545 matches
-
subțire, se uitau când la Ellie, când la țipar, când la Ellie, când la țipar, și erau curentați de nunta contrariilor. Carmen era transsexuală, bărbat transformat În femeie, În fază preoperatorie. Era din Bronx. Micuță, cu osatura delicată, era foarte pedantă În ce privește conturul de ochi și rujul. Ținea tot timpul cură de slăbire. Se ferea de bere, de teamă să nu facă burtă. Mie mi se părea că exagerează cu rutina feminină. Era prea mult legănat de șolduri și fluturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vremii lor? Să-i iubești cu adevărat presupune să-i înțelegi, să spui adevărul despre ei, să-i arăți în toată varietatea vieților lor și-n toate fețele caracterului lor, așa cum au fost ele, nu să le dai un lustru pedant și rigid, pe care ei nu l-au avut niciodată. A șocat reconsiderarea imaginii lui Eminescu dintr-o "Dilema" de acum câțiva ani. Dar acel număr a arătat că până și înfățișarea fizică a poetului a fost falsificată, idealizată romanțios
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acord?” Și cum gansterii Încuviințară, o strigă pe nevastă-sa: „Gironda...Te rog, În locul mesei, așează pătura cea nouă...” Privind’o pe furiși, Tony Pavone avea să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o femeie pedantă, suficient de frumoasă. „Ce o fi găsit la țiganul ăsta? Mai urât decât „Scaraoschi” și, fără un picior? Unii oameni invidioși bârfeau vrute și nevrute. Amorezat de gingășia și frumusețea persoanei, Gică picior de lemn, se Însurase cu ea, cunoscând’o În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două săptămâni, adică de atunci, își mai răsese de câteva ori și barba, dar acum era altceva: acum nu avea voie să se taie cu nici un preț. De aceea, ținând aparatul Gilette, cu mânerul alb-gălbui ca fildeșul, cu o stângăcie pedantă, își trecea lama peste obrazul săpunit hiperabundent, lăsând pârtii timide de piele ușor înroșită, pe care nu prea multele fire de păr secționate de la rădăcină iradiau, puncte minuscule, o culoare verzuie. Imediat, acele pârtii se umpleau de apa care șiroia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul și te întreb de ce ești tristă. Nu e chiar tristețe ceea ce observ, e altceva, dar așa se întreabă. Eziți puțin, apoi îmi povestești. Ai o voce neplăcută, de profesoară pedantă, cu un respect nemărginit pentru corectitudinea exprimării. Vorbești ca din carte. Dar de-acum te știu. Peste o oră-două, o să lași baltă distincția asta artificială și chiar o să te pisicești de tot. Abia așa ești simpatică. Dar până la pat mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Confidență Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
din senin un vas, o vază, o cană albă de cacao velină ca o caolină, un pahar, o cupă de șampanie, o ceașcă de cafea de Saxa?... Cafea de Saxa, întrebă perfid Vasile. „Vindem paturi de copii de fier”?! Sunteți pedant ca un profesor; știm și noi că mai corect ar fi o ceașcă de Saxa de cafea. În orice caz, sexologia vă prinde mai mult decât... saxologia! Astfel încât sunt nevoită să repet: bănuiți, domnule profesor, de ce crapă din senin un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
exercitez cântând lucruri ușoare și după ureche. Mai târziu, peste câțiva ani! (Avea douăzeci și doi de ani.) Felix avu în gând o clipă intenția de a-i demonstra că metoda e greșită, dar se stăpâni spre a nu părea pedant. Întrebîndu-l în ce putea să-i fie de folos, Titi ceru să i se arate la limba latină. Voia numai traducerea, și anume, să i se spună cuvânt cu cuvânt în românește, pentru a-l scrie deasupra textului. Orice sugerare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Felix. - Aproximativ! În fond, fata părea intimidată. Felix îi inspiraun respect paralizant și se silea să iasă din frivolitățile obișnuite. Îl întrebă despre viața universitară, despre colege. Felix îi spuse despre toate amabil, dar, băgând de seamă că devine pedant, se opri. Voia să găsească un cuvânt galant. - De ce nu-mi mai vorbești? Mă interesează! protestă Georgeta. Sunt fete frumoase la Universitate? - Nu totdeauna urâte, dar îți închipui că fetele frumoaseca dumneata nu se duc să muncească atâția ani, ca să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
