1,011 matches
-
etc.) ar putea lămuri cîți indivizi suportă variatele condiții de duritate, precum și cît timp. Căci, deși legea nu reglementează prea clar, în România funcționează un regim de detenție progresiv, arestații cunoscînd mai întîi partea dură a închisorii, în locurile intitulate peiorativ în regulamente "carantină" și apoi în celulele supraaglomerate de pe secțiile de maximă siguranță, trecînd apoi prin tot felul de locații în care severitatea se reduce treptat, fie că sînt mai puțini locatari într-o cameră, fie că sînt scoși la
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
știința ideilor" nu prea s-a mai auzit mare lucru, însă cuvîntul ideologie nu va fi uitat. El va cunoaște chiar un succes popular fulminant în vremea lui Napoleon, cînd a și intrat în limbajul comun cu o conotație net peiorativă, perpetuată și astăzi de hunta politicienilor. Mult mai tîrziu, ideologia își va ocupa locul în limbajul științific, dar cu o accepțiune ce nu are nimic de-a face cu pretenția originală de știință. Lui Marx îi datorăm intrarea ideologiei în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
2013 • Format 16,5 × 23,5 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Am folosit în această carte cuvântul "laic" în sensul peiorativ, depreciativ, adică care tinde către expresiile "laicizare", "laicizată". Sigur, dacă folosim dicționarele teologice, vom vedea că definiția cuvântului "laic" este de "credincios al Bisericii, altul decât cel din cler", însă cartea noastră nefiind orientată strict către cititorul teolog, ci către
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Giacoman, Homenaje a Ernesto Sábato, Variaciones interpretativas en torno a șu obra, Madrid, Grupo editorial, 1973, p. 112. 112 Ernesto Sábato, La cultura en la encrucijada nacional, p. 19. 113 Vorbitorul de spaniolă, când spune "gringo", îi dă o conotație peiorativa, nu se referă la străin ca aparținând altei naționalități sau cel puțin nu numai această, ci înțelege un străin în trecere prin alte locuri, care nu pune suflet în ceea ce vede, superficial; diferența dintre "extranjero" și "gringo", ambele traducându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
conceptului, astfel încât el să poată fi aplicat, liber și adecvat, cu privire la contexte religioase diverse: „Monoteism, politeism și henoteism sunt constructe ale tradiției iudeo creștine. Ele exprimă o configurație mentală destul de diferită de cea a omului vechi. Aceste concepte, alături de categorii peiorative precum păgâni și idolatri, reflectă o raționalizare a istoriei, care nouă ne pare naturală, dar care nu caracteriza culturile vechi. Utilizarea unor asemenea termeni presupune asumarea unei perioade de ignoranță urmate de o perioadă a revelației. Pentru omul vechi, situația
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în producerea parodiilor literare propriu-zise rămâne însă incertă. Unii cercetători îi consideră simpli amatori care improvizau pornind de la anumite versuri homerice,și acestea stăpânite "din auzite", și care pregăteau, implicit, terenul pentru rapsozii profesioniști; alții le reproșează inducerea unui sens peiorativ ideii de parodie, redusă la stadiul de simplă "bufonerie". Sensul în genere acceptat însă îi desemnează pe scriitorii alcătuitori de parodii la textele homerice. G. Genette detaliază, considerând că verbul parôdein (pornind de la compusul para, cu două sensuri [nota bene
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și alte forme de artă parodică, dar cunoștințele noastre în acest domeniu sunt limitate 129. Parodia literară și-a dobândit, asemenea majorității conceptelor tributare teoriei literare, statutul de care se bucură astăzi după o tradiție care a inclus atât accepțiuni peiorative, cât și salturi spectaculoase. În cazul de față, este vorba despre evoluția de la aspectul oral al textelor parodice (reprezentate prin recitarea unor bucăți din epopeile homerice implicând un cu totul alt sens) la aspectul auctorial, la asumarea paternității operelor parodice
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
precum și cu cea ideologică, și, adaug în spiritul demonstrației de față, cu simbolistica politicului. Sursele, puțin numeroase, relevă o anumită instabilitate a semnificației cuvântului în ocurențele respective, o oscilație de la un sens care ține de închipuire (chiar cu o nuanță peiorativă) la unul politic și istoric. Contextele ne par astăzi de asemenea ambigue: imaginarius înseamnă fie cel care realizează o figură (materială), fie cel care o poartă în cadrul ritualului funus publicum (în practică, mai mult decât o simplă înmormântare, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și în literatura non-ficțională ("imaginație științifică"), pe când diferitele grafii ale cuvântului "fantezie", în limbile europene de mai largă circulație sau influențate de acestea, atestă o cantonare a semnificatului în zona ficționalității, în general a artelor (există chiar și un sens peiorativ al cuvântului). Cercetarea de față caută să exploreze ambele sensuri ale cuvântului "imaginație": și pe cel apropiat de reprezentarea mai curând a ceea ce este perceptibil, obiectual, în special în relație cu memoria identitară și cu istoria (imaginația icastică), și pe
