3,855 matches
-
să se coacă, ziua își mai aducea fiul să stea și el de pază. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema dacă el mănâncă struguri din via noastră și eu pepeni din bostana lor improvizată, așa că ne împăcam destul de bine și aveam și posibilitatea de a ne juca împreună, alungând plictiseala din timpul zilei. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna Tătaru spre comuna Negru
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine care îi păzeau. Pentru că aveam nevoie de distracție, ei ne lăsau să le călărim caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și noi să mănânce struguri sau pepeni. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla cu tractoriștii care după recoltarea cerealelor arau miriștile pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste deal - ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei Cer plin de stele - sub tei șoaptele mătesc tainele nopții luna în beznă- pepenii luminează calea hoțului capătul zilei - bătrânul culegător de coșuri goale o stea în cădere - din pocnetul castanei numai ecoul Referință Bibliografică: Autori români de haiku, Doina Bogdan Wurm / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
din moarte, bun prieten cu o mierlă, și-un egrete, ca subretă. S-a risipit tot aurul juniei, noi nu mai plângem, ciocârlie, iar tu revii, tu, pasăre nebună, străbunii mormăie - nu-i bună, când muribunzii-ncet se tânguie, când pepenii din sud se pârguie ( sic!), mai am și eu un pic, o viață, desigur, voi pleca de dimineață, că viața veșnică e moarte, mai bine e să fii o piatră, o rapsodie a cetății, cum lunecau umbrele ceții, trece tramvaiul
A CAPELLA ÎŢI MAI CÂNTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361998_a_363327]
-
Nu am terminat de cusut. Nu vedeți că-mi cos pantalonii ?! - Ieși afară ! - Sunt la mine în cameră... De ce să ies eu ?!!!... - Ieși afaară !!!... Era pentru prima dată când Albert și toți ceilalți îl vedeau pe tovarășul Patron scos din pepeni. - Bine... Am să termin afară de cusut ! Și-a luat scaunul, nădragii, acul și ața, mișcându-se cu încetineala unui fotbalist, care trage de timp pentru a păstra rezultatul meciului, schimbat fiind către sfârșitul partidei și a ieșit pe holul barăcii
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
zahăr. Mama mare fabrica din el un magiun foarte gustos. Avea o presă specială folosită la storsul sucului care prin fierbere se îngroșa ca magiunul. Acest consătean în spațiile sub formă de cercuri în care se ridica măreț gaoleanul, cultivase pepeni verzi și cum începeau să se coacă, ziua își mai aducea fiul să stea și el de pază. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema dacă el mâncastruguri din via
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
începeau să se coacă, ziua își mai aducea fiul să stea și el de pază. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema dacă el mâncastruguri din via noastră și eu pepeni din bostana lor improvizată, așa că ne împăcam destul de bine și aveam și posibilitatea de a ne juca împreună, alungând plictiseala din timpul zilei. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna Tătaru spre comuna Negru
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine care îi păzeau. Pentru că aveam nevoie de distracție, ei ne lăsau să le călărim caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și noi să mănânce struguri sau pepeni. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla cu tractoriștii care după recoltarea cerealelor arau miriștile[5]pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
hotărâtoare, ce pune în alți termeni adaptarea orășeanului, născut și crescut la oraș, în comunitatea sătească care are alte obiceiuri și mentalități - descoperim în Poveste de amor cu final tragic: „Lea Vaida depunea, anume pentru el, arogantul cocoșel, coji de pepene verde, frunze ofilite de salată, resturi de pâine, coji de castravete și de ceapă verde, să aibă ce mânca atunci când ei se găsesc în oraș. Iar el se îndestula zile în șir la acest ospăț al cărui singur invitat era
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Curpenii nici să crească, nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
piatră roșie, ca și pământul din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa roșie de prin cariera abandonată, până ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Câmpia Bărăganului, Județul Ialomița, cu veri calde și uneori secetoase și ierni blânde și uneori geroase. Când eram copil, fructele pe care le consumam, începând cu sfârșitul lunii mai, erau: cireșele, vișinele, dudele, corcodușele, zarzărele, prunele, rareori piersicile, și, bineînțeles, pepenii. Toamna predominau gutuile, nucile și strugurii. Erau fructe nestropite, nu cum sunt în ziua de astăzi stropite cu fel de fel de chimicale. Doamne, și când mâncam dude negre arătam pictată din cap până în picioare, ca o arătare! Nu mai
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
Dacă rana era mare, mama îmi spăla rana cu ceai de mușețel și mă bandaja cu frunze de pătlagină care se găseau din abundență în curtea și grădina părintească. Rana se închidea foarte repede. Vara, în iulie, când se coceau pepenii, tata aducea de la bostană câte o căruță de pepeni verzi și galbeni. Aveam de unde alege pe cei mai buni la gust, dulci și aromați, mă refer la cei galbeni. La cei verzi le făceam țăncușă să văd dacă sunt roșii
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
