1,264 matches
-
noapte și zi Elena Marin Alexe Între noapte și zi, privirile se abandonează misterelor nopții, când luna își sprijină fruntea pe umărul teiului din curte și-și lasă lacrimile argintate, printre golașele crengi învăluite în vântul rece, ca într-o pelerină a timpului. Până în zori, ochii necuprinși ai astrelor, îngemănați cu ai mei, scrutează adâncimea nopții, în căutarea miracolului creației.
?ntre noapte ?i zi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83251_a_84576]
-
și curând intră în apă. E foarte grațioasă, are corpul împlinit, grație la râs și la mers, pricepere cum să puie pe ea cea mai neînsemnată haină. În costumul ei de baie, bleumarin, cu câteva desene roșii, cu o mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se sau jucîndu-se în preajmă, multă vreme, neobosită, părcă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în care se întîlnesc îndrăgostiții ca să coboare, pe alei umbrite până în capătul celălalt al orașului, de unde se văd parcă mai frumoase zidurile medievale?... Pe lângă toate aceste locuri care-ți fură mintea a trecut, de nenumărate ori, și Oliveira Salazar, în pelerina lui neagră, de student, care-i atârna pe umerii firavi, până aproape de călcâie, așa cum o poartă toți studenții din Coimbra. Și, fără îndoială, nu odată s-a simțit covârșit de acea sfâșietoare saudade, de care nu scapă nimeni pe malurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la seminar celor mai buni studenți ai săi. Nici unul nu poate răspunde. Plictisit, profesorul se încăpățînează să repete întrebarea pe rând, tuturor studenților care se aflau în sală, fără să poată căpăta un răspuns mulțumitor. În ultima bancă, înfășurat în pelerina sa neagră, cu fața inteligentă și senină, Salazar aștepta să fie întrebat:- "Domnul acela care stă în fund, ar putea să-mi răspundă?" întreabă Moreira. Toată sala întoarce ironic privirile către necunoscut; de data aceasta, cel puțin, va fi amuzant
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
M... abuzează de regimul vegetal. Îi recomandai, cred, o alimentație mai sub-stanțială. Adela își isprăvea toaleta. Pe fața femeii din oglindă se zugrăvea interesul intens cu care o scruta femeia din odaie. Când veni, în sfârșit, în balcon, cu o pelerină mică pe umeri, cele două puncte de lumină din ochi se jucau cu impresia pe care ea bănuia că mi-a făcut-o pe când dădeam consultația medicală doamnei M.... Am întrebat-o din nou dacă, în adevăr, n-a răcit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dacă, în adevăr, n-a răcit noaptea trecută pe drum. "Deloc. Nu știi că "femeilor nu li-i frig niciodată"? Cum era să răcesc?'' Pe urmă s-a izolat oarecum de noi, sorbind rar dintr-un ceai, potrivindu-și mereu pelerina, încercînd niște mănuși, deschizând în răstimpuri ochii mari - ca în fața unor surprize - gândurilor ce i se perindau prin cap, într-o solilocvie mută... La un moment, privindu-mă serios și fix, plecă ușor capul, schițând gestul care înseamnă "da"! La
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și zgomot. Adela m-a însoțit până acasă. Întețindu-se ploaia, a intrat la mine. Am stat, firește, în cerdac. A fost serioasă și simplă. A fost fata de altădată. Cu fața ei copilărească și cu talia acum ascunsă în pelerină, iluzia era totală. Eu m-am conformat instinctiv. Am fost "maestrul". N-am îndrăznit s-o întreb din nou despre misterele de dimineață. (Ar fi însemnat să abuzez de împrejurare.) De altfel, era și inutil, cu talentul ei de a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căci mă simțeam ridicol la gândul că fata asta mă privește ca pe un bărbat care suspină după ea și poate gata să-i facă declarații, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simțeam și mai mult nepotrivirea anilor. Dacă pelerina n-ar fi schimbat-o în fata de altădată