491 matches
-
referitoare la mărimea armatei persane, spunând doar că „[perșii] erau în număr foarte mare”. Alți autori antici, ca poetul Simonides și autorul roman Cornelius Nepos (care a scris într-o epocă mai târzie) estimează că perșii aveau 200.000 soldați pedeștri și 10.000 de călăreți. Plutarch și Pausanias dau amândoi, independent, cifra de 300.000 pentru efectivele persane. Istoricii moderni consideră aceste cifre ca fiind exagerate. O abordare credibilă pentru estimarea efectivelor pornește de la faptul că Herodot spune că la
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
Comandant suprem al trupelor coaliției grecești. După ce a lăsat supravegherea Greciei în seama lui Antipatros, Alexandru s-a îndreptat împreună cu contigentele cele mai sigure ale armatei sale spre Asia (335 î.Hr.). În fruntea unei armate formate din 30.000 de pedeștri și 5.000 de călăreți, Alexandru a plecat din Amfipolis, Tracia, și a debarcat la Troia unde a vizitat mausoleul lui Ahile unde a lăsat daruri, dar a luat și scutul lui Ahile pentru a-i purta noroc în lupte
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
trecut cu cea mai mare sau cu cea mai mică parte din armată apa. El, judecând după hărmălaia de pe celălalt mal, crede că Alexandru are puțini oameni după el, așa că trimite o grupă de 2000 de care de luptă și pedeștri cu fiul lui, numit tot Porus. Pe glodul format noaptea, carele înaintează greu. Alexandru le surprinde distrugând aproape tot efectivul, inclusiv pe micul Porus. Acesta, după bătăliile din Afganistanul de azi învață calitățile cavaleriei ușoare și o apreciază mult. Porus
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
au scăpat. Bătălia a continuat și a doua zi, tabăra cruciată fiind cucerită de musulmani, iar cavalerii au fugit, lăsând femeile, copii și preoții să cadă prizonieri și să fie transformați în sclavi de invingătorii musulmani. Cei mai mulți lombarzi, care erau pedeștri, au fost în scurtă vreme prinși de turci și uciși. Raymond, Étienne de Blois și Étienne de Burgundia au fugit spre nord la Sinope și s-au reîntors la Constantinopol cu o corabie. La scurtă vreme după ce lombarzii au plecat
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
armatei musulmane. Vestea asediului Damiettei a trezit un viu interes în Europa și, în timp ce Leopold al VI-lea, obosit dar mai ales speriat de un război ce se anunța lung și greu, părăsea iar cruciada, noii nobili cavaleri și luptători pedeștri din Europa și insula Cipru veneau în ajutorul îndrăzneților asediatori. Cu ei odată sosea și legatul papal, cardinalul spaniol Pelagius de Albano, numit de Honorius al III-lea șef spiritual al expediției, calitate de care avea să se folosească pentru
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
6082, dintre care 44 de ofițeri, 3026 de subofițeri și 3012 de jandarmi în termen. Potrivit noii legi numărul total al jandarmilor urma să crească la 6310. Legea mai prevedea ca în fiecare comună rurală să activeze câte 2 jandarmi pedeștri, unul sergent iar celălalt caporal, amândoi formând un post de jandarmi. În cel de-al doilea Război balcanic - 1913 Jandarmeria a participat cu aproximativ 800 de oameni în zona de conflict, sub comanda inspectorul general, generalul Anton Berlescu, în calitate de Mare
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
de Instrucție 3, 4, 5 și 9 Jandarmi, care au organizat câte un batalion, format, la rândul său, din 4 companii infanterie și 1 companie mitraliere. Împreună cu cele 6 companii de infanterie și 2 plutoane mitralieră ale Regimentului de Jandarmi Pedeștri, subunitățile s-au deplasat în zonă. Odată ajunși în zonele stabilite, jandarmii au început să-i preia pe toți refugiații polonezi care intrau în țară. Din acest motiv, Marele Stat Major a revenit cu un nou ordin care a stabilit
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
armament capturate de la sovietici, asanarea câmpurilor de luptă, strângerea și paza prizonierilor de război, prinderea sau nimicirea grupurilor de partizani lăsate de trupele sovietice în spatele frontului ș.a. Primul jandarm decorat în război a fost sublocotenentul Luchian Teodor (Regimentul de Jandarmi Pedeștri din București), la 30 iunie 1941, "pentru faptele de vitejie săvârșite sub focul artileriei inamice pe timpul forțării trecerii Prutului", fiind decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler și panglică de Virtute Militară. La 7 iulie 1941, au fost
