1,747 matches
-
Îi făcu pe ceilalți să-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și soții nu fusese decât încălzirea pe care o făcuse așteptând să se elibereze calea. Iar acum, răspunzând unui semnal pe care numai ea îl putea auzi, Chaquie începuse să funcționeze la turație maximă. Toți cilindrii munceau la greu, iar pedala accelerației era apăsată cu putere până la capăt. Esența monologului ei plin de amărăciune era că nu poți avea încredere în nimeni. De la ginecologi până la lăptari și la soți. Mai cu seamă soți. Cuvintele ei înotau amețite către mine. —... i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el ăla care pune primul mâna? Și asta e bună. Pe amândouă fețele nuanța pastei, un negru violaceu destul de greu de găsit, e aceeași. Mi se întâmpla, în focul unei ocupații când trebuia să trec de la scrisul în computer „la pedale“, să nu-mi găsesc pixul, și atunci chiar exploda în mine sentimentul micii posesii (al micului posedat, vorba lui nea Vlad). Domnu’ Vlad, eu îmi pierd o grămadă de idei căutând un pix, mai bine mă duc să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zis tu să “îmi iau puține bagaje“? — Ba da, spune Luke. Dar asta... arată spre valijoară. Sunt impresionat. Deschide portbagajul, iar eu mă așez în scaunul șoferului și îmi reglez scaunul în față în așa fel încât să ajung la pedale. De când vreau să conduc o decapotabilă! Portbagajul se închide și Luke înconjoară mașina, cu o expresie întrebătoare pe față. — Tu conduci, da? — Măcar o parte din drum, m‑am gândit, zic în treacăt. Doar ca să‑ți mai tragi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ridurile care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord cu un lifting, și a doua zi, la micul dejun, nedumerit: Ai avut cumva insomnie, draga mea? Am avut impresia că rătăceai prin casă ca o fantomă... Christa apasă iritată pedala acceleratorului. * — De fapt, nu m-am exprimat bine când am spus că fiecare adoptase amintirile celuilalt. Amintirile circulau În sens unic, doar de la Cristian la soția lui. Nu și inveers! Soția povestea istoria glorioasă a familiei Dobrotă - și se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Blănaru avea peste douăzeci de metri? - Douăzeci? Cât o casă cu șase-șapte etaje? - Atunci zece. Mama povestea că, prima oară, când v-ați dus la Mana... - Prima oară? Uite cum a fost: venim noi pe șosea, dinspre Orhei, eu la pedale, ea pe cadru... - Stai, omule, intervine mama. Ia-o mai din urmă, că la amintiri nu ne grăbește nimeni - mai ales că atâta ne-a mai rămas... - Mai din urmă - de unde?, râde tata. De la bal? - Treci peste bal - deși eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
duceți-vă, la Întoarcere, dați iar pe la mine - dacă-i prea târziu pentru birou, veniți la mine, știți unde stau»... Așa că stau și eu - În calidor. Din calidor, văd cum se apropie, pe șosea, dinspre Orhei, o bicicletă: tata la pedale, mama pe cadru, pe o perniță brodată: De acord: tata n-a chiar furat-o pe mama, cum se fură fetele (bunicii de la Chiștelnița nu se opuneau căsătoriei, Însă Îi dădeau dreptate fetei, când ea spunea că-i prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la Orhei de la Chiștelnița pe bicicletă, continuă tata.Patruzeci de kilometri, ce mai contau cei zece pân-la Mana: șoseaua bună, pietruită... Ne apropiam de sat, când maică-ta Îmi cere să opresc. Cică să vedem ceva - când te opintești În pedale, cu cineva pe cadru, chiar dacă povara-i dalba-ți soțioară, nu-ți arde de contemplat peisajul... Opresc - și ce vedem? Pe stânga, Între șosea și poala pădurii, pe o adâncime de vreun kilometru: harbuzărìi. Aveam și noi, la Ciocâlteni; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
putea suporta sucul de ceapă pe care va trebui să-l bea. Nici nu analizase cum se cuvine problema și nu hotărâse ce atitudine să ia față de tot tărăboiul ăsta, când îl auzi pe domnul Chawla sosind cu ricșa cu pedale cu care venise tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
c-ar părăsi-o pe nevastă-sa, atunci Julia era decisă să-l lase ea pe el. Indiferent cât de dureros ar fi fost pentru ea. Când termenul a început să se apropie, femeia a apăsat puțin mai tare pe pedala de accelerație, deschizând discuții pe tema viitorului lor împreună. De fiecare dată, James se schimonosea la față și-o asigura pe Julia că ea era femeia pe care o voia, dar că pur și simplu nu era în stare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care, în mâinile lui, era doar o grămadă inutilă de tinichea. încercă să-și aducă aminte. Locotenentul Razman conducea un vehicul identic și-i atrăsese atenția felul în care întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să miște dintr-o parte într-alta bila neagră, dar motorul rămase mut. Nici un sunet nu ajungea până la el și își dădu seama că toate acele mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere. încercă cu cheia și cu maneta în același timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată satisfăcut că mergea în continuare, sforăind domol. Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere. încercă cu cheia și cu maneta în același timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată satisfăcut că mergea în continuare, sforăind domol. Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru Naomi; era prea leneșă pentru a face ceva suficient de solicitant ca să pățească ceva, iar În prezent Își mișca picioarele cam cinci centimetri Înainte și Înapoi, lucrând la presa Înclinată pentru picioare și arătând foarte enervată de faptul că pedalele refuzau să se miște mai mult. Dar pentru asta chiar trebuia să Împingi În ele. Mi-am verificat ceasul și-am anunțat Încă un schimb. Josie se ridică bucuroasă și se aruncă plină de grație și cu părul În vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