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu alocutive în cazul vocativ), prin construcții incidente (vizează direct colocutorul) de tipul: "Așa cum știți", "vezi bine", "bată-te norocul" etc. Atitudinea injonctivă își găsește expresia în construcții imperative, verbe la modul imperativ, enunțuri care conțin o urare (admirație, adulație, peiorativă). Funcția conativă are ca marcatori gramaticali persoana a II-a (la pronume și la verb). Dintre moduri, imperativul reprezintă expresia gramaticală a funcției conative, iar dintre categoriile gramaticale ale substantivului se utilizează cazul vocativ. La nivelul discursului, intonația exclamativă/interogativă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o lucrare scurtă (în ediția românească are 96 pagini), dar deosebit de densă, în care autorul său oferă soluții pentru obținerea și menținerea puterii politice de către conducători. Nu întotdeauna a fost interpretat corect de către urmașii săi. Adjectivul "machiavelic" a devenit un peiorativ folosit pentru a descrie un politician care manipulează pe alții într-un mod înșelător și oportunist. Alte lucrări importante, alături de Principele, în care sunt prezente ideile sale despre societate: * Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius * Arta războiului
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
interlocutorul: român, francez, moldovean, oltean; 6) nume folosite metaforic: nume avînd trăsătura [- uman] - pui, măgar, floricică; nume mitologice sau religioase: zeiță, înger(aș); nume cu nuanțe calificative sau evaluative: hoț, crai; în funcție de context, acestea reflectă o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă, ironică a locutorului față de interlocutor (puiule, hoțule); 7) substantive provenite din adjective, prin conversiune - trimițînd către anumite elemente percepute subiectiv de către locutor: relații între interlocutori - drag, scump, iubit, stimat; anumite trăsături (fizice, morale etc.) ale interlocutorului: frumos, chior, deștept, prost
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figuri de stil prin emfază, care grupează un număr de procedee: suspensia, perifraza, hiperbola, enumerarea, corecția. Caracterul comun al acestor procedee este emfaza, care implică în mod inevitabil o teatralizare a actului discursiv. Astăzi, emfaza este folosită adesea cu sens peiorativ. În sintaxă, emfaza desemnează tipuri de construcție prin care emițătorul selectează un termen pentru a-l evidenția. Figură de insistență, emfaza este întotdeauna însoțită de intensificarea fonetică a expresiei, de prezența unei intonații și, eventual, de schimbarea ordinii sintactice în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interacțiunea cu mediul social. Este o noțiune aplicabilă doar omului, dar nu În Întregime: copilul mic este doar un candidat la dobândirea persoanei, iar În cazurile patologice, când psihicul adultului se destructurează, rămâne doar atributul de individ; de asemenea, semnificația peiorativă de „individ” exprimă intenția de a sublinia degradarea socială și morală a persoanei devenită simplă ființă biologică. Ca realitate determinabilă, persoana: a) fizic („persoana” se identifică cu trupul individului uman); b) juridic („persoana” este o convenție socială) c) psihic („persoana
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
starea de ordine. Pot apărea stări dinamice noi ale materiei, ceea ce reflectă interacțiunea unui sistem dat cu mediul său. Am numit aceste structuri noi structuri disipative pentru a accentua rolul proceselor disipative În formarea lor, În mod paradoxal În contrast cu imaginea peiorativă tradițională a acestor procese”. În structurile disipative: “A apărut un nou tip de ordine. Putem vorbi de o nouă coerență, de un mecanism de «comunicare» Între molecule. Dar acest tip de comunicare poate lua naștere doar la condiții departe-de-echilibru... acest
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și factorii din afara sistemului, cu rol imperativ precum: prevederi ale unor acte normative naționale și internaționale; hotărâri ale instituțiilor guvernamentale sau statale (parlament, de exemplu); și strategii de ordin superior de care sunt pendinte strategiile sectoriale sau locale. În sens peiorativ, o politică strategică poate fi asimilată unei strategii de rang inferior strategiei considerate. În ansamblul strategiei, politicile au rolul de a: discerne între parte și întreg; decela sinergisme în realizarea obiectivelor; asigura coerența programelor și a măsurilor; stabili sau a