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Capela Militară Chișinău, renovată de Inspectoratul General al Jandarmeriei, care fuseseră aruncată în aer de trupele sovietice. La 9 august 1941, o coloană de 600 de militari sovietici a fost făcută prizonieră de sergentul jandarm Giurcan Radu (Regimentul de Jandarmi Pedeștri). "Pentru curajul excepțional, pentru bravura și energia de care a dat dovadă" comandantul Corpului de Cavalerie, generalul de divizie Mihail Racoviță la decorat cu „Virtutea Militară de război”, clasa a II-a. În septembrie 1941, Jandarmeria în Basarabia avea în
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Trupe nr. 12100, formațiunile sale din mediul rural fiind transferate către noua instituție creată "Direcția Generală a Miliției". La numai o lună, prin Decretul nr. 167 au fost înființate "Trupele de Securitate" prin preluarea de la Jandarmerie a Regimentului de Jandarmi Pedeștri, batalioanele teritoriale, centrele de instrucție și unele subunități logistice. Unitățile care au intrat în subordinea Comandamentului Trupelor de Securitate (C.T.S.) au fost: Regimentul de Securitate București, Batalionul de Securitate Gărzi Capitală, Batalionul 1 Securitate Giurgiu, Batalionul 2 Securitate Târgul-Ocna, Batalionul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
închipuie că va trezi în vreunul gustul pentru extraordinar, cu expulzare violentă din banal. Are de-a face însă cu trei cazuri disperate - ceea ce o disperă și pe ea, mai ales că în lupta dintre teluric și celest, bărbații devin pedeștri și ea va suporta, drept consecință neașteptată, grosolănii de tot soiul grefate pe indiferentism mitocănesc, asezonat cu ricanări batjocoritoare de cea mai joasă speță." (Valentin Silvestru, România literară, 27 martie 1986) O DRAGOSTE NEBUNĂ, NEBUNĂ, NEBUNĂ, Februarie 28, 1985, Teatrul
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
retras în dezordine la Belgrad, de unde sultanul a pornit un nou atac împotriva Ungariei. Pierderile turcilor sunt estimate de unii istorici la 20.000, iar de alți istorici la 40.000 căzuți pe câmpul de luptă, între care mulți ieniceri (pedeștri) și spahii (călăreți). Numărul răniților și al bolnavilor este mult mai mare. Înainte de atacul asupra Vienei, imperiul lui Soliman I atinsese apogeul. După această înfrângere, armata turcă, cu elita ei de ieniceri, și-a pierdut renumele de "neînvinsă". Al doilea
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
militară alcătuită din 100 de pedestrași) condusă de un centurion. Două centurii formau un manipul, iar șase centurii alcătuiau o cohorta. 10 cohorte alcătuiau o legiune. Călăreții erau organizați în turrnae. Fiecare clasă cenzitara avea un nume propriu de centurii pedestre, fiind în total 193 de centurii, la care se adăugau o centurie 10 centurii de călăreți și 4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune cuprindea 6000 de soldați, condusă de un consul, pretor ori dictator. Erau înrolate trupe de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Ungurașului, deci avea și motive personale. Mailat se vede părăsit de majoritatea partizanilor săi și se retrage la Făgăraș, unde se pregătește de apărare. El poruncește Universității săsești, printr-un document din 17 iunie 1541, ca toți să se prezinte, pedeștri sau călăreți, la chemarea sa sub amenințarea pierderii capului și averii în caz de nesupunere, de asemenea să treacă vorba din casă în casă în toată Transilvania ca oameni să vină pregătiți de oaste. Universitatea săsească nu-i va trimite
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
Instalarea, repararea și întreținerea echipamentelor cu alte scopuri generale n.e.c. Instalarea echipamentelor cu alte scopuri generale n.e.c. Repararea și întreținerea echipamentelor cu alte scopuri generale n.e.c. Grup 29.3 Mașinării agricole și silvice Clasa 29.31 Tractoare agricole Mașini controlate pedestru Mașini controlate pedestru Alte tractoare agricole Tractoare, ce nu depășesc 37 kw Tractoare n.e.c. ce nu depășesc 59 kw Tractoare n.e.c. ce depășesc 59 kw Tractoare, folosite și altele Clasa 29.32 Alte mașinării agricole și silvice Mașini agricole și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
întreținerea echipamentelor cu alte scopuri generale n.e.c. Instalarea echipamentelor cu alte scopuri generale n.e.c. Repararea și întreținerea echipamentelor cu alte scopuri generale n.e.c. Grup 29.3 Mașinării agricole și silvice Clasa 29.31 Tractoare agricole Mașini controlate pedestru Mașini controlate pedestru Alte tractoare agricole Tractoare, ce nu depășesc 37 kw Tractoare n.e.c. ce nu depășesc 59 kw Tractoare n.e.c. ce depășesc 59 kw Tractoare, folosite și altele Clasa 29.32 Alte mașinării agricole și silvice Mașini agricole și silvice pentru pregătirea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
