536 matches
-
dintr-un paragraf și a le așterne pe hârtie este a produce argumente? Se poate pentru plagiatori; noi însă complectăm paragraful citat din Labruyere, chiar abuzând peste măsură de spațiu, sperând că cel puțin acum s-o umili îngîmfatul nostru pedant. Iată ce zice La Bruyere (L'Art d'ecrire par Charles Gidel, Ollendorf editeur, Paris, pag. 103): [... ] Socotim că n-am putea să zugrăvim mai bine pe ilustrul nostru contradictor decum o face Labruyere. Să-l mai invoace și altădată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reconfigurează Încă o dată maniera În care intelectualii maghiari le priveau pe țărăncile românce. Deși este evident că sursa folosită era articolul lui Nagy Ferenc XE "Ferenc" , Kőváry ține să distrugă toată poezia romantică a predecesorului său, Înlocuind-o cu didacticismul pedant și nesuferit al omului de știință, care traduce până și inefabilul farmec feminin În formulele prozaice ale explicației cauzale. Științificitatea pozitivistă, noua muză a secolului al XIX-lea, se inserase deja În dispozitivul receptor al imaginarului, reînvățându-i pe intelectualii maghiari
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
întuneric, și lauda rostită în față sau în public (G. Liiceanu, Ușa interzisă) Distincția [făcută] între "român" și "bun român" (Nae Ionescu) este falsă de la un capăt la altul (A. Marino, Pentru Europa) Separația (și alternativa) pe care o fac pedanții între plăcerile "spiritului" și cele al "trupului", pe lângă că e nesinceră, este și ea o mostră de lene a minții (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). De apariția prepoziției între poate fi responsabil și verbul care precedă N1: Se
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
adoptarea unor clișee discursive de proveniență anglo-saxonă. 4.4. Opoziții între diverse forme pronominale În opoziția formal/informal au fost atrase și alte pronume concurente în anumite structuri sintactice: forma aferezată a pronumelui demonstrativ cel (standard) și forma neaferezată acela (pedantă, formală) în combinația cu un pronume relativ (cel despre care vorbeam/acela despre care vorbeam); forma aferezată a demonstrativului compus cu ecce (cel) și forma echivalentă simplă ăla, când funcționează în calitate de centre ale unor grupuri (pro)nominale (cel de pe masă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ocurente în structuri sintactice sinonime (ceea ce e o problemă/asta e o problemă); relativul compus ceea ce (cu distribuție limitată) și relativul simplu ce (a spus ceea ce a crezut de cuviință/a spus ce a crezut de cuviință). Acești termeni, considerați pedanți în lucrările normative), sunt folosiți în conversație de vorbitori cu intenția de a marca prin limbaj granițe discursive în relația cu interlocutorii. 5. CONVERTIREA TRĂSĂTURII INERENTE [+ INDEFINIT] A PRONUMELOR ȘI A ADJECTIVELOR PRONOMINALE NEHOTĂRÂTE ÎN EXPRESII DISCURSIVE ALE VAGULUI, IMPRECIZIEI
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
are însă un rol de jucat și Goethe apasă încă o dată pe ideea necesității ieșirii din țarcul strâmt, prin depășirea izolării și a provincialismului, în primul rând a literaturii germane. Ea are misiunea sa, dar fără complexe, infatuări și înfumurare pedantă. În această situație se află, de fapt, toate literaturile. Dna de Stașl făcuse aceeași teorie: De l'emulation (De la Litterature, II, III). Concurență constructivă deci, în spirit amical, colegial, confratern. În termenii lui Mazzini, de fraternitate universală. personalitatea națională nu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
uriașă oglindă a lumii medievale (precum recent rediscutatele "des miroirs des princes"), ci doar ca niște cioburi ("des éclats") ale sale, singurele posibil de recuperat. Este exact ceea ce a descoperit ca metodă profesorul Mazilu în ultimele sale cărți: istoricul literaturii, pedant, erudit și foarte decis în planurile sale, cel din primele lucrări despre renașterea românească sau barocul local de talie europeană, și-a (auto)dislocat statutul de "instanță auctorială omniscientă" (în limbajul "moderniștilor") și a instituit alte reguli ale jocului. De
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la care se adaugă alții, variabili (presa, librăriile ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul propriu și cu protagoniștii ei - de la primii, ingenui, stihuitori și de la bătrânii cronicari, de la sârguincioșii traducători și pedanții pedagogi „luminători”, de la trubadurii melancolici sau învăpăiații pașoptiști până la acei cărturari și poeți care, precum Ion Heliade-Rădulescu, ajung să încunune strădaniile unor generații anterioare și deschid perspective mai înalte cugetării literare, aureolată prin gândirea eminesciană. O viziune mobilă, dialectică susține
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
