471 matches
-
ființe. Imense culturi de cuvinte sterile Închid drumul la ieșirea din unanimitate. Mandibulă alienării lovește că o grindină Oamenii obosiți de adevăruri neatinse: Suntem o fauna bolnavă de scorbut politic. Echilibrul firesc este prea departe de noi. Pe bulevarde editoriale perfidia conciliază Drepturile și libertățile triștilor naivi: ,,Să facem totul, dacă se poate și mai mult”. Catastrofă patriotică a declanșat startul În competiția pentru funeraliile naționale: Este În joc proba trădării aproapelui Că partinica rezolvare a celor ce nu sunt cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aflat ca Malin purta convorbiri telefonice cu atașatul cultural al Ambasadei SUA din București, domnul Eduard, interesându-se nu numai de plecarea noastră. Dar, de fapt, la capătul celălalt al firului se află un ofițer de Securitate. Pentru uciderea cu perfidie a fiului meu ar trebui anchetați ofițerul de Poliție Vasile Huma, pe atunci locotenent de Miliție, ofițerii securiști Aristotel Stamatoiu și colonelul Rusu, de la București, maiorul Andronic Vasile și colonelul Wolf, de la Iași, profesorii Ipate, Crăescu și Popovici, foștii elevi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sau nu, avem inhibiții și bariere și delimitări față de ceilalți și față de noi înșine. Ce vreau să spun este că devine de-a dreptul o fatalitate ca orice fel de cogitațiune să conțină și un grăunte narcisiac. Sinceritatea își are perfidia ei emoțională, dar ea este, până la un punct, necesară pentru oglinzile în care ne reflectăm în scris și în vorbe. Vai de cei care nu posedă astfel de oglinzi ori nu le conștientizează, considerând că pot să funcționeze fără ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
întoarse politețea pe loc: "Tolstoi!" Arcadi se alătură cu atât mai sincer omagiului pentru "titanul de la Iasnaia Poliana", cu cât Margareta nu era amestecată aici nici cât negru sub unghie. Dar, după o clipă de gândire, i-l opuse cu perfidie pe geniul epileptic al burnițelor petersburgheze: "Dostoievski!" Ahile nu ignora ponderea Leningradului în problema care îl opunea acestui sumbru uriaș blond. Făcu haz de necaz: bineînțeles, ce ar fi omenirea fără otrava distilată de acest habotnic care îl frecventa asiduu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poezia. Parcă ea plutește ca o aură iubitoare de imagini cu Ileana Cosânzeana și Făt-Frumos. Câte ceva din eminescianismul remanent spune altcineva răzbate și-n poezia ieșeană contemporană. Cu mici excepții, aș completa, care excepții se nasc din mediocritate, șoc și perfidie, din neprețuirea și bagatelizarea poeziei românești de la începuturi. Dar sub ochii orbi și sub mintea înceată lumina nu mai luminează. Să le dăm încolo de excepții! Poeții adevărați au deplina conștiință a condiției lirice (cu fiorul, ideea și mesajul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
definiții și până la punerea lor în operă drumul este atât de lung și întortocheat încât la capătul lui întâlnești surprinzător o pseudo-democrație. Mai toate principiile redate cu fidelitate în definiții capătă alte înfățișări, sub aceste măști se strecoară interese, egoisme, perfidii, demagogii și astfel descoperim alte conotații, mult mai apropiate de realitate precum: "Democrația este calea de mijloc care nu duce nicăieri" sau "Într-o democrație puterea pleacă de la popor, dar rar se întoarce la acesta". Ce e de căutat nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
veacul ăsta decît de silă. Pînă peste cap m-am săturat de școala aceea condusă de tipicarul de care-ți vorbisem. Singurul balsam, aici, deocamdată, dincolo de cărți, rămîn cele două fete cu inocența-le încă nepervertită în mici sau mari perfidii. M-am apucat de citit, zilele trecute am fost iar la Raveca, după cărți. Am terminat cărțile de la Liviu (Antonesei n. red.) și Luca (Pițu n. red.), am continuat cu "Ocheanul întors" al lui Radu Petrescu (acest "jurnal" m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cacofonica "politică corectă" s-a refugiat, cu multă abilitate, marxismul cultural care a contaminat și o bună parte a politicienilor din Uniunea Europeană, la noi, această ideologie făcând prozeliți numeroși care apar și la televizor să ne dea lecții despre democrație. Perfidia e că respectivii se erijează în "anticomuniști", pretinzând că reprezintă noua dreaptă conservatoare. A.B.Cum sunt primite cărțile dvs. de critică? Critica adevărată a cam dispărut din viața culturală românească. N-am a mă plânge că nu s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