această morală îl supără iarăși, lucru pe care Georgeta îl remarcă. Fata se așeză pe genunchii lui Felix și-i înconjură gâtul cu un braț. - Sunt o proastă că-ți fac atâta morală, iartă-mă, inspiriatîta respect, încît am devenit pedantă. La drept vorbind, îmi placi, asta-i principalul! Fă cum crezi! Ca un fulger trecu prin mintea lui Felix iarăși imaginea Otiliei. Hotărârea de a-i fi absolut credincios îi întîrzia spontaneitatea plăcerii de a se simți alături de Georgeta, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Într-adevăr, am mult de lucru! - Atunci, zise Otilia, te las să-ți vezi de treabă. La masă, fata îl rugă să-i vorbească despre el, despre impresiile lui de la cursuri, ceea ce Felix făcea, cu oarecare prudență, nevoind să fie pedant. Dar era grav în pasiune și nu putea să-și ascundă tulburarea sub frivolități. Otilia îi spuse: -Tu ai o profunditate care sperie o fată. Dacă ai ști ce proaste suntem noi, fetele! - Te sperii pe tine? - Nu pe mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cauți fel de fel de pricini, fiindcă nu mă iubești. În locsă-mi spui neted. - Ba te iubesc. Nu mă-ntrerupe. Și eu, și tu avem nevoie depuțină zburdălnicie, și-ți spun sincer că o căsătorie numaidecât mi se pare ceva pedant, paralizant, ceva gen Aurica. Putem să lungim logodna câțiva ani, și, cum nu putem sta împreună aici, să ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu pentru medicina ta, eu pentru pian, stăm acolo, studențește, până ce ni se va
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de ce o asemenea insistență - care, în fond, poate fi interpretată ca fiind consecvența unei tării de caracter -, de ce, deci, o aparență care are caracter pozitiv ascunde o latură nesănătoasă? Din rândul zeloșilor se recrutează activiștii (de toate felurile, fanaticii religioși, pedanții în execuția gesturilor zilnice sufocante, formalismele perfecțiunii, rigoriștii obsesivi - ba, uneori, chiar spumosul de aparență și de investiție decorativă pe care îl cultivă omul de nimic), cei care depun zel în cadrul unei metode pe care sunt puși s-o aplice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
unde este cuprinsă în versuri ideea inutilității strădaniei de a deprinde mecanic forme gramaticale și sintagme latinești cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum, și în acest articol se incriminează învățarea seacă și pedantă a unei limbi moarte. Esențial ar fi, spune poetul- gazetar, ca tinerii să-și însușească spiritul antic în care pot afla regulatorul statornic al inteligenței și caracterului și izvorul simțului istoric. Peste o jumătate de veac, în Cuvântul înainte la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
râdeau toți în jur. Desigur că nu i-a mâncat deodată, ceea ce-i evident, ci, poate, în cincisprezece sau în douăzeci de ani, ceea ce este absolut de înțeles și natural... — Și natural? — Și natural! respinse Lebedev insinuările, cu o încăpățânare pedantă. Pe lângă asta, călugărul catolic este din fire iscoditor și curios, așa că-i foarte ușor să-l momești în pădure sau într-un loc ferit și acolo să-i faci ce s-a spus mai sus; totuși nu vreau să contrazic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de principe să-l supravegheze și să-l tragă de limbă. Glasul sonor al vorbitorului o face să-și îndrepte atenția către el. — Când cineva mai priceput nițel în ale gramaticii începe să-și afișeze cunoștințele, spunând cu un aer pedant chestiuni elementare... Vorbește