1,021 matches
-
umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care străjuiau intrarea, În timp ce doamna Maigret se retrăgea În penumbră. — Ridicați puțin capul, din cauza pălăriei. Era prima dată, de mult timp, cînd era fotografiat cu o pălărie de paie, și doar la Meung-sur-Loire purta o pălărie veche de grădinar. — Încă una. Doar o secundă... Mulțumesc. — Spuneți-mi, domnule Maigret, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
o cafea. În zilele ploioase, seara, auzeau televizorul sub ei, dar domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor. GÎndurile se Învîrteau În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara aceea?” De ce nu fusese asasinată cu o zi Înainte sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de flori. — Buchetul e din partea chiriașilor. Francine Lange aștepta În prag, Îmbrăcată cu o rochie neagră, care nu-i venea bine, cumpărată probabil de la un magazinaș de pe vechea stradă Georges Clemenceau. Îl puteai ghici pe Însoțitorul ei În spate, În penumbra coridorului. Mașina mortuară Înaintă cîțiva metri. Francine urcă În mașina neagră Împreună cu amantul ei. Haideți, șefule! Oamenii de pe trotuar nu se mișcau, doar fotografii alergau În mijlocul drumului. — Asta e tot? Întrebă Maigret, Întorcînd capul. — Nu mai e altă familie, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ne-a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându-i cu apă și oțet, și fără putință de a ne spăla pe mâini. Ochii mi se obișnuiau treptat cu penumbra aburoasă, și am reușit chiar să-i disting pe ceilalți mușterii. Oameni de rând, bieți călători și negustori de ocazie; totuși, doi dintre ei mi-au atras atenția. Unul era longobard, având mantaua de piele a solilor ducali; celălalt avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
marele candelabru în formă de arbore, cu șapte brațe, de deasupra altarului: era doar aurit. Mă pregăteam s-o iau din loc, când am surprins câteva priviri fixând stăruitor, chiar dacă pe furiș, o portiță pe care nu o observasem, în penumbră, pe o latură a altarului. - Unde se ajunge pe poarta aceea? Întrebarea mea a trezit un schimb iute de priviri și o teamă care mirosea de la o poștă. Au ieșit în față doi indivizi și au început să înșire iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Podul Chinez și intrară pe poarta de nord-vest. Era greu de crezut că se aflau Între zidurile unui castel. Ai fi zis că palatul shogunului fusese transportat acolo. Spre Atago și Kiyomizu, conul maiestuos al Muntelui Fuji se cufunda În penumbra Înserării. În nișele de pe coridoare erau aprinse lampioane, Întinzându-se cât vedeai cu ochii. Femei atât de frumoase Încât ar fi putut să fie luate drept doamne de la curte treceau pe-alături, ținând În brațe koto sau ducând ploști cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din capitală. Și, Întinzându-i lui Yoshiteru o listă de daruri, dădu să se retragă. — Poate Îmi faci cinstea de a rămâne la cină, Îl invită Yoshiteru. Se servi sake. Sala de banchet avea vedere spre o grădină elegantă. În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent În ce companie și În ce situație se afla. Se comportă fără rezerve când fură aduse respectuos ploștile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră În zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii Își Încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil În penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, Însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii Înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, Încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor Întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau În dezordine, dintr-o cameră În alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja Într-un colț al verandei și trăgea cu arcul În dușmani. În jurul lui se Înfigeau săgețile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
conduse de la sensibil la veșnic. În perioada care a urmat, arta creștină a luat amploare deosebită prin arta icoanelor; tocmai de aceea, frumusețea icoanei poate fi mai ales apreciată în interiorul unui templu cu lumânări care ard și dau naștere în penumbră la re‑ flexe infinite de lumină. În această privință Pavel Florenski scria: aurul masiv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei făcându‑ne
