895 matches
-
pref. trad., București, 1966, Detectivul în sutană, București, 1993; Omul care a fost joi, București, 1994; Victor Lucien Tapié, Barocul, București, 1969. Repere bibliografice: Al. Piru, O culegere de texte din secolul al XVIII-lea, RL, 1969, 15; Mihai Ungheanu, Peregrinarea cărților, RL, 1969, 25; Mircea Anghelescu, Al. Duțu, „Cărțile de înțelepciune în cultura română”, RL, 1972, 21; Ioana Em. Petrescu, Umanismul românesc în contextul cultural european, TR, 1975, 8; Rodica Florea, Deschideri noi în comparatism, VR, 1979, 12; Adrian Marino
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
percepție acută a cotidianului, a obișnuitului, din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
Semper, Un Buzoian. Conduce ziarul „Ordinea” din Buzău, din a cărui direcție politică se retrage în 1906. Volumul de versuri Astrale (1901) rămâne fără ecou din cauza tirajului confidențial. Alte două cărți, Londra (1906) și Constantinopol (1906), sunt rodul numeroaselor sale peregrinări prin străinătate, iar Ce zice englezul despre români (1908), ar fi aproape un tratat de imagologie avant la lettre. Eseurile din Doctrina vieții unui... nebun (1912), precum și cele din Teoria supremației (1912), pentru care este propus la Premiul „Adamachi” al
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
Gaisseau, Shangrila, vale pierdută în preistorie, București, 1966; Eça de Queirós, Crima părintelui Amaro, București, 1968, Relicva, București, 1972, Familia Maya, București, 1978, Vărul Bazílio, București, 1983; Fernando Namora, Casa vagabonzilor. Minele din Sân Francisco, București, 1970; Fernăo Mendes Pințo, Peregrinare, București, 1974; Érico Veríssimo, Incident la Antares, București, 1975, Domnul ambasador, București, 1981, Anna Terra, București, 1993, Un anume căpitan Rodrigo, București, 1993, Teiniaguá. Frumoasă Luiza, București, 1994, Războiul, București, 1994, Roza vanturilor, București, 2000; Alexandre Herculano, Măscăriciul, București, 1976
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
solidaritate cu revoluția rusă, este arestat și trimis la Brăila, unde e judecat și condamnat, dar cu suspendarea pedepsei. Întors la București, ia contact cu mișcarea socialistă. Debutează cu articolul Regina-Hotel în „România muncitoare” (38/1906). În decembrie își începe peregrinările prin lume, îmbarcându-se clandestin, la Constanța, pe vaporul „Împăratul Traian”. Ajunge la Alexandria, în Egipt, iar la începutul anului 1907 se află în portul Pireu. Face prima tentativă de a ajunge în Franța, îmbarcându-se iarăși clandestin pe un
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Chirei Chiralina a fost privit ca o curiozitate, ca un exponent al senzaționalului excentric, etichetat drept „vagabond intercontinental”, „haimana internațională”, „cavaler rătăcitor.” În I. se vedea numai „cazul” ieșit din comun al unui salahor din portul Brăila, care, după lungi peregrinări prin Orient și Occident, ajunge deodată scriitor de renume. Au fost însă și mari scriitori și critici literari, ca Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, Tudor Vianu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, care au afirmat, chiar de la apariția primelor scrieri ale lui I. în
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
scurte, inspirate din existența celor umili, respiră compasiune, un protest implicit față de strâmba orânduială a lumii, dar și ironie detașată, aproape caragialescă. Un comentator contemporan identifica apartenența lui R. la direcția nouă, a prozei de călătorie „obiective”, în care experiența peregrinărilor nu este deloc „filtrată” de subiectivitatea autorului, vădit sedus de această lipsă de „poetizare”, în sens romantic, a spațiilor și climatelor culturale străbătute. Ceea ce dă farmec acestor note este, în adevăr, efortul spre obiectivitate: după citate celebre despre Nil, într-
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
târziu, Chișinău, 1968; Vămile, Chișinău, 1972; ed. îngr. Dumitru M. Ion, București, 1990; Aici și acum, Chișinău, 1976; Linia de plutire, postfață Mihai Cimpoi, Chișinău, 1987; ed. postfață Mircea Ciobanu, București, 1993; Pentru tine bat..., pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1987; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (în colaborare cu Valeriu Matei), Chișinău, 1988; Basarabia în Gulag, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Serafim Saka, în Profile literare, Chișinău, 1972, 510-514; Valentina Tăzlăuanu, „...m-am aruncat la un moment dat să
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