omorâți sub el în decursul zilei, rămas fără bicorn, Ney conduce acest ultim atac. La puțin timp după începerea acestui ultim atac, este omorât și cel de-al cincilea cal al mareșalului, care va continua să își conducă trupele ca pedestru. Acest ultim atac francez a fost desfășurat de acea parte a „Vechii Gărzi” cunoscută sub numele de „Garda Mijlocie”, mai exact de 5 regimente din aceasta (câte un batalion din regimentele 3 și 4 de Grenadieri, cele două ale regimentului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
un batalion al regimentului 4 de Vânători), totalizând în jur de 2900-3000 de oameni. Primul regiment de Grenadieri, comandat de generalul Petit, este singurul care mai rămâne în rezervă. Atacul începe la vest de La Haye Sainte și Grenadierii și Vânătorii pedeștri din Gardă dau peste cap primele linii inamice și înaintează, sub focul mitraliei, în acordurile faimoasei arii „La victoire est à nous” („Victoria ne aparține”) și „Veillons au salut de l'Empire” („Să veghem la salvarea Imperiului”). Înaintarea este oprită
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
a dispus în linii succesive, care deschid focul asupra Gărzii copleșite numeric. Astfel că Garda face singurul lucru logic pe care îl putea face în această situație: începe să dea înapoi sub această presiune enormă . Unul dintre regimentele de Vânători pedeștri, care reușise să avanseze în mod impresionant, întâlnește regimentul de infanterie ale generalului Maitland, care se ridică brusc din lanul de grâu unde erau ascunse și deschide focul de la mică distanță. În acest moment Wellington, parcurgând liniile, fluturându-și bicornul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
devenit imposibilă, lipsa de iarbă a slăbit puținii cai rămași în viață, care au fost până în cele din urmă măcelăriți pentru hrana soldaților înfometați. Fără cai, cavaleria franceză a încetat să existe, iar cavaleriștii au fost nevoiți să continue marșul pedestru. În plus, lipsa cailor a dus la abandonarea tunurilor și căruțelor, lăsând armata fără sprijinul artileriei și fără convoaie de aprovizionare. Deși în 1813 armata a fost capabilă să refacă parcul de tunuri, abandonarea căruțelor a creat o uriașă problemă
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
formată din artileria ecvestră a Gărzii Imperiale, care a intrat prima în acțiune și care cuprindea 6 baterii de tunuri de 6 și 8 livre și obuziere grele de 24 de livre, sub conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia” și piesele grele bavareze de 12 livre. Piesele italiene, 40 la număr, s-au
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
întârziat, Împăratul trimițându-i cei 5 000 de oameni din divizia bavareză a lui De Wrede, care avea ordine să îi ușureze situația lui MacDonald, având permisiunea de a acționa așa cum dorește. Această divizie de infanterie cuprindea și o baterie pedestră de 6 livre, care a fost dispusă înaintea trupelor, cât și o brigadă de cavalerie și o baterie ecvestră, care au participat la rândul lor la acțiune, intrând în contact cu inamicul de pe linia dintre Aderklaa și Süssenbrunn, în dreapta lui
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
avea grad înalt, Washington conștientiza acut disparitatea între ofițerii din miliția colonială și cei din armata britanică (regularii). Fratele său cel mai mare Lawrence fusese norocos să fie recompensat cu un grad în rândul armatei britanice, în calitate de “Căpitan în regiment pedestru”, în vara lui 1740, când armata britanică creează un nou regiment (61 infanterie, cunoscut ca "Gooch’s American Regiment") în colonii, pentru a fi folosit în lupte în Indiile de Vest. Fiecărei colonii i se îngăduia să își numească singură
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
era împărțită în divizii de minim 2 brigăzi, fiecare brigadă având 2-4 regimente de câte 2-4 batalioane. În plus, batalioanele franceze erau în continuare împărțite în: 6 companii „de centru” și 2 companii „de elită” (una de grenadieri sau carabinieri pedeștri și una de "voltigeurs" - trăgători de elită sau de "vânători"). Un batalion avea între 350 și 850 de oameni, media fiind în jur de 600 de oameni. Din cauza problemelor cu care s-a confruntat, armata lui Masséna din Portugalia avea
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
celorlalte puteri, au căutat să standardizeze calibrul pieselor de artilerie, pentru a face mai simplă aprovizionarea cu muniții. Artileria putea fi ecvestră (toți artileriștii erau transportați de furgoanele de muniții sau erau călare), de obicei asociată unităților de cavalerie, sau pedestră (tunurile erau trase de cai, dar artileriștii mergeau pe jos). Artileria ecvestră, mai rapidă, obișnuia să se apropie foarte mult de țintă. Munițiile erau de patru tipuri: ghiuleaua, obuzul (doar pentru obuziere), mitraliile și încărcăturile incendiare. Ghiulelele de artilerie grea
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]