2,267 matches
-
Alecsandri, Proză, îngr. și introd. G. C. Nicolescu, București, 1967, 286-294; C. Aristia, [Scrisori], DML, I, 33-53; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, publ. Aron Pumnul, Viena, 1865, 17; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 139-142; Ramiro Ortiz, Per la storia della cultura italiana in Rumania, București, 1916, 276-278, 301-312, 324-343; Cezar Papacostea, Vechi traduceri din clasici. „Iliada” lui C. Aristia, RC, 1931, 3-4; Popovici, Romant. rom., 364; G. Călinescu, I. Eliade Rădulescu și școala sa, București, 1966, 107-115
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
va fi pedepsit precum Simon și consoarta lui, care-și păstraseră doar pentru ei o parte din avere. Mesaj expediat pe 26 februarie 2007, ora 17.55. Îi mulțumesc și pe această cale părintelui John Breck pentru lămuririle oferite. Cf. Peri Terbuyken și Christian Josef Kremer, „Judas Iskariot”, În Reallexicon für Antike und Christentum, Stuttgart, 2001, vol. 19, coll. 142-160. De asemenea, H. Leclerq, „Judas Iscariote”, În Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie 8/1, coll. 255-279. Cf., de exemplu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În planul existenței umane. Această funcție este raportată la Supra-Eul colectiv, la instanța de cenzură supremă care, ca și În cazul „daimon”-ului socratic, mă oprește să Întreprind ceva, o acțiune anume. Durerea este semnalul și prețul cenzurii actelor noastre: Per aspera ad astrae!. Din punct de vedere metafizic, durerea este, În mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu transced, aspir către eliberare. Traversarea durerii mă scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Italia, unde face propagandă culturii române. În țară trimite corespondențe și, mai rar, traduceri periodicelor „Ordinea”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Noua revistă română”, „Universul” ș.a. O parte din articolele și conferințele ținute în Italia e adunată în volumele Preuves d’amour (1914), Per la Grande Rumania (1915), Movimento nazionale fascista italo-rumeno (1923). Târziu, va publica în „Porunca vremii” o suită de amintiri despre fiica lui Dostoievski. Dacă studiul Despre simbolism și Maeterlinck reține atenția ca atitudine în favoarea modernismului, „romanul psihologic” În luptă, grevat
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
simbolism și Maeterlinck, București, 1903; În luptă, vol. I, București, 1906, vol. II: Două forțe, București, 1908; Naples et son plus grand poète, Neapole, 1911; Bianca Milesi e Giorgio Asachi, Roma, 1912; Preuves d’amour, pref. Hélène Vacaresco, București, 1914; Per la Grande Rumania, București, 1915; Movimento nazionale fascista italo-rumeno, Milano, 1923. Traduceri: Carmen Sylva, Robia Peleșului, București, 1897. Repere bibliografice: P. N. [G. Ibrăileanu], Elena Bacaloglu, „În luptă”, VR, 1906, 4; I. Bianu, „În luptă”, AAR, partea administrativă și dezbaterile
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
obișnuința mișcării coordonate în care să alterneze contracția cu relaxarea mușchilor agoniști și antagoniști. Sunt situații în care mișcarea pasivă dobândește o cu totul altă orientare ce poate fi sistematizată astfel: mobilizează articulațiile, mărind bogăția de informații prin excitarea propriocepției periși intraarticulare, menținând troficitatea articulară; învinge contracturile și retracțiile în devenire, prevenind instalarea diformităților (Albu, Vlad, Albu, 2004). Mobilizările pasive sunt repetate de 10-15 ori pe zi, pe un fond de relaxare-decontractare ce se asigură segmentar, poziționând pacientul după cum urmează: pentru
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
că pe unii îi ucid din lăcomie pentru ave rile lor, pe alții de teamă față de curajul lor, pe cei mai mulți dintr-un sentiment meschin de gelozie față de un merit oarecare. Își împreunează mâinile la spate și începe să măsoare încă perea în lung și-n lat. — Dintre cei care greșesc, fie cu voie, fie fără, datorită tinereții, lipsei de experiență, neștiinței sau indiferent cărei alte circum stanțe... — Poate e de ajuns să-i mustri cu cuvinte tari, să-i cumințești cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Piso e prieten cu Tiberius. Nu pentru asta îl apreciază. Adică nu numai pentru acest motiv. Admiră calitățile lui de om - extrem de rare la cei din clasa lor socială. Se ridică și-i caută din ochi pe Calpurnii. Îi desco peră chiar în primul rând, lângă locurile rămase libere pentru ea și familia ei. Nu sunt decât mama lui Piso și fratele mai mic. Îl îndeamnă pe Herius din ochi să vină și el. Băiatul își încrucișează bosumflat brațele și nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simte mușcătura șarpelui răutății. Îi șoptește la ureche, în timp ce încearcă să și imprime pe față o expresie tandră: — Ți se simte subsuoara. Trăsăturile femeii se crispează. Pleacă supusă capul și așteaptă ca el s-o ia înainte. Și rade-ți perii ăia zbârliți și negricioși de pe picioare, ar mai vrea să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-are rost să se răz bune pe ea