naștere primește prenumele Dumitru. Urmează cinci clase în comuna natală, dar își întrerupe învățătura, având diverse ocupații în aceeași localitate (telefonist, cântăreț la biserică, secretar la primărie), apoi intră la școala de cântăreți bisericești din Slatina. După o perioadă de peregrinări cu tentă aventuroasă (la un moment dat încearcă să se îmbarce la Hamburg, emigrant clandestin, pe un transatlantic cu destinația SUA), în cursul căreia practică diferite îndeletniciri (vânzător de portocale la Craiova, paracliser la Biserica Amzei din București, muncitor la
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
explicite, când clasice, când libere, ca în Relief (1965) și Între foc și cenușă (1968), asumându-și treptat un soi de lirism contemplativ, ca în Umbra necesară (1971) și Culoarea anotimpurilor (1977). Poezia se ivește din reminiscențe ocazionate fie de peregrinări intelectuale în spații privilegiate (Flandra, Paris, Londra, Weimar ș.a.), fie din descifrări „didactice” ale sensurilor lumii pentru fiul său, în manieră cvasiargheziană - Exerciții de candoare (1974). Cu Timpul neprobabil (1985) își face loc un ton reflexiv ce devine gnomic pe
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
și judecat abia după câteva luni de detenție. Condamnat la moarte în primă instanță, este salvat doar de recursul bazat pe recunoașterea originii sale nobile. Între timp fusese înlăturat din funcție și deposedat de bunuri. Începe o viață de dramatice peregrinări în căutarea dreptății și a unui rost, cu puține momente calme. Timp de șase ani cunoaște o perioadă de refacere sufletească, fiind preceptorul copiilor și administrator al moșiilor deținute de contele Daniel Vass de Țaga (1796-1802). Ulterior, între 1804 și
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
unde îl dusese Mehmed, beiul de la Nicopol, care îl luase din țară împreună cu tot tezaurul domnesc 339), tot de tuberculoză, se pare (un morb moștenit), poate la Constantinopol (cum crede un cronicar: „l-au ajuns moartea la țarigrad”). După câteva peregrinări (prin aprilie 1522 se afla la Brașov, unde primea niște merinde din partea Sfatului), Despina Milița și fiicele ei, Stana și Ruxandra, erau pribege, sub protecția principelui Transilvaniei, la Sibiu, în acel Sibiu unde fosta Doamnă a țării Românești va fi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Încă aproape de cea pe care Molière, un secol și jumătate mai devreme, o ridiculizase fără remușcări. Acest diavol de om nu stătea locului. Se vede bine aceasta când se ivește prilejul de a-l urma În toate meandrele nenumăratelor sale peregrinări În Orient. Traversa regiuni Întregi ca și cum ar fi plecat În orașul vecin, și nu ezita să-și abandoneze bolnavii, chiar dacă era vorba despre vreun puternic pașă „cu trei turbane”, pentru singura plăcere de a-și stinge setea de mișcare și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Europa, În anii 1834, 1835 și 1836. Drumul parcurs din Buhara spre Rusia, de-a lungul căruia am trecut prin treizeci și cinci de puncte vamale, a constituit una dintre cele mai frumoase călătorii de care am avut parte pe parcursul Întregii mele peregrinări, căci nu ne-a fost dat să Întâmpinăm nici un fel de obstacole cauzate de elementele naturii sau de alte evenimente dezastruoase. Totuși, pentru a adeveri parcă anume cuvintele lui Solomon- „nimic nu este perfect pe pământ” -, am trăit un mic
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și, neîndoios, parțial anacronic, care Îl face greu de parcurs și cu atât mai mult de tradus sau editat astăzi. El se prezintă ca un dicționar botanic În care Honigberger așază alfabetic Întregul catalog al plantelor culese de-a lungul peregrinărilor sale asiatice, și constituie complementul observațiilor medicale și botanice pe care le face În primul volum. Sunt indicate numele latine ale acestor plante, denumirea În engleză, varietățile (câteodată) și sensul lor terapeutic, cu trimiteri Încrucișate care Îl transformă, pentru erudiți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
când murea Novalis, Jacquemont este teribilul fiu precoce al mariajului dintre romantismul cel mai Înflăcărat și științele cele mai exacte, un călător care divaghează câteodată până dincolo de extravaganță. Din acest amestec de un farmec nestăvilit vor rezulta zece ani de peregrinări incandescente- și amicul statornic al saloanelor pariziene, prieten al lui Stendhal și Mérimée, este, s-a spus, primul european care intră oficial În Lahore, Însoțit de benedicțiunea Lordului Cavendish-Bentinck, În ale cărui grații intrase Încă de la debarcarea În India 4
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care Honigberger a fost și poate fi relevant. În perioada interbelică, la noi sau În Occident, formula lui Eliade și a altora atenți la contemporaneitatea continentului - „Asia intră În istorie”, „Asia devine asiatică”, cum scria În 1938 - neglijase, vrând-nevrând, lunga peregrinare a istoriei europene către Asia și, din păcate, mai ales către supunerea ei. Această istorie europeană, cu toate păcatele ei - pe care nu le poți uita când una dintre sursele principale ale rescrierii ei sunt arhivele de spionaj ale serviciilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
