531 matches
-
datora mai mult insistențelor mamei sale, ce nutrea astfel speranța că vulcanica și independenta sa fiică va sfârși prin a se mărita cu unul dintre numeroșii moștenitori bogați care-și perindau plictisul pe acolo. Crescută din fragedă copilărie prin diferite pensioane selecte din Elveția și Anglia, de unde revenise cu reputația unei adevărate petite folle 11, Smaranda expunea o conduită necomprimată în tiparul obișnuit a tinerelor cu situație. Pasionată de istorie, urmase drumul campaniilor lui Mihai Viteazu, vizitând locurile celebrelor și glorioaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la gară cu un buchet de panseluțe, vreun prinț care să te plimbe toată ziua cu caleașca la șosea și tu nu vei face decât să scrii poezii și să mergi la teatru ? Trezește-te odată ! Viața nu e un pension de domnișoare sau o tabără de creație... Dumnezeu nu e alb sau negru, oamenii nu sunt buni sau răi. Oamenii sunt cum sunt - problema e ce devii tu. Ține-ți capul pe umeri și nebunia în buzunar ! Ai răbdare - pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din secolul trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba atomică? De distrugerea în masă? Uite ce-ți răspund. Privește acest album cu fotografii vechi, din secolul trecut. El cuprinde răspunsul meu la toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea febra tifoidă și a Închis ochii la 12 octombrie 1873, când abia Împlinise 35 de ani. În acea toamna cu ploi bacoviene, copilăria lui Grigore Antipa și a lui Nicolai Leon s-a frânt. Nicu a fost dat la « pensionul » lui Mărgineanu pentru clasele gimnaziale, iar Grigore, Încă crud (nu avea nici șase ani Împliniți), a rămas pe lângă casa lui Moșu Panaite (fratele Zoiței), tutorele, ca să mai crească. În toamna anului 1874, când Grigore Antipa nu Împlinise șapte ani, Moșu
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
Antipa nu Împlinise șapte ani, Moșu Panaite a considerat că a venit vremea să Învețe. Deși existau școli de stat, el l-a Înscris la una particulară, la așanumitul Institut de educație, cunoscut În oraș sub numele de pensionatul sau pensionul lui Ion Mărgineanu. Aici se puteau face patru clase primare și patru gimnaziale În regim de internat. Dacă pentru gimnaziu angaja profesori de la Liceul Laurian, pentru cursul primar dispunea de un institutor de la stat și de câțiva pedagogi. Unul dintre
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
gaură mică de arsură, țesută. Nu știu unde mai văzusem stofa ei bej. Mașina de călcat îi dădea prea mult lustru, altminteri era pasabilă. Trebuia să mergem la Teatrul Național, papa, eu, tanti Aglae și Aurica. Ilustrul Titi era atunci într-un pension. Eu nu voiam să merg, fiindcă nu-mi plăcea rochia, dar papa, blând cum e, în loc să se irite, cum ar fi făcut altul, se plimba prin odaie de la un capăt la altul și-mi demonstra că-mi stă admirabil, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe mămica de suflet ? Să n-o fi dat pe mămica de suflet, s-o fi crescut cu băiatu și cu ailaltă fată, e hei, alta i-ar fi fost și bietei mămica viața ! Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o poată săruta pe frunte. — Atât de devreme ? se miră Muti. Vine pe alee împreună cu Margot, aplecându-se din când în când să-i șoptească ceva cu glas scăzut, apoi izbucnesc în râs amândouă. Parcă ați fi două domnișoare de pension care își fac una alteia confidențe, observă Papa părintește. — Exagerezi, spune Muti. Exagerezi este cuvântul care lui Muti îi place cel mai mult. Fii mai temperat, pentru ce te ambalezi atât ? Nu mai exagera, îi spune Muti lui Papa. Exagerezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestui uluitor fapt ; că nimeni, nici măcar Cel de Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strălucea ca a unei pisici. Poți ieși fără grijă, Daniel. În ciuda tuturor răutăților mele, tot nu te pot vedea. — Bună, Clara. Îmi Întinse un prosop curat. L-am luat și m-am Înfășurat Îl el cu pudoarea unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vedere juridic și avea cunoștințe reale dacă nu despre întreaga lume, măcar despre felul cum merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rupi cu trecutul și să nu te mai întorci acasă: viața nu-i alcătuită numai din mic dejunuri, prânzuri și prinți precum Ș. Mi se pare că o confundați pe Aglaia Ivanovna cu o duduie sau cu o domnișoară de pension; i-am și vorbit de asta și cred că a fost de acord cu mine. Așteptați-vă ca vizita să aibă loc pe la ora șapte sau opt... În locul dumneavoastră, aș pune pe cineva să pândească acolo, pentru a prinde exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să stea acasă... Și asta se putea. Avea amețeli, toată camera se învârtea în jurul lui. Se întinse pe canapea și închise ochii. Oricum, evenimentul era decisiv, definitiv. Nu, prințul nu credea că Aglaia este o duduie sau o domnișoară de pension; simțea acum că se temuse de mult și tocmai de ceva în genul acesta; dar pentru ce voia să-l vadă? Îl trecură frisoane pe tot corpul; iarăși avea febră. Nu, nu o lua drept un copil! În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aging, and then assesses the dangers involved in this situation. The article focuses on the often-mentioned threat that civilization cannot longer evolve because of aging, and the two risks discussed in the demographic and economic literature: the collapse of the pension system and of the social insurance system. The general conclusion related to these last two issues is that the problems of Occidental societies related to aging are social problems that have social solutions, and they are not demographic problems to