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Iași, 1997; Lev Șestov, Extazele lui Plotin, Iași, 1996; Psalmii, Iași, 1997; ed. Iași, 2001; Shakespeare, Regele Lear, Iași, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 93-96; Regman, Colocvial, 279-295; Doinaș, Lectura, 236-242; Paleologu, Alchimia, 152-155; Valentin Silvestru, Lumini și penumbre, AST, 1985, 10; Grigurcu, Existența, 462-465; Sorin Antohi, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie, ATN, 1987, 3; Florin Faifer, Un poem al mâniei, CRC, 1990, 21; Aurel Pantea, Extazul convulsiv, VTRA, 1991, 1; Vasile Spiridon, Un cosmotet, F, 1991, 10; Lucia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
convingerea că ar exista un domeniu specific al metafizicii. "Metafizica nu e un domeniu deosebit, ci e pretutindeni legată de tot ce e cunoscut, întrucât ea se îndreaptă spre fundalul incognoscibil pe care se proiectează tot ce e cunoscut, spre penumbra sau transinteligibilul ce învăluie știința noastră. Oricât de adânc ar pătrunde în realitate lumina științei, rămâne un rest insolubil, un irațional, o problemă clarificarea problematicului refractar cunoștinței e tema metafizicii"705. O ideea asemănătoare află Mircea Florian la Robert Reininger
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unii pe alții cum v-am iubit eu pe voi!" Aceasta este Marea Lucrare. Lucrarea înafară se face cu ajutorul celei lăuntrice, extrasă într-o cascadă a Dumnezeirii, care curge în lume și, curgînd, se îmbracă în multitudine, în felurime, implicînd penumbra deosebirii, măcar într-un gînd. Dar și asta înseamnă să faci voia lui Unu pur, neatins de nici o deosebire. Astfel devii fiu iubit, în care Tatăl este iubit și te simți ca la sînul Său. Căuta-voi Adevărul Scripturii în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
naosului și pronaosului. În interior, baptisteriul aduce o notă persană în acest tablou bizantin. Dincolo de pronaos, peristilul susținut de douăsprezece coloane cu nervuri verzi precede naosul somptuos, unde lumina strecurată prin vitralii, irizată, ca o pulbere, face să plutească în penumbră dungi de albastru, violet și auriu în fața iconostasului strălucitor și de-a lungul frescelor hieratice; iar ochiul caută locul blestemat unde Ana lui Manole își sugrumă tânguirea de soție și țipetele de mamă înspăimântată. Să constatăm, în trecere, că este
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
conduse de la sensibil la veșnic. În perioada care a urmat, arta creștină a luat amploare deosebită prin arta icoanelor; tocmai de aceea, frumusețea icoanei poate fi mai ales apreciată în interiorul unui templu cu lumânări care ard și dau naștere în penumbră la re‑ flexe infinite de lumină. În această privință Pavel Florenski 53 scria: aurul ma‑ siv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
anii cincizeci, Scarcella a propus această tehnică în ischemiile cerebrale cu evoluție de proces înlocuitor de spațiu [7]. Principiul acestei intervenții este crearea unui spațiu de expansiune pentru creierul edemațiat ceea ce ar putea preveni angajarea cerebrală și proteja zonele de „penumbră” ischemică adiacente zonei de infarct. Studiile pe animale au demonstrat interesul acestei tehnici care, atunci când este realizată precoce, favorizează reperfuzia cerebrală și diminuează volumul final al ischemiei [8]. Până la începutul anilor 2000, numeroase cazuri sau mici serii cu rezultate încurajatoare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
pacienții neavând indicație de tromboliză și în cazul eșecului trombolizei intravenoase. La ora actuală există două tipuri de dispozitive de trombectomie mecanică: sistemul MERCI care acționează ca un tirbușon atașat unui sistem de aspirație sub protecția unui balon și sistemul PENUMBRA care funcționează pe principiul de fragmentare aspirație. În absența studiilor randomizate, nu este încă posibil să comparăm aceste metode cu tratamentul standard. Echipele experimentate îl folosesc în primele opt ore după instalarea simptomelor în așteptarea rezultatelor a două studii randomizate
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