amânat, cauza fiind imposibilitatea de a scrie, cu acceptarea compromisurilor inerente, în perioada totalitară românească. Trimiterile la tarele epocii vizează câteva aspecte caracteristice, printre ele presiunile exercitate asupra oamenilor pentru a accepta colaborarea cu Securitatea. Culegerea de povestiri și eseuri Peregrinări (1997) și volumul de miniaturi literare intitulat Pe urmele altora (1997) cuprind o serie de meditații privind literatura, arta, cultura, dar și societatea contemporană. Singurătatea alergătorului de cursă scurtă (2003), roman compus ca un colaj de scrisori, articole, reflecții, reprezintă
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
cade pe corespondență: scrisorile dintre Natalia și Pierre dau savoare ficțiunii, au o amprentă intelectualistă, asumându-și afinitatea cu operele mai multor scriitori și muzicieni . SCRIERI : Poate mâine..., pref. Sergiu Levin, Tel Aviv, 1994 ; Cei de dincolo , Tel Aviv, 1997 ; Peregrinări , Tel Aviv, 1997 ; Pe urmele altora, București , 1997 ; Singurătatea alergătorului de cursă scurtă , București, 2003. Repere bibliografice : Adriana Bittel, Confesiuni despre ratare, RL, 1994, 32; Cristofor, Țara Sfântă, I, 177-182; Barbu Cioculescu, Pe portativul a trei meridiane, RL, 2003, 33
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
Intenția de cronică a lumii și epocii se păstrează, dar ea prinde de data aceasta contururi din perspectiva procesului de formare a personajului central, Ion Sântu. De altfel, evoluția caracterologică și intelectuală a acestuia nu este altceva decât o lungă peregrinare printre diverse sisteme educative, reflectând tot atâtea idei despre viață, pe care personajul le aprobă și le însușește, ia doar act de ele sau le respinge. Dorința de a înzestra protagonistul cu o mentalitate în sensul directivelor ideologice ale anilor
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
de universuri fantaste și himerice, asemenea unui „cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin epoci defuncte și geografii exotice, cum și - cu atât mai mult - construcțiile în pur imaginar și în „irealitatea senzorială” nu sunt tatonări ale unui începător care nu își găsește identitatea, ci încercări de salvare din indigența și ignominia
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
la apărarea civilizației europene, unitatea de limbă, cultură și destin a românilor, dincolo de granițele vremelnice. Pasiunea de bibliofil a lui Corneliu Dima-Drăgan imprimă o deschidere specială către prezentarea tezaurului de manuscrise, carte rară și veche: soarta unor celebre biblioteci românești, peregrinarea în spațiul european a unor cărți tipărite la noi, opiniile unor mari colecționari despre importanța cărții în epoca modernă, interviurile cu ilustratori de carte. Chiar și prezentarea grafică mărturisește familiaritatea editorului cu lumea cărții vechi prin motivele decorative împrumutate ca
TRICOLORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290272_a_291601]
-
Parizienii credeau în zvonul că „invizibilii” ar fi „vrăjitori” - și Naudé nu a făcut altceva decât să-l confirme. Astfel încât, când s-a întors la Paris, Descartes s-a pomenit într-un ocean de suspiciune. Ce făcuse el oare în timpul peregrinărilor sale prin Moravia, Boemia, Silezia? Nu cumva aderase la secta diabolică? Pentru a scăpa de grele bănuieli, Descartes a recurs la singura cale care îl putea salva: s-a arătat prietenilor din Paris pentru a demonstra că este „vizibil” (și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici nu a cunoscut proiectul pansofic; iar dacă l-ar fi cunoscut, nu l-ar fi înțeles și nu l-ar fi putut aplica. Era prea puțin „practic” și prea „pedagogic”. În schimb, speculativii l-au cunoscut încă din timpul peregrinării lui Comenius prin Anglia, din 1641. Ideile lui Comenius erau bine știute încă din tinerețea sa de Johann Valentin Andreae, pe care Comenius îl considera maestrul său absolut; Consultatio catholica este scrisă după modelul Nunții chimice, cartea fundamentală a lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai modern pare a fi impresionismul poetic întâlnit în proza din Evocări venețiene. În Castelana personajul mijlocește o trăire palpabilă a trecutului, iar în Peregrinări voiajul continuă în lumea artelor plastice și a muzicii, la aceasta contribuind din plin și memoria involuntară. Un amurg pe lagună sau Piața San Marco toamna predispun la melancolie, în timp ce Festa Veneziana ori Zanzara stimulează reveria. Diversitatea este augmentată prin
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]