1,183 matches
-
în fața unei peșteri. Scena a douăzeci și doua este inspirată din Schimbarea la față, și este cunoscută sub numele Hristos dezlegătorul de păcate, îl reprezintă pe Mântuitorul în picioare, cu o figură expresivă, într-o atitudine sigură și impunătoare, rupând pergamentul încheiat de Adam cu diavolul. La stânga și la dreapta Mântuitorului i se închină mai mulți oameni. Ultimile două scene sunt dedicate Maicii Domnului. Prima este denumită Maica Domnului adorată ca Biserică vie, are un fond arhitectural laic, cu câte o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
etc. Pe latura de sud îi identificăm pe: Teodor Studitul, Hristodoros, Marcu, Pimen, Teoctist, Arsenie, Macarie, Talasie, Avramie, Pafnutie, Antonie etc. Cei reprezentați în glafurile ferestrelor sunt pictați în bust. Toate personajele din acest ultim registru poartă veșminte bogate, au pergamente în mână sau gesticulează ca mărturisitori ai credinței. Interesante sunt aureolele ce ies ușor în relief și sunt sculptate cu motive florale și geometrice. Acest model de aureolă s-a luat de la biserica Sfinții Trei Ierarhi. Tot în cadrul registrului cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de o parte și de alta a lui Iesei, într-un registru orizontal, sunt reprezentați Filosofii antici de la est spre vest: Adonai, Platon, Tuchidide, Aristotel, Plutarh, Kilon și Sibila. Toți sunt oameni în vârstă, cu chipuri serioase, expresive, înalți, purtând pergamente cu texte mesianice. Pe latura de vest a pridvorului sus, sub cele două calote, sunt două scene mai mari: Preamărirea Maicii Domnului, în dreapta, și Înălțarea Sfintei Cruci, în stânga, dar pictura lor este destul de ștearsă și în unele locuri mult deteriorată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
P-poftim ? Nu. Nu pot să cred una ca asta. Ăsta e noul ei prieten ? Ăsta e Phillip ? Dar cred că e sărit de șaptezeci de ani ! Îi strâng mâna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sunt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vârstă. Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se înalță pe partea deluroasă de la vest de Turnul Parfumului lui Buddha. Îi place la nebunie priveliștea: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
opri în fața portretului Luminăției Sale. Îi plăcea să-l privească în lumina lumânărilor. Doar atunci semăna într-adevăr cu imaginea tatălui său din momentele de inspirație. Viu, înseninat, cu sufletul pe buze, ca un copil. Mâna care, în tablou, arăta pergamentul cu celebrul testament în metru iambic, îl mângâiase adeseori sau îl ținuse aproape, lângă obraz, în timp ce gura lui îi șoptea rimele, făcându-l să le simtă ritmul, muzicalitatea, sensul. Poezia devenea atunci o floare ca o lumină. Numai lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ființe și observând expresia de teroare și suferință de pe fețele lor, era ca și cum s-ar fi privit pe el însuși după zece sau douăzeci de ani; poate după o sută, o mie sau un milion de ani, cu pielea ca pergamentul, ochii privind în gol și gura deschisă într-un ultim geamăt, în căutarea apei. Și plânse pentru ei. Pentru prima dată de când se știa, Gacel Sayah plângea pentru cineva și, cu toate că-și dădea seama că era stupid și absurd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păstrare stăpânei casei unde locuiau, cu porunca de a nu-l da nici unuia din ei fără să fie și ceilalți de față. La câteva zile după aceea, hotărâră să trimită o scrisoare în orașul vecin și, cum aveau nevoie de pergament, unul din ei spuse: — Mă duc să-i cer pergament îndatoritoarei noastre gazde, pentru că sigur are. Dar, intrând în casă, îi spuse acesteia: — Dă-mi săculețul pe care ți l-am dat, că avem nevoie de el... — N-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l da nici unuia din ei fără să fie și ceilalți de față. La câteva zile după aceea, hotărâră să trimită o scrisoare în orașul vecin și, cum aveau nevoie de pergament, unul din ei spuse: — Mă duc să-i cer pergament îndatoritoarei noastre gazde, pentru că sigur are. Dar, intrând în casă, îi spuse acesteia: — Dă-mi săculețul pe care ți l-am dat, că avem nevoie de el... — N-o fac dacă nu sunt de față și prietenii tăi, răspunse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fereastră și-ai să vezi cum prietenii mei care sunt în stradă au să-ți spună să mi-l dai... Femeia făcu ce i se ceruse, în timp ce negustorul ieși și, apropiindu-se de cei doi, le spuse în șoaptă: — Are pergamentul de care avem nevoie, dar nu vrea să ni-l dea decât dacă i-l cereți și voi. Fără să știe de cursa pe care le-o întinsese, cei doi îi strigară femeii să facă ce-i spusese celălalt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter infinitezimal pentru niște contracții minusculisime, cutiile de acaju pline cu pachețele albe, ca niște cașete de spițer de provincie, Înfășurate În pergamente brăzdate cu caractere intraductibile, cu specimene mineralogice (după cum ni se spune), În realitate