totuși bine, reflectează Vipsania. Toată înfățișarea lui trădează emoția și tulburarea - adevărate podoabe pentru cei care citesc. În acele momente prefer compania unor oameni simpli, cu mici cusururi, cum ar fi cei care, pretinzând că sunt de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crede În teologia lui răsturnată. Ce anume i-ar provoca frica lui, care e sigur că există? Îți faci semnul crucii și el, credul, dispare Într-un nor de pucioasă. Așa mi s-a Întâmplat și mie, ca unui etnolog pedant, care ani de zile ar studia canibalismul și, pentru a sfida obtuzitatea albilor, le-ar relata tuturor despre carnea de om că are un gust delicat. Iresponsabil, deoarece știe că nu i se va Întâmpla niciodată să o guste. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu toții sacrificii, să ne depășim limitele. — Plec În concediu peste nouă zile confrate Toal, Îi zic. Haide, Bruce - acum Îmi spune Bruce - nu fii atât de dificil... Niddrie Îmi ține coaiele-n menghină, vocea i se pierde Într-un scheunat pedant, ca și cum și-ar accentua spusele. Mai scutește-mă cu asta! — Am totul rezervat deja, confrate Toal, insist eu, punând receptorul În furcă. Ray a pus-o pe vaca bătrână și proastă să scrie inventarul. Pipăi prespapierul din buzunar. El Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pornim mașina. E nevoie doar să ieși din clădirea aia de rahat și o să vezi lucrurile ca Înainte. O luăm Încet pe Leith Walk. Deschid radioul că n-am chef să mă cert cu Ray din cauza rock-ului. Iun Împuțit pedant când vine vorba de muzică și habarnare nimic despre ia. Lyn Paul, care a fost În New Seekers cântă Sunt puțin sentimental gândindu-mă la tine. Cariera de solist a lui Lyn n-a luat-o de fapt niciodată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mele În domeniul ăsta atât de important... Nu sunt nici draga ta, zice ea. Karen Fulton Încuviințează din cap sprijinindu-i afirmația. Drummond se benoclează la mine preț de o clipă, apoi spune: Uite Bruce, ai putea crede că sunt pedantă, dar e și așa suficient de greu să suporți toate abuzurile de pe lume din partea publicului, ca să mai fii tratat cu aroganță și ironizat și de către colegi. Nu vreau decât să fiu tratată la fel ca și ceilalți, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri, cu fiica sa Despina. întrucât, după două-trei încercări de a nimeri centrul farfuriei, vel-logofatul renunțase la mâncare, cei din preajmă îl ascultau respectuos cum povestește, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu vorbește despre asta după. — Îl faci să pară ca un personaj secundar din Beau Geste. Pălărie de paie, pantaloni scurți kaki și buza de sus răsfrântă. —Nu cred că aveau pălării de paie în Beau Geste, nu? Nu fi pedant. M-am uitat la el cu un zâmbet larg și mi-am dat seama că el se uita deja la mine, zâmbindu-mi cu ochii. Privirea a ținut pentru un moment lung, care nu se mai sfârșea; aproape brusc, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
își pornea atacul asupra inginerului electronist Marcu, găsea că posedă o evidentă dorință de a se cățăra, avea ceva cu Dacia lui albă cu îmbunătățiri, era absolut împotriva confortului sau mic burghez de acasă, verigheta lui lată i se părea pedantă și de prost gust, scurta lui din piele întoarsă îi mirosea de la o poștă a import, considera că este de fapt o mică secătură lașă, abilă, gata să acapareze tot ce-i poate oferi societatea, funcții, obiecte de lux, onoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de vinovăție, știa că se va duce acasă și acolo trebuia să rostească o scuză, o ședință, o șuetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot corpul. În final, scoțând un oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins, indica diferitele grupuri musculare, care trebuiau activate ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]