cartea despre umanism. E așa de frumos și de edificator ce se spune acolo, încât ți se închid ochii și să nu vrei
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5005_a_6330]
-
Oana Sofonea, din casa Movilă, la răscrucea pitoresc numită La trei ochi sub plapomă. Originea numelui este într-o încăierare de mahala, în care trăiesc împreună și lumea lui Caragiale, din Justiție, bunăoară, și cea a fiului său, din Sub pecetea tainei, legată întru veșnicie de pomenita răscruce. Un loc între târguri, rămas, și astăzi, la întretăierea sectoarelor bucureștene, de unde pleacă zarve și povești. Dintr-un București al minunilor, fie ele și mărunte, din care ne-a mai rămas, hélas, atât
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
tufișuri și de iarbă. Câteva stânci și niște bolovani, rostogoliți cine știe de unde printre tufișurile rare, sporeau impresia de pustiu. Cartierul acesta făcea parte din periferia orașului, sortită unei dispariții lente. Nu era întâmplător faptul că străzile și străduțele purtau pecetea vremelniciei, ca și când nu s-ar fi îndurat să dispară definitiv. Și nu era întâmplător nici faptul că mărăcinii erau zi de zi tot mai cutezători, înmulțindu-se tocmai acolo unde nu te așteptai: în mijlocul drumului, lângă cișmea, în ogradă, ba
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
Mai apoi, păși pe podul Mogoșoaiei. [...] Ulițele asudau parcă de atâta mulțime. Bucureștii erau un bazar și-un loc al dragostei, crescut peste noapte din niște noroaie”. Parfumul rozelor tremiere încearcă (la provocarea lui Ion Vartic) un final la Sub pecetea tainei utilizând pagini din corespondența mateină. O partitură kafkiană e exersată în Periferia imperiului, cu risipă de detalii de atmosferă zwischeneuropeană. Povestirea care dă titlul volumului e demonstrație de virtuoz al născocirilor. Orice detaliu poate fi relansator al poveștilor imbricate
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
a creației, a unei necontenite, chiar dacă misterioase, ofrande a artistului făcute lumii. Ulterior, Luzi, în tentativa de a interpreta „ocazia metafizică a lumii”, se va confrunta cu o realitate desfigurată și destrămată în care cu greu mai era posibilă recunoașterea peceții divine. Perspectiva de credincioasă așteptare, specifică primei perioade, cedează locul unui glas în care se vestește dorul „epicei mântuiri” prin mijlocirea aventurii omenești tot mai zbuciumate (suntem deja în anii celei de-a doua conflagrații mondiale): „Mă aflu în această
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni; Bistrița-Năsăud - probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă - apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf - Satul nucilor); Botoșani - de la un boier numit Botaș (cea mai veche pecete cunoscută până acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”); Brașov - de la numele râului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
două posesiuni; Bistrița-Năsăud - probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă - apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf - Satul nucilor); Botoșani - de la un boier numit Botaș (cea mai veche pecete cunoscută până acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”); Brașov - de la numele râului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara šu - apă cenușie); Brăila - de la indo-europeanul “bhreg”, însemnând
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
Destinul postum al operei lui Urmuz este la fel de bizar ca și autorul Paginilor bizare și are contingenț e mai degrabă cu detectivistica decât cu filologia. Mort înainte de a-și vedea textele tipărite în volum, Urmuz pare că a pus o pecete de taină asupra lor și asupra propriei biografii, împlinind un deziderat de non-existență publică unic, după știința mea, nu numai în literele române, ci în literatura lumii. Mai ales că această non-existență este contrapunctată de o scriitură personală inconfundabilă. Mai
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
mă duce gândul, aproape fără să i-o cer, spre acel spațiu ravennat al bazilicilor Sant Apollinare in Classe și San Vitale, cu aurul lor risipit din belșug sub puzderia cuburilor de sticlă ce sporește până la ideal strălucirea absidelor, încât pecetea dumnezeiască să fie definitiv legitimată. Nu s-au păstrat până la noi numele tuturor meșterilor care au construit acele visuri și nici pe celelalte, din spațiul nostru, nu le știm încă, deși undeva ele sunt sub spuza memoriei, de unde le dezgroapă
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
confrunte textul original cu traducerea Andreei Mârza, care a optat (și bine a făcut) pentru o transpunere fidelă a sensului textului istoriografic, neutră din punct de vedere stilistic, deși limba română în care scria, la 1912, Pâclișanu purta cu siguranță pecetea latinismului blăjean. Însă o eventuală încercare de reconstrucție a particularităților stilistice, pe lângă faptul că necesită măiestrie literară și experiență filologică, ar fi restrâns și mai mult cercul celor interesați de acest studiu. O lacună a ediției, care, de altminteri, mă
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
și în România. Se știe cât rău ne-a făcut și continuă să ne facă. Oricum, dacă a scris o carte pentru a demonstra că el nu-i fascist, că fasciști sunt, dimpotrivă, cei care-l insultă punându-i această pecete infamantă, înseamnă că Jonah Goldberg nu agrează fascismul, îl repudiază, îl denunță. Numai că, alegând ca țintă a diatribelor lui liberalismul și străduindu-se să acrediteze nonsensul că fascismul se plimbă prin America în haine liberale, a pus în fapt
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
iar și iar cele văzute și a spulberat adevărul. Văzutul a devenit cumva auzit, rostogolindu-se fragmentar mai departe. Unul a auzit și acela, chiar dacă numai pe sub mână, a purtat, a rostit mai departe cele auzite. Și asta doar sub pecetea tainei. Ziua ochii orașului văd ca oamenii, iar noaptea ca pisicile. Ochii orașului au rămas grei de cunoaștere. Și au născut, iar și iar, câte o poveste sau măcar un zvon. Astfel au ajuns oamenii orașului să creadă că știu
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
de un verde mătăsos, amplu gîndită, pasărea își făcea anvergura prielnic prezentă, se implica natural, ai fi spus, încrezător, vernisajului pe care-l oficiam. Nu era corbul lui Poe, croncănind fatidic Nevermore; era, din cerul bibliotecii ideale, chezășuită de Flaubert, pecetea unei prietenii care trebuie să ne onoreze neabătut: între simplitatea umanului și gloria trudnică, însă nicicînd vană, închipuită de slujitorii artei. ... Ca un imbold mereu ardent, urmărindu-ne destinul. Variațiuni tematice Arta s-a simțit, nu o dată, familiar atrasă de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]