foarte guraliv. După câteva fraze convenționale, încălziți de alcool, lunecăm spre developarea opțiunilor. Glenn reprezintă Marea Britanie, e protestant, dar soția lui e catolică. E foarte abătut pe seama nebuniei din Ulster. Un conflict artificial, total anacronic, reluat cu un fel de perfidie, după scurte perioade de acalmie, pentru că există anumite facțiuni și traficanți de arme care obțin profituri uriașe din menținerea urii ca stare de spirit în Irlanda de Nord. Niște „vampiri politici”, spune el. Mai rău este că prețul se plătește în vieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai parte de revelații pe măsură. Tot urcând scări cu paliere întunecate, ajung într-o sală cu o panoplie, pe drept cuvânt, extraordinară: arme și platoșe din Orient din secolele al XII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și azi, orice s-ar întâmpla! Cine poate arunca piatra?!... Cei care n-au trăit vremurile noastre, fiind în afara granițelor, sau tinerii de azi a căror imaginație și naivitate vor fi întrecute nu numai de brutalitatea, dar și de drăceasca perfidie a celor „fără căpătâi”, care au stăpânit pământul românesc și s-au jucat, au umilit și au pervertit - când nu i-au ucis! - pe concetățenii lor... 3 O dată cu atacul nostru contra grupului Barbu în februarie ’66 (mai făceau parte din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
distrat din pricina unei mari pasiuni, ori a unei mari insensibilități. Limba e un instrument ale cărui resorturi nu trebuie să scârțâie. Mai aproape dinții decât părinții. Inima e totdeauna la ordinile inimii. Amorul care trăiește în furtuni și prosperă în mijlocul perfidiei nu rezistă totdeauna calmului fidelității. Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a da idealului toate aparențele realității. Natura interpretată de un suflet pentru alte suflete. Arta n-are cătare decât dacă e foarte bună, cași vinul, cași pepenii. Variații pe o temă veche: creație divină. Balzac: o contrafacere a naturii. Arta perfidie și înșelăciune (Voltaire) Arta cea mai bună e să ascunzi arta finețea artei este dibăcia de a o ascunde. În artă e necesar nu atât "altceva", cât "mai bine". Arta e ușoară când ai ce-ți trebuiește, adică talent. Realizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zice Dostoievski, chiar de a nu fi niciodată singur“ și după câtăva vreme luai hotărârea să schimb acest necaz într-un izvor de informațiuni. Când porneam cu soldatul la spate, puneam peste umăr câteva întrebări asupra familiilor lor și cu perfidie le deșteptam dorul de casă, apoi, insidios, aflam multe, mai ales că le dam regulat 2 lei bacșiș de plimbare. Erau foarte descurajați, îi strângea din nou pentru front, chiar subofițerul spunea cu mânie că nu mai poate, fusese 23
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plin de candoare, atât de simplu în aparență, îl cunoșteai totuși greu. Sub aparența de om perfect liniștit, adăpostea o voință și o tenacitate admirabile. Nu era bine să-l ai ca adversar pe acest om care, descoperind incorectitudinea și perfidia, el nedeprins cu aceste chipuri ale omului, nu le putea nici imagina, nici ierta. Mai ales ipocrizia îi era de neînțeles; și nu o ierta. Am crezut că este mai potrivit să-l prezint pe omul Zamfir, decât un "c.v.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dispărea orice urmă! Perfidul Adrian Adrian N~stase, de 14 ani, este înalt demnitar neocomunist al PSD-ului actual; în același timp, a făcut tot ce i-a fost cu putință spre a renationaliza proprietățile imobiliare furate de PMR/PCR. Perfidia lui Nastase întrece orice limite; întotdeauna a atacat, la fiecare întâlnire publică, Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv după 6 martie 1945. Politică partidului său, pe care il și conduce, întotdeauna a fost ostilă reconstituirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
