935 matches
-
încă în gura lui Dave. O scuipă în mână. Nu. — Ce ai în mână? Dave deschise pumnul. — E o ureche. — Îh, ce scârbos! — L-am mușcat de ureche. Era rău. Îți făcea rău. — Puah! În față, văzură toată lumea ieșită pe peluza din fața casei lor. Henry și Lynn, și oamenii cei noi. Dave îl puse pe Jamie la pământ și acesta alergă spre părinții lui. Dave așteptă ca mama lui, Lynn, să îl mângâie, dar ea se concentrase numai asupra lui Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nimeni nu-l atingea, nimeni nu-și trecea degetele prin blana lui. Se simțea din ce în ce mai trist. Apoi văzu mașina neagră masivă venind în viteză pe stradă, spre ei. Era uriașă, se înălța mult deasupra solului, și se îndrepta direct spre peluză. Capitolul 86 Curtea de judecată din Oxnard era mică și atât de friguroasă, încât Bob Koch își spuse că va face pneumonie. Oricum nu se simțea prea bine. Mahmureala îi lăsase în urmă o senzație foarte neplăcută în stomac. Judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ne vedem mâine, domnilor avocați. Capitolul 87 Familia Kendall începu să țipe, când Hummer-ul țâșni în față, dar Vasco Borden, mârâind printre dinții strânși și ținând cu o mână bandajul peste urechea sângerândă, știa ce făcea. Urcă cu mașina pe peluză și frână brusc, blocând ușa din față a casei. Apoi, sări împreună cu Dolly din mașină, îl înhățară pe Jamie al lui Alex, o împinseră pe mama șocată a băiatului la pământ, săriră înapoi în Hummer și demarară în viteză. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se uită în spate, peste umăr. Dolly, scumpo, pune în mișcare următoarea cameră de operații. Spune-le că ajungem acolo în douăzeci de minute. Peste o oră, afacerea e încheiată. Henry Kendall era șocat. O răpire avusese loc chiar pe peluza lui. El nu se repezise să împiedice asta, fiul lui plângea și se agăța de mama lui, iar Dave dăduse drumul urechii cuiva pe peluză. Mama celuilalt copil se ridica în picioare, strigând după poliție, dar Hummer-ul plecase, coborâse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o oră, afacerea e încheiată. Henry Kendall era șocat. O răpire avusese loc chiar pe peluza lui. El nu se repezise să împiedice asta, fiul lui plângea și se agăța de mama lui, iar Dave dăduse drumul urechii cuiva pe peluză. Mama celuilalt copil se ridica în picioare, strigând după poliție, dar Hummer-ul plecase, coborâse pe stradă, cotise după colț și dispăruse. Se simțea slab și vlăguit, ca și cum el ar fi făcut ceva rău, și se simțea stânjenit să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
departe este? — La zece minute. — Să mergem. Ia ăla cu tine, zise ea, făcând semn cu capul spre laptop. Eu îmi iau arma. Henry se uită pe fereastră. Trei mașini de poliție parcaseră lângă bordură și șase polițiști erau pe peluza din față. — Nu e chiar așa ușor. — Ba da. Eu am parcat după colț. — Au spus că vor să discute cu mine. Găsește o scuză. Te aștept în mașină. Le spuse că Dave avea nevoie de îngrijiri medicale și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-te tu. Kitty se furișă afară din sala de caligrafie, ca un elev mediocru fericit să scape de o materie plictisitoare, și ieși În soarele cald al Californiei, eliberată de Desert Rose și de Charlie, În sfârșit singură, În mijlocul unei peluze verzi, perfect tunse, pe care erau așezate douăzeci de sculpturi de Rodin din bronz masiv. Se uită În jurul ei, la somptuoasa clădire crem, la restaurantul luxos În aer liber, la faimoasa Cantor Garden cu colecția ei impresionantă de capodopere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sunt doar niște pantofi, nu mă atașez de lucruri. Credeam că femeile sunt Înnebunite după pantofi. — Eu nu. — Asta e destul de neobișnuit! Strânseră masa, puseră vasele În mașina de spălat și se Întoarseră În grădină, unde Își așezară șezlongurile pe peluză, lângă piscină. Spre prânz, soarele de ianuarie era suficient de puternic ca să te poți bronza. — Cu ce te ocupi la New York? Întrebă el cu ochii Închiși. Era ciudat că abia acum vorbeau despre lucrurile normale la o Întâlnire normală. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ghidușă. Matthew nu era un puști, ca Stefano. Era bărbat, iar dragostea din prezent era mult mai bună decât cea din trecut. După ce terminară micul dejun merseră lângă piscină și făcură dragoste În jacuzzi. Și din nou pe șezlongurile de pe peluză. Mai târziu stăteau tăcuți la soare. Ea Închisese ochii și Încerca să Înțeleagă de ce avea o reacție atât de neobișnuită față de el. Matthew Lars se născuse În anul Dragonului, În zodia Berbecului, ca și Ashton. Era un jucător neînfricat, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La ei mă gândesc când spun „bătrânii”. De regulă se strângeau pe peluza din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte cald, soarele dogorea de cum se ridica deasupra mării, iar dinspre bălării venea același sunet uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întâmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam tropăind de nerăbdare, spunându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație care semăna foarte bine cu fericirea. Și nici nu venea nimeni să mă sâcâie, să mă deranjeze, puteam să și moțăi puțin, căci totul intrase într-un fel de ritual. Apăream pe peluză când doream eu. Atunci portarul își părăsea în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie. Întins la soare, singur între stânci și scaieți, și cu zgomotul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana mea, iar cele 1001 de nopți eșuaseră în 1001 de zile, nu le-am numărat, dar mi se pare că au durat atât, pe