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fețe/ Am dat cinci lei paznicului/ Să le arate rugul unde ard/ Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi/ Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie”.... Pe un ton jucăuș, poetul le amintește domnișoarelor sosite În trăsura la pension că ochii săi care ard au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale”, precum și faptul că În preumblările sale nocturne el poartă sub braț „caietul de caligrafie al privighetorii”. Iașul acelor vremuri e privit printr-o lentilă sentimental-ironică: „Stradă Lăpușneanu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ca tine. — Doar o vreme, zise Mickey. Dacă o să obțin postul de șofer, aș fi plecată noaptea. — Dar În restul timpului? Să zicem că vii c-o fată? — Putem aranja ceva. — Să atîrnăm o pătură? La fel de bine mă Întorc la pension! În afară de asta, n-aș putea părăsi Lavender Hill. Nu-ți dai seama ce Înseamnă pentru mine. Mi s-ar face dor de domnul Leonard. Mi s-ar face dor de micuțul cu gheata aia imensă. Aș duce dorul cuplului Stanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chema Nancy, Minty, Felicity, Daphne, Faye. Viv nu prea avea nimic În comun cu ele. Chiar Betty - care mesteca gumă și-i plăcea să vorbească În stilul de chelnăriță newyorkeză din filme, croncănind cuvintele - chiar și ea fusese la un pension de domnișoare și se scălda În bani. Spre deosebire de ele, Viv ajunsese la slujba asta după ce terminase un curs de secretare la un colegiu din Balham; avusese o instructoare drăguță care o Încurajase să depună o cerere de angajare. „Nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea Încet. Nu acum. Acum toți sîntem Îmbrăcați ca niște sperietori și vorbim ca americanii - sau ca servitoarele. „Uite-ți potolul, gagico“, mi-a spus o fată Într-o cafenea Într-o zi; jur că și ea a fost la pension. — Așa oamenii se simt mai bine, cred, zise Helen zîmbind. E un alt gen de uniformă. Julia se strîmbă. — Detest pasiunea asta pentru uniforme. Uniforme, brasarde, medalii. Credeam că tocmai acestui impuls militar, care a răsărit În Germania, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alt adăpost - era foarte friguros, lipsit de aer și foarte slab luminat; uneori, fetele mai vioaie din casă - cele cu care Viv nu avea aproape nimic În comun, fetele pentru care acest stil de viață era un alt gen de pension - Încercau să inițieze jocuri sau runde de cîntece vesele. În ultima vreme, diversele mirosuri ale locului Începuseră s-o Înspăimînte pe Viv, care se temea că o să i se facă rău. Așa că În ultimele săptămîni, atunci cînd sunau sirenele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cine am ligheanul ăsta? Broanteș dădu din cap că nu. — De la Sobieski - spuse cu nostalgie Cosette. Ce om! Fala creștinătății! Da’ știi cum l-am cunoscut? Episodul 59 COSETTE POVESTEȘTE — Eu am fost crescută, ba întrucâtva și educată, la un pension de maici din Camenița - urmă Cosette, luând o poziție mai sobră. Părinți n-am, fiind născută, din câte mi-am dat seama, în urma pătrunderii generalului Basta în Transilvania. Cred asta deoarece maica Ravena, care m-avea în custodie, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am, fiind născută, din câte mi-am dat seama, în urma pătrunderii generalului Basta în Transilvania. Cred asta deoarece maica Ravena, care m-avea în custodie, mi-a spus când m-am făcut mai mărișoară că la trei ani, adusă la pension de un negustor, nu știam decât două cuvinte: Mamă și Vater. Negustorul mă găsise în niște tufe pe lângă Turda, plângeam și mâncam mure. Ce-ai văzut în album e la mișto. La pension n-am dus-o rău: învățam latina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mărișoară că la trei ani, adusă la pension de un negustor, nu știam decât două cuvinte: Mamă și Vater. Negustorul mă găsise în niște tufe pe lângă Turda, plângeam și mâncam mure. Ce-ai văzut în album e la mișto. La pension n-am dus-o rău: învățam latina și-o pieptănam pe maica Ravena, pe numele ei adevărat contesa Danuta Wodynska, o mândrețe de femeie, foarte credincioasă, că de-aia și intrase la mănăstire: se ruga o dată la castelul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândul doar la sănătatea fratelui meu, stau... Mda! De fapt, trebuie să recunosc, este un tip foarte plăcut... Dar asta nu mă scutește pe mine să îmi văd de treabă și să nu mă mai port ca o domnișoară de pension ori ca o adolescentă a timpurilor trecute”, hotărî ea, părând a se liniști cu această idee. * După efectuarea raportului de gardă al medicilor, asistenta Ofelia Bălan, în calitatea sa de asistentă-șefă, l-a însoțit pe doctorul Eugen Tomescu la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
învăluindu-și fața în fum albăstriu de tutun. —O, e foarte ciudat! foarte ciudat! șopti domnița. Și parcă i se puse un abur pe ochii albaștri. Bordeiele acestea îmi aduc aminte de poveștile cu cărbunarii pe care le ceteam la pension... Grămada bordeienilor venea ca o turmă sfioasă și mulțumită în urma lor. Și boierii cotiră spre perdele și spre șoproanele vitelor. —Gospodăria mea e foarte sumară... șoptea cuconu Jorj, c-un ușor zâmbet de stânjenire pe față - dar aici nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceva mai caraghios. Ea izbucni în râs. "Eu, nimic". Și din nou m-a lăsat să mă descurc singur în fundătura în care intrasem. Râsesem totdeauna de pasiunile la prima vedere. Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încît să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]