moartei este identificabilă grație amprentei olfactive indelebile: "O putea vedea întreagă pe Christina și nici o tresărire a feței sale de ceară nu-i scăpa. Mirosul de violete se răspândise acum în toată odaia". Scena erotică subsecventă, de voyeurism consumat în penumbră, nu este lipsită de concupiscență otrăvită: Christina "[s]e ridică în picioare și-și desprinse gulerul de mătase. Gâtul îi apăru strălucitor de alb, catifelat, fraged. Bustul ei se contura acum involt și biruitor pe fundalul palid al peretelui. Erau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
multiple, lăsate sub veghea iubirii: "Cum anotimpuri pleacă, vin întruna / Fereastră, sângele deschis îl las / Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decât să adauge câteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de așteptare în penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr, nici Zi luminoasă-n blidul tău de linte. Acestea. Muzici sau miresme-n gând înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă în vară. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cercetătorii altor zone. În sfîrșit, există o dimensiune politică (alții îi spun istorică) în poezia lui Seamus Heaney, legată de așa-numitele Irish Troubles ("frămîntările irlandeze", de acum, se știe, cumva "tradiționale"), unde ochiul extern poate avea frecvent conuri de penumbră în vizualizarea precisă a unor referințe. Totuși, trebuie să recunosc de la bun început, inițiativa recentă a Poliromului ieșean, de a publica traducerea românească (făcută de Dan Sociu și ilustrată, inspirat, de Tudor Jebeleanu) a cîtorva dintre cele mai bune creații
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
era al ei, și mă încurajă cu un zîmbet: mai departe să merg singur pînă la galerie. În interior, vila nu părea așa de mare cum apărea din afară. Dar chiar de la această primă vizită, m-a derutat coridorul în penumbră: părea interminabil, așa de lung că mi-a creat ciudata senzație, în timp ce înaintam, că depășeam limitele casei și că intram într-un alt spațiu. Înaintam sub un plafon înalt cu stucaturi distruse, iar pe pereți erau tablouri vechi înrămate artistic
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
al degetului median ridicat în sus. Așadar, unde e trivialitatea? În comportamentul de acest tip, sau în încercarea de a găsi soluții legislative unei tragedii sociale? Lucrurile trebuie spuse deschis, și nu lăsate, așa cum se ordonă în comunicatul citat, în penumbra activității ventuzelor specializate în accesarea de fonduri. Prea s-au dedulcit tot felul de nulități la o viață de huzur pe seama imperfecțiuni și nenorocirilor societății românești. Până vom primi răspuns la astfel de întrebări, promit să ocolesc nu doar șoselele
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
pline de un absolut autentic bun simț. ...și orbitor N-ar fi fost normal ca o revistă ca DILEMATECA să treacă peste subiectul Ó Ceallaigh. Numai că pertinentul interviu luat acestuia de Matei Martin trece într-o reală și onorantă penumbră în fața celor două subiecte-etalon ale numărului: dosarul critic dedicat ultimei părți a trilogiei Orbitor, de Mircea Cărtărescu și dialogul lui Mircea Vasilescu cu filozoful Gabriel Liiceanu. O carte de primul raft a literaturii române - ba chiar ocupând o poziție centrală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
-și sufoca cititorul cu pledoarii logice și demonstrații ideologice. Steinhardt e un scriitor de tact psihic și de delicatețe sufletească, uneori excesiv de împăciuitor, alteori excesiv de indulgent, dar în totul un căutător de sensuri iraționale și adieri ilogice, de unghiuri și penumbre pe care viața civilizației nu ți le poate da. Pe scurt, nu îl citești ca să te lămurești, ci ca să te înfiori. E genul de spirit care te desprinde din prezent și te împinge spre un orizont care, pe cît e
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
povestea lui Oscar Wilde, a lui Galgoțiu și a ei, ce se se poate spune sau ce doar se poate sugera. Fiecare fotografie este nu doar o ipostază, ci un mic studiu al unei stări, al unei apariții, al unei penumbre, al unui profil sau al unui chip cît toată pagina. Imagini și mișcări, desprinderi, zboruri, cupluri, mici grupuri, personaje singure analizate, puse sub lupă, desfăcute în alcătuiri esențiale ale unui personaj sau altul. Întregul pe pagina din dreapta, fragmentele, frînturi de
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]