și dacă nu era în cerdacul casei mele, oarecum în puterea mea, desigur că nu i-aș fi spus să se căsătorească. Dar strategia mea fu pedepsită. Acel "poate" îmi duce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața unei femei tinere încadrată de gluga neagră a pelerinei! Am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața unei femei tinere încadrată de gluga neagră a pelerinei! Am găsit-o plimbîndu-se în cerdac. M-a invitat să stau și a continuat să se plimbe. Mi s-a părut puțin agitată și puțin izolată sufletește de mine. E pentru prima oară când ea se plimbă și eu stau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sinilie a dealului Pașcanilor, după care începe proza întinderilor arse și a așezărilor omenești sărace și murdare. În dreapta, peste priveliștile strălucitoare, codrul albastru al Grumăzeștilor. Și spre miazăzi, triști în singurătatea înălțimilor, munții mari ai Horaiței. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dârză. Nu se auzeau decât greierii și cosașii, țârâind a secetă, cei de aproape stăruitor și provocant, cei de departe discret și tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol, cu o mână pe sân, cu linia corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii și calde... În sfârșit, mi-a dat mâna s-o ajut și a sărit în picioare elastic și dintr-o singură mișcare, cu fața lângă fața mea, cu ochii în ochii mei, cu un zâmbet
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să se urce la Poiana Țigăncii, pe care i-o lăudasem fără măsură. (Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele, căci începeam să-mi dau seama că-i exagerasem frumusețile dintr-o necesitate mai mult stilistică.) Mi-am pus pelerina pe braț și șalul Adelei peste pelerină și am plecat. Șalul ei îl aveam cu mine... Ceva atât de apropiat de existența ei... Mi-l dăduse ea... Șalul care-i aspirase de atâtea ori căldura... Își lăsase pălăria la arhondaric
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care i-o lăudasem fără măsură. (Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele, căci începeam să-mi dau seama că-i exagerasem frumusețile dintr-o necesitate mai mult stilistică.) Mi-am pus pelerina pe braț și șalul Adelei peste pelerină și am plecat. Șalul ei îl aveam cu mine... Ceva atât de apropiat de existența ei... Mi-l dăduse ea... Șalul care-i aspirase de atâtea ori căldura... Își lăsase pălăria la arhondaric și-și pusese, țărănește, o broboadă albastră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela își acoperi cu rochia până și vârful botinelor. I-am povestit excursia pe care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unde am găsit un degetar stricat și o bucățică de dantelă albă. Am luat obiectele scumpe și le-am pus în portofoliu lângă mănușă, lângă biletele ei, lângă pana pitpalacului și lângă acul de siguranță cu care mi-a prins pelerina în munții Văraticului. Atâta rămăsese de la ea - și florile presate, rest mort din strălucirile verii, dispărută odată cu ea. Și în odaie, patul pe care dormise, scrinul unde-și ținuse pânzele subțiri și oglinda care-i reflectase capul, și pieptul, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oră mai târziu s-a întors Richard cu fosta soție și cu fiica cea mare, Saskia. Cea mică, Claire, se hotărâse în ultimul moment să rămână acasă. — Bună, Barbara, bună, Bash, a strigat Marcia, prelingându-se în bucătărie. Avea o pelerină violetă, al cărei tiv se târa pe jos pe podeaua bucătăriei, adunând resturile pe care Sheba le lăsase ciopârțind carnea fără grijă. — Oh, splendid, paste, triluia ea, uitându-se în oalele de pe aragaz. Exact de asta aveam poftă, ceva simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cîndva o femeie frumoasă, dar trăsăturile fine păreau să-și fi părăsit lăcașul și aveam acum impresia că privesc