din senin un vas, o vază, o cană albă de cacao velină ca o caolină, un pahar, o cupă de șampanie, o ceașcă de cafea de Saxa?... Cafea de Saxa, întrebă perfid Vasile. „Vindem paturi de copii de fier”?! Sunteți pedant ca un profesor; știm și noi că mai corect ar fi o ceașcă de Saxa de cafea. În orice caz, sexologia vă prinde mai mult decât... saxologia! Astfel încât sunt nevoită să repet: bănuiți, domnule profesor, de ce crapă din senin un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
vii. Catalogul expoziției Le Dernier Portrait, din anul 2002, de la Musée d'Orsay, include mărturia unui fotograf victorian specializat în post-mortemuri, având o importantă valoare documentară. El trece sub tăcere amănunte ce ar putea știrbi solemnitatea momentului, e succint și pedant, se preocupă de cele imediat vizibile, evitând detaliile fiziologice expuse de colegi de breaslă mai puțin sensibili: "De fiecare dată când am fost chemați să facem un portret după moarte, am îmbrăcat persoana decedată în hainele sale obișnuite. Recomandăm ca
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mult caz de vanitate sau orgoliu personal, bucuros de a-mi fi găsit un complice În imposibila carieră a artei mari, adevărate! -, dar mi-e teamă că, În ultimii ani ai vieții, urechea sa a pierdut ecoul acelor silabe, puțin pedante, e drept, cam prea categorice pentru un suflet excesiv de impresionabil cum e cel de poet care, În maturitatea vieții și a artei noastre, ne Îndeamnă să „rezistăm”, să creăm nu numai metafore sau construcții ademenitoare, dar să „creăm și timp
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Bacău Adjud Onești Saline Onești Tecuci Iași Vineri, 12 decembrie 2003, ora 20,47, în personalul Iași Pașcani Bacău: dacă ar mai fi interesant, a opta, domnule! Caragiale "D-ale carnavalului", vezi și ticul trimiterilor bibliografice, revezi și modul satisfacției pedante, socotindu-le cu trimiteri, cu trimeteri, Biblia cu trimeteri, ediția 1938, aminteam de Sîrca lămurind ce înseamnă pepinieră, monolog didactic înseamnă, așa am amintit-o, așa o trec, vreme este să te rupi de cotidian, a cultiva momentul mistic, Plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
m-am dus să-mi dau definitivatul la Brașov, ca profesor în sistemul preuniversitar. S.B.: De ce acolo? D.T.: Acolo a stabilit Ministerul. L-am dat și l-am luat. Iar la Jeanrenaud m-am prezentat prin septembrie. Era un tip pedant, impunător, sever, ținea la disciplină. Mi-a reproșat că nu am venit așa cum mi-a spus, iar eu i-am dezvăluit traseul meu din preuniversitar. Replica lui a fost că intenționase să mă angajeze mai devreme, odată cu terminarea anului universitar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
un risc. Principiile indică, în toată această aventură, nordul, dar nu dau socoteală de traseele optime și de accidentele de parcurs. Și, mai ales, nu includ libertatea de judecată a lui Dumnezeu. Dacă judecata finală n-ar fi decât o pedantă aplicare de principii, notarul de cartier ar fi personajul cel mai indicat pentru a o oficia expert și expeditiv. Un alt erou al Patericului, Avva Teodor de la Ferme, nu se sfiește să relativizeze principiul însuși al iubirii creștine: compasiunea: Parcă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sfârșit, Hegel, care face posibilă toată gândirea ulterioară, de la Marx până la Husserl și Heidegger. N-am fost, întotdeauna, suficient de harnic și de scrupulos. Citesc încet și mă las confiscat de pasiunea, adeseori demobilizatoare, a conspectului amănunțit și a sublinierilor pedante. Am avut episoade intense de „specializare“ pe genuri. În liceu, de pildă, am citit mult teatru, jucând uneori, cu voce tare, toate rolurile câte unei piese (Caragiale mai cu seamă). Îmi place, în general, să citesc cu voce tare, mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
printre întâii născuți, că vine după primii patru și chiar, potrivit singurului arbore genealogic, stângaci alcătuit în familie, că ar fi ultimul.” 3 Interesează mai puțin în lucrarea de față însușirile de biograf ale lui Vladimir Streinu - deosebit de scrupulos, adesea pedant în răsucirea documentului arhivistic pe toate fețele și în analiza variantelor optime de interpretare istoristă. Important este demersul criticului 1 Vladimir Streinu - Calistrat Hogaș, București, Editura tineretului, 1968 2 Const. Ciopraga - Calistrat Hogaș, București, E. S. P. L. A., 1960 3
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
versificației, viziunea... pastelistă, respirația câmpenească (George Lesnea-Argint4Ă. Din creația lui Mihai Beniuc, Vladimir Streinu comentează volumele Cântece de pierzanie (1938Ă, Cântece noi (1940Ă, Poezii (1943Ă, Orașul pierdut (1944Ă, Un om așteaptă răsăritul (1946Ă. Sunt stabilite mai întâi influențele, cu o pedantă precizie: Arghezi, Bacovia, D. Anghel, V. Voiculescu. Se decelează temele poetice individualizante: solidaritatea cu mediul natural, nostalgia vetrei țărănești, idealul socialist de viață colectivă, vibrația politicului. Este instructivă o observație de principiu a criticului: „Talentului, când există, nu i se