strigat Annei „aspetta”. Așa, nu i-am spus nimic și ne-am dus fiecare în drumul lui. Signor Giovanni nu era îngrijorat, deși eu lipsisem atât de mult. Conducea bicicleta în sufragerie, stătea cocoțat în șa numai în maiou și pedala pe loc. Partea din față a bicicletei se mișca în sus și în jos, asta face bine la inimile mici. Signor Giovanni avea o problemă cu inima, așa cum unchiul meu avea o problemă cu alcoolul, iar eu o problemă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
asemenea caz, săruturile sunt diferite. Anna mi-a luat capul în mâini. „Lasă-l moale.” Mi-a dat un sărut cu gura închisă. N-am mai văzut-o niciodată pe Anna. Acasă, signor Giovanni stătea în sufragerie, pe bicicletă, și pedala. A aruncat o privire spre mine și a spus: „Ciao.” Signora Maria și-a șters repede mâinile cu șorțul ei de bucătărie, după care a vrut să afle cum a decurs totul. Ochii îi scânteiau. Niciodată nu fusese la bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ea și să ți-o predau personal. Iar tata s-a gândit să-ți dăruiască bicicleta lui de gimnastică. Crede că va fi bun pentru mușchii tăi de la picioare.” „Dar îi trebuie pentru inimă.” „Nu mai are putere să calce pedalele”, a clătinat din cap Francesco și i s-au umezit ochii. „Obosește și își pierde răsuflarea numaidecât. Medicul chiar i-a interzis orice efort. De acum înainte, trebuie doar să se cruțe.” Nu știam ce să spun, dar mă întristasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mă urc pe bicicletă. În scurt timp, se strânsese iarăși lume în jurul meu - căci puțini avuseseră prilejul să vadă așa ceva - și toți doreau s-o încalce și să pedaleze. Eu am potrivit astfel ghidonul, încât la fiecare apăsare pe pedale el se lăsa în jos și pe urmă se ridica din nou. Era, cum s-ar zice, un supliment de distracție și oamenii râdeau și erau de fiecare dată surprinși când trebuiau să se aplece adânc în față. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei se grăbesc, deși arătau foarte obosiți. Nu erau din trupele speciale. Erau doar nemți pe niște biciclete furate. Cel din față văzu petele de sînge de pe drum, apoi Își Întoarse privire și văzu mașina nemților - atunci apăsĂ tare pe pedala dreaptă și noi Începurăm să tragem asupra lui și a celorlalți. Un om Împușcat pe o bicicletă e Întotdeauna o priveliște tristă, chiar dacă nu la fel de tristă ca cea a unui cal Împușcat În timp ce este călĂrit sau a unei vaci Împușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doi friți pe biciclete, spuse Red. Dinspre vest. — Curajoși băieți, spusei. — Encore un coup manqué, interveni Onie. — Aveți careva chef să vă ocupați de ei? Nimeni n-avea. Pedalau Încet, aplecați În față, și bocancii le erau prea mari pentru pedale. — Eu l-aș Încerca pe unu’ cu un M-1, spusei. Auguste Îmi dădu arma și așteptai ca primul neamț să treacă de blindat și de copaci, după care am ochit, am tras și l-am ratat. — Pas bon, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și adu-mi altă cămașă, de pe cuie, care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-a părut mai puțin reușit decât acea mimare colectivă, trăită extraordinar, a unei formații rock. De altfel Radu G. și Mera aveau chitare electrice și se pregăteau să-și facă o formație. Și acum, în pauză, vorbeau despre o pedală "oa-oa" pe care voiau s-o adapteze la chitara solo a lui Radu. Profesoara de chimie ne-a întrerupt discuția, la care eu asistasem cu destulă invidie și cu sentimentul, reînnoit, că nu sânt bun de nimic, că nu pricep
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu și nici o Beatrice și nici o mântuire și nici o urcare spre stele. Rătăcesc prin labirintul minții ei, trag de pârghiile prin care se rotesc ochii ei, apăs pedalele prin care se mișcă genunchii ei. Îmi privesc degetele micuțe și noi, cu unghiile deja cojite. Cu ele am ținut pixul. Deci - cine a scris? Nu mai am mult. În câteva zile termin. Și apoi voi lăsa teancul ăsta de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai ales mirosul acela, pe care-l simt și-acum, ne purtau într-o lume fără legături cu cea reală. Desigur, Marcel se imagina într-un camion de război, vânând la nemți cu grămada. Din când în când apăsa pe pedalele din podea, care declanșau, spunea el, mitraliera. Dar eu, mișcând înainte și înapoi tija cu bilă de ebonită la capăt, eram departe de fanteziile astea; îmi închipuiam că aș putea trăi toată viața în cabina aceasta, având grijă de Zizi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]