prin lentile divergente. Dacă consideri că există vreo legătură cu cutia de chibrituri... am spus. — Nu neapărat, dar era În buzunarul pelerinei și am crezut... — Te-aș ruga să-mi semnezi și mie aici dacă vrei să anchetăm cazul. Dar, după cum ți-am explicat, banii pe care i-ai depus nu acoperă decît cheltuielile pe o săptămîna. În caz că nu-ți depistăm soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar fi făcut o țintă din a pune ghearele pe ea. Dar probabil că nu exista o asemenea fată (și de fapt nici nu exista). Dacă puteam să cred că această cutie de chibrituri a luat-o soția lui din pelerină... Dar ipoteza avea nenumărate ramificații... Ajunge! Și mai e și bucățica aceea de ziar vechi care a fost Împreună cu chibriturile. N-ar fi rău să mai revizuiesc; o dată cele cîteva explicații pe care mi le-a dat ea, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fața ei nu se mai citea nici urmă de amețeală. Dădu la o parte cu umărul draperia ce despărțea camera de bucătărie și intră cu un pas de fetișcană puțin cam afectat, lăsîndu-și greutatea pe vîrfuri, aducînd pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și peste acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el? — Da, am umblat, dar... spuse ea ridicîndu-și privirea inocentă și netulburată de pe mîinile mele, la care se uitase fix pînă atunci. S-a umblat Însă mult și Înainte de a pune eu mîna pe el. — CÎnd a Îmbrăcat soțul dumitale pelerina ultima dată?Ă Sau nu-ți amintești... — Și-o lăsa de obicei În mașină... ori din vigilență, ori de lene. Zicea că astfel e Întotdeauna pregătit pentru ploaie. Dacă cel căruia i-a vîndut soțul meu mașina nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mele deveniseră insistente fără să vreau, dar nu reușiseră s-o tulbure cîtuși de puțin. Pipăia mai departe muchia mesei cu vîrfurile degetelor, ca și cînd avea mari Îndoieli. — Cu o zi-două Înainte. Dar abia după vreo săptămînă am recuperat pelerina... Fusese uitată În portbagaj... — Dar aseară mi-ai spus cu totul altceva. — Ciudat, nu? — Ai spus că-i la reparat, la service. Îți amintești? — Dar am vrut să zic că așa-mi spusese soțul meu. Dar bănuiesc ca fratele dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
data de 4 august. Persoana anchetată a dispărut pe 28-29 iulie. Conform buletinului meteorologic, pe data de 28 iulie s-au semnalat doar Înnorări accentuate și numai spre seară averse de ploaie. Deci ultima zi În care și-a folosit pelerina de ploaie a fost 29 iulie... Mi-am pus uneltele la o parte și am Închis ochii, cuprins de o insuportabilă senzație de istovire. Nu voiam să Închid numai ochii, ci și toate simțurile, nervii, Întreaga-mi ființă. Sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
culoare avea costumul. Dacă continui tot așa și-ndrugi la baliverne... batem pasul pe loc ca niște proști. — Vă rog să mă scuzați. Se trase Înapoi rușinat, Înghițind Întruna În sec. Culoarea costumului... dacă-mi amintesc bine... parcă era o pelerină de ploaie, nu costum... — Ești sigur? Nu ploua atunci, dar am impresia că era Înnorat. Domnul Nemuro a fost Întotdeauna un prudent. Toată lumea rîdea de el, spunea că-i maniac cu atîtea autorizații și permise... permis de conducere, autorizație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
printre străini, poți să-ți stăpînești nervii dacă vrei... oriunde ai fi... Într-un tramvai aglomerat sau dacă te-ai rătăcit prin locuri nefamiliare... — Ce culoare avea haina lui de ploaie ? — Foarte obișnuită... ăăă... galben-maroniu sau bej, presupun... culoarea oricărei pelerine... — Era nouă sau arăta ca și cînd ar fi fost purtată multă vreme? — Nu, nu era nouă. Era destul de uzată. Mi se pare că am zărit și pete de grăsime pe la guler și mîneci. Da, Îmi amintesc... o purta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]