ceai de mușețel și mă bandaja cu frunze de pătlagină care se găseau din abundență în curtea și grădina părintească. Rana se închidea foarte repede. Vara, în iulie, când se coceau pepenii, tata aducea de la bostană câte o căruță de pepeni verzi și galbeni. Aveam de unde alege pe cei mai buni la gust, dulci și aromați, mă refer la cei galbeni. La cei verzi le făceam țăncușă să văd dacă sunt roșii sau portocalii la culoare și dacă sunt dulci. Dacă
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
din al acestuia. - Da? Nu știam. De fapt, l-am văzut mai ales la televizor când era invitat. Acum televiziunile private invită nonvalorile, nu adevărații artiști ai țării. - Aici ai dreptate. Știi că este oltean din Dăbuleni? De unde sunt renumiții pepeni oltenești. Piesa lui de rezistență, „Hai acasă”, pe care ai să o auzi și aici, este un cover după John Denver - „Take Me Home, Country Roads”. A mai jucat și în filmul lui Sergiu Nicolaescu, „Nea Mărin miliardar”, ca și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
asemănătoare cu ale noastre în zona deluroasă și de câmpie, regiune legumicolă și horticolă prin excelență, unde găsești în sezon tarabe bine asortate cu legume și fructe specifice, la un preț mult redus decât în magazinele aferente, de exemplu un pepene la vreo 8 kilograme cumpărat de la Casa fructa am dat 6,5 dolari, cumpărat pe 1 decembrie, proaspăt de ziceai că atunci a fost cules, coji de poame de orice fruct pe care le mâncam când eram mic și când
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
de sute de kilograme, se înegrea cerul de multe ce erau și se auzea un zumzet surd și monoton al monștrilor cu patru motoare. ... VI. ACCIDENT DE CIRCULAȚIE, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr. 139 din 19 mai 2011. Pepeni că lumea găseai numai la Matache Măcelaru, dar și mai mari și de bună calitate, pepenoaice de alea lunguiețe mari, așa-ziși „pepeni de Arad” cu miezul zaharat dulce și cu sâmburi puțini și mici nu găseai decât în Piață
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
motoare. ... VI. ACCIDENT DE CIRCULAȚIE, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr. 139 din 19 mai 2011. Pepeni că lumea găseai numai la Matache Măcelaru, dar și mai mari și de bună calitate, pepenoaice de alea lunguiețe mari, așa-ziși „pepeni de Arad” cu miezul zaharat dulce și cu sâmburi puțini și mici nu găseai decât în Piață Ferentari. Ea era situată la capul liniei tramvaiului 7, aproape la ieșirea din oraș. Aici veneau țăranii, de multe ori bulgari sau sârbi
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
nu găseai decât în Piață Ferentari. Ea era situată la capul liniei tramvaiului 7, aproape la ieșirea din oraș. Aici veneau țăranii, de multe ori bulgari sau sârbi, cu căruțele lor mari încărcate cu pepenoaice de Arad. Mai aveau și pepeni galbeni, de cei parfumați zaharisiți. Ca să mă dau mare și să-i arăt nevesti-mi ce scula grozavă e bărbatu-su, m-am dus și am cumpărat vreo cinci pepenoiace că de abia le puteai ridică de jos, aveau între 12
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
le puteai ridică de jos, aveau între 12 și 15 kile. Pe vremea aia eram director al sucursalei firmei engleze ICI (Imperial Chemical Industries Limited), cu sediul pe Edgar Quinet, deasupra restaurantului București (cu numele de domnișoara ... Citește mai mult Pepeni că lumea găseai numai la Matache Măcelaru, dar și mai mari și de bună calitate, pepenoaice de alea lunguiețe mari, așa-ziși „pepeni de Arad” cu miezul zaharat dulce și cu sâmburi puțini și mici nu găseai decât în Piață
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
Industries Limited), cu sediul pe Edgar Quinet, deasupra restaurantului București (cu numele de domnișoara ... Citește mai mult Pepeni că lumea găseai numai la Matache Măcelaru, dar și mai mari și de bună calitate, pepenoaice de alea lunguiețe mari, așa-ziși „pepeni de Arad” cu miezul zaharat dulce și cu sâmburi puțini și mici nu găseai decât în Piață Ferentari. Ea era situată la capul liniei tramvaiului 7, aproape la ieșirea din oraș. Aici veneau țăranii, de multe ori bulgari sau sârbi
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
nu găseai decât în Piață Ferentari. Ea era situată la capul liniei tramvaiului 7, aproape la ieșirea din oraș. Aici veneau țăranii, de multe ori bulgari sau sârbi, cu căruțele lor mari încărcate cu pepenoaice de Arad. Mai aveau și pepeni galbeni, de cei parfumați zaharisiți.Ca să mă dau mare și să-i arăt nevesti-mi ce scula grozavă e bărbatu-su, m-am dus și am cumpărat vreo cinci pepenoiace că de abia le puteai ridică de jos, aveau între 12
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
niște creaturi greu de definit, cu ochi roșii și bale verzui, să repeziră în salturi spre poartă, deoarece rația lor zilnică, bine gândită de gospodar, era formată din șuturi, coji de cartofi și multe înjurături, iar vara, așa ca desert, pepeni cruzi. Evident, orice brumă de proteină era binevenită! Însă, odată ajunși la gard, începură să se gudure, să schiaune duios și să se frece de ostrețe, doar-doar, vor primi o mângâiere de la bătrânul acela ciudat, în mod sigur, străin de
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
de cadrul natural, te uimesc italienii cu meticulozitatea cu care își îngrijesc parcurile, grădinile, terenurile agricole. Cei ce dețin livezi cu pomi (piersici, caiși, meri, peri, măslini, portocali, mandarini, kiwi etc.) sau închiriază teren arabil pentru cultivarea cu brocoli, cartofi, pepeni, grâu, porumb, tabac și altele, au tractoare proprietate personală dotate cu ceea ce este necesar fiecărui sezon de la arat, semănat și până la recoltat. La ei totul este mecanizat. La marginea loturilor de teren agricol trec conductele pentru irigații la care se
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]