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Lucrarea se adresează cu precădere specialistului, ceea ce nu înseamnă că nu poate fi consultată cu profit intelectual și de nespecialist. În pofida titlului și a subtitlului, ce ne trimit cu gândul la investigații ezoterice inhibante, cartea nu este deloc didactică și pedantă. Cercetarea autorului nu cuprinde toate aspectele posibile ale problemei, stăruind asupra versului european (antecedente, origini, cronologieă, mai ales a celui francez, cu referiri bogate la versul liber românesc. Nu vom găsi referiri la poeții europeni ai secolului XX și nici
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
i. În orice Împrejurare. Deci mama s-a dus singură... De ce a fost timp pentru asemenea discuție, v-am mai spus, condamnată la viață... Era mare Îmbulzeală și dincoace, și dincolo... A fost un repaus, n-a venit nimeni. Foarte pedant. Și ea era Îmbrăcată cu multe - ultimul a fost un taior și s-a deschis fermoarul, și ea Își Închidea fermoarul. Și nu pot scăpa nici În mormânt, căci Îmi reproșez de ce n-am fugit după ea. Și parcă-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sînt vizibile față de începutul ei. Dacă la început elevul nu avea decît senzații, acum are idei. Dacă la început numai simțea, acum judecă. Educația de la 15 la 20 de ani "În tratatele de educație ni se dau flecăreli zadarnice și pedante despre închipuitele datorii ale copiilor, dar nu ni se spune nici un cuvînt despre partea cea mai importantă și cea mai grea a oricărei educații, anume criza care servește de trecere de la copilărie la starea de om"202. Rousseau este primul
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
mult interes ceea ce s-a transformat pentru el într-o adevărată obsesie (în sensul bun al cuvântului) libertatea tema libertății, astfel că el îl citează pe Dostoievski: ,,Libertatea, iată formula omului", dar și pe Thomas Mann: Libertatea e o noțiune pedantă și burgheză". Cu privire la acești doi mari creatori ai literaturii universale, Steinhardt sublinia faptul că nimeni n-a reușit să înțeleagă mai bine decât ei felul în care diavolul acționează în lume, veșnic făcându-se nevăzut, absent, inexistent (vezi în acest
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în vedere în primul rând importanța fără egal pe care Steinhardt o atribuie libertății, conferindu-i întâietate față de toate celelalte virtuți. Astfel Steinhardt îl citează pe Dostoievski: "Libertatea, iată formula omului", dar și pe Thomas Mann: "Libertatea e o națiune pedantă și burgheză", dar mai presus de orice e fascinat de următoarele cuvinte ale lui Kierkegaard: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci e libertatea". Un alt lucru care ne îndreptățește să credem că libertatea e obârșia "memoriei fericite" e faptul că
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
oricine altcineva: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci e libertatea". Ce elogiu mai frumos poate fi adus libertății decât aceste cuvinte. Poate cele ale lui Dostoievski "Libertatea, iată formula omului" sau cele ale lui Thomas Mann: "Libertatea e o noțiune pedantă și burgheză". Dacă însuși actul credinței se află într-o dependență evidentă de libertate din perspectiva lui Steinhardt, atunci putem considera că libertatea e cea care i-a dat puterea acestuia de a uita răutățile, de a ieși fericit din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
tiparele clasicismului, de o viziune care țintește nu individualul, ci categorialul, nu abaterile de la normă, ci ilustrările ei fidele. Aptitudinea textelor literare de a sintetiza tabloul social devine astfel cu atât mai frapantă. V-a plictisit cumva acest joc nițel pedant? Putem oricând născoci altul mai vesel! 14 „Frumusețea metaforei începe - spune Ortega y Gasset - acolo unde sfârșește adevărul ei.“ Timp de aproape un secol, gândirea sociologică românească s-a hrănit consecvent dintr-o metaforă: nu ne-am schimbat decât veșmintele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cerdac și tribună urmează, poate, să mai medităm; valoarea pedagogică a metodei rămâne însă nezdruncinată 1. Printre adepții ei, în afara cadrului publicistic, îl găsim și pe Anton Pann, multe titluri din Povestea vorbii (1847) fiind formulate în „partidă dublă“: „Despre pedanți sau copilăroși“, „Despre virtute (faptă bună)“, „Despre vițiuri sau fapte rele și hoții“, „Despre amor sau dragoste și ură“, „Despre vizite sau cercetări“, „Despre conversații sau petreceri și glume“, „Despre amicie sau prietenie“, „Despre ipocrisie sau fățărnicie“... Să observăm în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]