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Teodoric, așa cum am amintit mai sus, aștepta judecata definitivă a regelui care putea să însemne condamnarea sau iertarea lui. O astfel de motivație conferă scrierii un caracter particular: cititorul își dă seama că, aici, Boethius nu „face literatură” în sensul peiorativ al expresiei, ci vorbește pentru alții și pentru sine însuși. El vrea să găsească mângâierea pe care filosofia i-o poate aduce pentru că asupra lui planează amenințarea unei condamnări la moarte în curs de ratificare. O întrebare pe care cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
of Liberty, din nefericire, cade pradă unor obiecții ușoare, enunțate convingător de Michel Foucault, cu mult timp în urmă, conform cărora discursul despre societatea civilă este slăbit de "un fel de maniheism care asociază ideea de stat cu o conotație peiorativă în timp ce idealizează societatea ca pe un întreg bun, viu și cald"1. În termeni mai constructivi, problema de bază a modului de abordare a lui Gellner este că nu sesizează necesitatea permanentă de a găsi imagini noi ale societății civile
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
stat în stat, vehiculată de presă, este o realitate și că urbea Chișinăului trăiește de fapt o viață paralelă, fără prea multe puncte de tangență cu ceea ce se întâmplă în restul „țării”. Ghilimelele în acest caz nu poartă o conotație peiorativă, ci sugerează mai curând o inadecvare a termenului la realitatea unui teritoriu care, în ciuda calității sale de membru ONU, încă nu și-a regăsit adevărata identitate. La Comrat și Tiraspol, unde ajungi greu, legitimându-te unor oameni înarmați și mărturisindu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dintre personaje și cea resimțită de scriitor cu privire la personaje.Viziunea cititorului asupra personajelor și evenimentelor va fi explicată cu ajutorul conceptelor discutate în acest capitol. "Manipulare" inițial însemna, pur și simplu, "mînuire", "tratare" și, chiar dacă accepția modernă e alta, incluzînd conotații peiorative, înțelesul de bază rămîne totuși sinonim cu "operare". Fabula este "tratată", iar cititorul este manipulat de această "tratare". Aș dori să las deoparte conotațiile negative ale manipulării și în cazul acestui sens secund. În principiu, la acest nivel se produc
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se face după datele obișnuite, cuprinse În credințe. Nașterea din flori este deci un semn exterior al unui destin special, nu un temei al lui. La rândul său, destinul sau soarta nu se manifestă ca o compensație a unei condiții peiorative pe plan social și nici nu se folosește de ea pentru această calitate, ci, pentru caracterul excepțional pe care-l are. Unul dintre rolurile cele mai pregnante ale evenimentului, rolul cel mai precis specializat, este cel al moașei. Există o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
la fel cum o făcuse și altădată cu privire la studiile acestuia, în special cu privire la doctoratul care s-a dovedit a fi un plagiat. 14 În limbajul politic și jurnalistic acesta alternă între o conotație pozitivă (dată de susținătorii președintelui) și una peiorativa (dată de contestatarii acestuia), în funcție de tabără politică. 15 Dan Pavel, op. cît., p. 31. 16 Traian Băsescu a ales despărțirea de PD-L printr-un mesaj postat pe rețeaua de socializare Facebook http://www.hotnews.ro/stiri-politic- 14477261-traian-basescu-adio-pdl-noi-azi-despartit-definitiv.htm 17
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
Aiken, Raymond Ryes sau Joseph Lapalombara, ideologia apărea ca deținând un rol cultural, în interesul cuiva, falsificând realitatea, chiar dacă definițiile oferite termenului de cei menționați implicau mai multe sensuri 21, după cum rezultă din următoarea clasificare: "a) ideologia ca fiind ceva peiorativ; b) ideologia ca fiind ceva aflat în legătură cu sentimentele și emoțiile, pasiunea și ascultarea etc.; c) ideologia ca judecată de valoare; d) ideologia ca iluzie, mască sau mit; ideologia ca fiind ceva care simplifică, distorsionează sau care este contrar realității empirice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și la nivelul definițiilor propuse de alți teoreticieni, precum David Apter, Talcott Parsons, Robert Scalapino, Reinhard Bendix 24, Theodore Geiger 25, Norman Birnbaum 26 sau Erik Erikson 27, a căror clasificare rezumativă implică următoarele sensuri: "a) ideologia ca fiind ceva peiorativ; b) ideologia ca una sau mai multe judecăți de valoare; c) ideologia ca fiind ceva "orientat către viitor"; d) ideologia ca ceva inconștient; e) ideologia ca având "o bază non-ideatică"; ideologia ca fenomen cultural ale cărui schimbări au cauze societale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologia, implică dificultatea de a fi un cuvânt care să desemneze ceva "mai mult decât "idee rea""192. Și asta pentru că, odată cu modernitatea, "granița dintre domeniile denumite în bloc utopii sau calificate drept utopice devine tot mai nelămurită, iar accepția peiorativă tinde să se impună: mai cu seamă în domeniul socio-politic, "utopie" începe să fie sinonim cu "himeră""193. Deci, la fel ca ideologia, utopia moștenește o semnificație negativă, pe care o primește ca urmare a utilizării sale în "vocabularul final
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]