niște fragmente ale Sindonului din Basilida, relicvarii cu prepuțul lui Hermes Trismegistul, și ciocanul de tapițer lung și subțiratic pentru a bate Începutul unei foarte scurte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Belbo, după orele de birou, Încercând programe care să-i permită să verifice calculele lui Diotallevi, pentru a-i arăta că cel puțin Abu al lui Îi spunea adevărul În câteva secunde, fără a trebui să calculeze cu mâna, pe pergamente Îngălbenite, cu niște sisteme numerice antediluviene, care pe lângă toate astea, În treacăt fie zis, nu-l cunoșteau nici pe zero? Zadarnic, și Abu răspundea, până unde putea ajunge, prin notație exponențială, iar Belbo nu reușea să-l umilească pe Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mecanismul afacerii Îmi deveni clar: Ingolf găsește În criptă o casetă de aur incrustată cu pietre prețioase, nu ezită nici un moment, o vâră sub cazacă, urcă din nou și nu le suflă un cuvânt tovarășilor lui. Acasă găsește Înăuntru un pergament, mi se pare evident. Se duce la Paris, ia legătura cu un anticar, un cămătar, un colecționar, și, prin vânzarea casetei, fie și sub prețul ei, devine cât de cât un om mai ajuns. Dar face și altceva, Își lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cămătar, un colecționar, și, prin vânzarea casetei, fie și sub prețul ei, devine cât de cât un om mai ajuns. Dar face și altceva, Își lasă serviciul militar, se retrage la țară și Începe să cumpere cărți și să studieze pergamentul. Probabil că deja s-a trezit În el căutătorul de comori, altfel nu s-ar fi dus prin subteranele de la Provins, probabil că are destulă cultură ca să decidă că poate descifra singur ceea ce a găsit. Lucrează liniștit, fără grijă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Ingolf. Am parcurs-o cu privirea În grabă, destul ca să citesc o adnotare de pe margine: «Provins 1894». Cred că vă Închipuiți emoția mea, valul de sentimente care m-a invadat... Am Înțeles că Ingolf se dusese la Paris cu pergamentul original, iar foaia aceea constituia copia lui. N-am ezitat. Domnișoara Ingolf ștersese de praf cărțile ani de zile, dar nu dăduse niciodată peste acea foaie, altfel mi-ar fi vorbit de ea. Așa că avea s-o ignore și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare, cum se zice de obicei”. Întoarse cu un gest de prestidigitator fotocopia și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eveniment oarecare ce s-a petrecut În acel loc, după constituirea ordinului secret, În noaptea de Sfântul Ioan, adică la 23 iunie 1344”. „De ce 1344?” „Consider că, din 1307 până În 1344, ordinul secret se reorganizează și așteaptă proiectul acesta căruia pergamentul Îi sancționează punerea În aplicare. Trebuia așteptat ca apele să se liniștească, firele să se reînnoade Între templierii din cinci-șase țări. Pe de altă parte, templierii au așteptat treizeci și șase de ani, nu treizeci și cinci sau treizeci și șapte, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva, pentru că Radio Moscova tace, dar În momentul cel mai plin de magie Începe din nou să se audă un cântec ca de cazaci beți, din ăia care dansează cu fundul lipit de pământ. Brambilla invocă Clavicula Salomonis, arde un pergament pe tripod riscând să dea naștere unui rug, evocă niște divinități ale templului din Karnak, cere cu impertinență să fie pus pe piatra cubică din Exod și-l cheamă insistent pe un anume Familiar 39, care publicului trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un astfel de pergament. Fiecare icoană, desprinsă din perete, lăsa în urmă un dreptunghi palid, pe care se umflau pânze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un astfel de pergament. Fiecare icoană, desprinsă din perete, lăsa în urmă un dreptunghi palid, pe care se umflau pânze subțiri de păianjen.Lemnul ramelor, putred, era străpuns de mii de găuri de cari. Coborî mai întîi primul rând de icoane, apoi și pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat”. ― Rogu-te să-mi citești ce a poruncit “Io Ioan Nicolae (Mavrocordat) voievod” la 11 ianuarie 1745. ― Este destul de încurcată această poruncă, părinte, dar interesantă. Iat-o: “Dat-am cartea domnii meli rugătoriului nostru Iezechiil egumenul de la... mănăstire Trieh
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
necunoscut Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-o oarecare măsură, cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fără un nor, iar vântul, când ieșea din letargie, semăna cu respirația unui om bolnav. Mari crăpături apăreau în pământ ca niște șerpi. Sporind, ele ajunseseră să compună desene ciudate, astfel că întreg câmpul din fața gării semăna acum cu un pergament uscat, acoperit cu o scriere necunoscută. Un gust de cenușă, care la început stăruia în aer numai la amiază, devenise aproape permanent. Până și noaptea căldura era sufocantă. Iarba se asprise și pe alocuri se sfărâma. Dacă mai continua astfel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]