de altfel deunăzi că diversitatea entropică, de calități ale mediului, favorizează biodiversitatea, Viața găsind forme noi cu care să populeze și să exploateze orice loc; ceea ce este ostil uneia, poate fi numai bun alteia. Modest-modest acest arțar, dar compensează prin perfidie. Puneți de aici Încolo ghilimele acestui cuvânt; e doar o figură de stil, căci natura nu e și nici nu produce ceva perfid. În ce constă perfidia? În gloanțele pe care le folosește În lupta cu ceilalți, arborii locului, cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ostil uneia, poate fi numai bun alteia. Modest-modest acest arțar, dar compensează prin perfidie. Puneți de aici Încolo ghilimele acestui cuvânt; e doar o figură de stil, căci natura nu e și nici nu produce ceva perfid. În ce constă perfidia? În gloanțele pe care le folosește În lupta cu ceilalți, arborii locului, cu totul deosebite de ale acestora. În apropierea oricărui arbore, adică acolo unde rădăcinile Îi sunt dese și eficace, acela Împiedică pe alții să-l concureze, eliminând În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mesajul chimic al arțarului, dar cu prea puțin succes. Plopul de pildă, e complet dezarmat, iar salcia doar cu puțin mai Înzestrată. Doar stejarul se poate opune eficient, având o putere reductivă pe care o poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai departe. Oxidarea ce-o induce În sol e de natură să inhibe și heterotrofele solului, adică acele organisme care refac iarna fertilitatea solului, de care ar fi beneficiat autohtonii. Și totuși, arțarul nu se simte chiar În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
atât de sătulă de hărțuirile Securității, că m-am gândit să pun capăt vieții ăsteia de rahat și să mă înec în râu. Tot nu învățasem să înot, și asta era bine. Dar, pe de altă parte, continuam să urăsc perfidia apei. Cu toate astea, ajunsă la malul râului, mi-am vârât în buzunarele de la palton două pietre mari. Era primăvară, soarele era lânced, mlădițele proaspete de plop miroseau dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scurte reprize de frica deprinsă de-acasă și de iritarea permanentă, își reîncarcă bateriile în contact cu vizaviul ocazional, își face plinul servindu-se de persoane fără nici un amestec în toate astea. Cărora le pune în cârcă rea-voință - indiferență, răceală, perfidie - pentru ca, replicând, să poată trece în apărare pornind la atac. Iar dacă vizaviul se poartă prietenos, îl consideră fățarnic. N-ai cum să-i faci pe plac, fiindcă Privirea Străină confundă aceste persoane neimplicate cu viața ei dinainte pe care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frânt repede de șoferul care, parcă ușor obosit, mă anunță că am ajuns; mi-am luat rămas-bun de la Netocika, strângând-o ușor la piept, cu grijă să nu-mi mototolesc EKG-ul; atunci ea, cu un realism de a cărui perfidie nu putea fi conștientă, se îndepărtă puțin de mine și îmi zise clar că doctorița mă sfătuiește să-mi fac și analize de zahăr. De ce nu-mi spusese până acum? „Fiindcă ați cântat foarte frumos...” - și pentru prima oară din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
însă că tuturor acestor campioni ai umanismului «pur» le scapă manifestări de dispreț și ură față de socialism, dezgolindu-și cu destulă lipsă de abilitate intențiile și pozițiile politice. Aceasta arată încă o dată imposibilitatea unui ideal spiritual apolitic, dezvăluie ipocrizia și perfidia pledoariilor spiritualiste, ca de pildă aceea a lui Raymond Aron, care de la catedră și în scris predică refugiul în «cetatea filozofiei» deasupra partidelor politice, iar în viața de toate zilele este redactor la Figaro, ziar al marii finanțe franceze. Dușmanii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nasul coroiat” <endnote id="(455, IV, p. 80)"/>. În concepția antisemiților, nasul acvilin nu era un reper negativ numai din punct de vedere estetic, dar și din punct de vedere etic. El ar indica nu doar urâțenia evreului, ci și perfidia sa. Pentru scriitorul și politicianul șovin Maurice Barrès (1862-1923), ca să-l poți judeca pe Alfred Dreyfus este suficient să privești „figura sa de rasă străină” ; vinovăția acestuia „reiese din rasa și din forma nasului”. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În palate,/ Jidanii ne despoaie de comori” (67, p. 187). „Vipere cu cap de jidovi - Îi descria C.Z. Codreanu pe evrei -, fețe Însângerate și pocite, rânjesc ca lupii hămesiți cu dinți de fiară, În ochii râzători purtând o diavolească perfidie” (622). La rândul său, Emil Cioran vorbea În 1936 despre „vampirismul și agresivitatea” evreilor (512, p. 130). 67. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” În România anilor ’30, Editura Humanitas, București, 1995. 68. Vezi revista Baricada din 14 noiembrie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]