care le-am trăit pe peluza din fața gheretei portarului între bătrânii care, când îi întrebam: „Mă urmăriți?”, săreau imediat să mă asigure: „Firește, domnule sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție”. „Bine, bine, mă bucur”, mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la prânz când mă opream sa mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă pe care o făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta. M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: „Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump”. Peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de moară prin cameră, mă izbeam din ce în ce mai tare de un adevăr pe care altădată doar îl bănuisem: bătându-mă cu lumea, n-am reușit decât să depind de ea. Așteptam să fiu invitat, rugat să-mi reiau locul obișnuit pe peluză, să fiu ascultat, admirat, flatat și pe măsură ce treceau zilele, fără ca nimic să se întâmple, mă copleșeau ciuda și un soi de panică. Îmi dădeam seama că nu voi rezista multă vreme, că bătrânii erau mai puternici în neputințele lor decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chestiile alea aici, nimeni n-o să ne mai bată la cap timp de jumătate de milion de ani, de aia Îmi place ideea. Uită-te ce au făcut ciumecii din restul Vestului! Nimic altceva decît niște conace afurisite și niște peluze sugătoare de apă. De unde să vină toată apa aia? Din RÎul Colorado, de acolo vine. Și ce o să facă atunci cînd o să sece de tot? Nimic, aia o să facă. După ce dezbat pe marginea prostituției (toată lumea pentru), jocurilor de noroc (facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scuze - și, de altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Începuse deja să scadă. Lucrase Într-un mediu privilegiat, se gândi el demarând la rândul său. La Întrebarea: „Considerați că, trăind la Palaiseau, beneficiați de un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți răspundeau: „Da”. Era de Înțeles; clădirile erau joase, cu peluze Între ele. Mai multe supermagazine permiteau o aprovizionare comodă; la Palaiseau, noțiunea de calitate a vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia că se află Într-un film SF neozeelandez, văzut În anii studenției: ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În fizica particulelor elementare. Michel locuia Într-o cameră de colț din clădirea 233, la etajul al patrulea și ultimul; chiar de la Început, se simți foarte bine. Avea un pat mic, un birou, etajere pentru cărți. Fereastra dădea spre o peluză ce cobora până la râu; aplecându-te puțin, puteai zări, În dreapta, masa de beton a acceleratorului de particule. În acea perioadă, cu o lună Înainte de Începerea cursurilor, campusul era aproape gol; erau doar câțiva studenți africani - pentru care problema era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rapid rucsacul și coborî spre piscină. La bazin, era ora de vârf. Lungite pe iarbă, femei goale pălăvrăgeau, citeau sau pur și simplu se prăjeau la soare. Unde să se așeze? Cu prosopul În mână, Începu un traseu haotic pe peluză; se Împleticea, ca să spunem așa, printre vagine. Își spuse că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al seratei dansante ca mod de Întâlnire sexuală Într-o societate necomunistă. Societățile primitive, observa Frédéric Le Dantec, puneau și ele dansul - și chiar transa - În centrul sărbătorilor lor. O stație de amplificare și un bar erau așadar instalate pe peluza centrală; iar lumea se bâțâia, până târziu, sub lumina lunii. Pentru Bruno, era o a doua șansă. La drept vorbind, adolescentele din camping nu prea veneau la aceste serate. Preferau să meargă la discotecile din zonă (Bilboquet, Dynasty, 2001, eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și vorbea Întruna, cu riscul de a pierde din vedere obiectivul principal al vânătorii; lucrurile păreau totuși să avanseze: femeia surâdea și ea, privindu-l cu o curiozitate aproape fascinată, ba chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spuse el cu emoție; ea Însă nu-l mai auzi. Întoarsă către instructorul de schi care În urmă cu trei zile Îi pipăia fesele, Începuse cu el o discuție. Preț de câteva clipe, Bruno rămase blocat, apoi străbătu din nou peluza În direcția parcării. Supermagazinul Leclerc din Cholet era deschis până la ora douăzeci și două. Circulând printre rafturi, se gândea că, după Aristotel, o femeie de statură mică aparține unei specii diferite de restul omenirii. „Un bărbat mic Încă Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asociați la aceeași treabă, eram de-al lor. Ei m-au Învățat sensul obișnuit al vieții. Mi-am luat permis de conducere și am Început să mă interesez de cataloagele CAMIF. Când a venit primăvara, am petrecut multe după-amiezi pe peluza familiei Guilmard. Locuiau Într-o casă destul de urâtă la Fontaine-les-Dijon, dar aveau o peluză imensă, foarte plăcută, cu arbori. Guilmard era prof de mate, preda cam la aceleași clase ca mine. Era lung, slab, adus de spate, cu părul blond-roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al vieții. Mi-am luat permis de conducere și am Început să mă interesez de cataloagele CAMIF. Când a venit primăvara, am petrecut multe după-amiezi pe peluza familiei Guilmard. Locuiau Într-o casă destul de urâtă la Fontaine-les-Dijon, dar aveau o peluză imensă, foarte plăcută, cu arbori. Guilmard era prof de mate, preda cam la aceleași clase ca mine. Era lung, slab, adus de spate, cu părul blond-roșcat și o mustață pe oală; semăna puțin cu un contabil neamț. Guilmard pregătea grătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]