pentru greșelile lui. Privirea cercetătoare a lui Herodes Agrippa îi învăluie rapid. Nu e el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius Nero ia aminte la aerul lui ofensat. Îl blestemă în gând, dar știe că nu se poate descotorosi de el. — Stai lângă mine, murmură, și o să plecăm împreună. Își plimbă apoi privirea peste musafirii rămași în sală. Îl desco peră pe Seianus, ascuns pe jumătate de statura impunătoare a lui Plautius. I se adresează scurt: De cine mai trebuie să mă ocup? Luat prin surprindere, acesta își cercetează lista pe care o ține în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numeroși cerchezi, musulmani originari din Caucaz. Cerchezii s-au stabilitit în Dobrogea prin anii 1862-1863, cea mai mare așezare întemeiată de către ei fiind Slava Cercheză unde s-au stabilit 500 de familii. Alte așezări cercheze s-au întemeiat la: Armutlia (Perii), Ortachioi (Horea), Canlî-Bugeac, Camber, Isaccea 148. Cerchezii au contribuit financiar la construcția, în 1870, la Tulcea: a clădirii Konak-ului (sediul administrației otomane a sangeacului Tulcea), a geamiei mari, a unui liceu, precum și la construcția unei școli și a unui konak
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plînge! VI O, tu craiu cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, craiu bătrân fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Iar ochiul a Încetat să mai clipească. Și nici nu o va mai face vreodată. În mintea lui tulburată, Bennie le dădea sfaturi echipelor: rupeți-vă hainele, amestecați-le cu noroi și faceți o bilă din ele - nu, nu, nu peri de nucă de cocos, nu așa, și nu culegeți stuf, nu o să se lipească suficient de strâns. Cretinilor! Eu sunt șeful! Voi trebuie să mă ascultați... Echipa neascultătoare tocmai Își pusese canoea pe apă când o bandă cu știri apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții le-a de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?)“ (§ 6.521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
142">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 36-37.</ref> Cred că APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 141 141. 142. are dreptate Rudolf Otto, sufletul omenesc se simte atras în anumite clipe de ceva „cu totul altfel“. Sau de ceea ce îi desco peră, pe neașteptate, ceva diferit cu privire la lume și propria sa viață. Întâlnește atunci ceea ce se arată în felul a „ceva miraculos, «absurd», «ce nu exist㻓. Ultimele sintagme sunt luate aici într-o altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții lea de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?)“ (§ 6.521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
142">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 36-37.</ref> Cred că APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 141 141. 142. are dreptate Rudolf Otto, sufletul omenesc se simte atras în anumite clipe de ceva „cu totul altfel“. Sau de ceea ce îi desco peră, pe neașteptate, ceva diferit cu privire la lume și propria sa viață. Întâlnește atunci ceea ce se arată în felul a „ceva miraculos, «absurd», «ce nu exist㻓. Ultimele sintagme sunt luate aici întro altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Hm, asta e foarte interesant, Sue, am zis. Dar sigur, tu ai acel instrument minunat cu care poți să îmblânzești bestiile... Mai ai banjoul, nu? S-a uitat la mine. — Da, îl mai am. Dar nu e vorba de instrument per se... — Nu, nu, sigur. — O, cât mi-ar plăcea să știu să cânt, a zis Sheba. Părinții mei m-au dat la pian când eram mică, dar... — Sheba, n-am știut asta! Tonul lui Sue sugera o blândă supărare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
muște grase și strălucitoare, faimoasele muște de rahat. Culegeam și frecam pentru export ardei capia. În anul IV ne-au dus până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat porumb lignificat și culcat la pământ. 1,8 km de păpșoi per capita filosoficească, în fiecare zi „lumină”. Ne întorceam când se întuneca și ne reluam locurile în paturile de sus ale dormitorului improvizat în fostele grajduri ale IAS-ului. În primele două săptămâni mai conversam despre subjecte de specialitate, că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca și cum ar fi pornit să prade, i-a spus lui Mador să lase cadavrul și să se salveze prin fugă. El a dat drumul părții sale crezând că Medor avea să facă la fel; dar viteazul tânăr își iubea prințul perea mult pentru a-l părăsi și a continuat a-și purta povara singur, cum putea, în vreme ce Cloridan fugea. În apropiere se afla o margine de pădure deasă de parcă niciodată n-ar fi trecut picior de om pe acolo. Nefericitul tânăr
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dau decât în fasciști. — Nu te porți dur cu femeile? — Nu e stilul meu. — Al meu e. Ocazional. — Sunt șocat. — Mă îndoiesc. Danny dădu băutura peste cap. — Claire, vreau să lucrez pentru sindicat. Vreau să fac mai mult decât să perii niște bătrânei pentru bani. — O să ai ocazia. Și nu sunt niște bătrânei - decât dacă ești de părere că femeile de vârsta mea sunt bătrâne. O ocazie minunată. — Câți ani ai? Treizeci și unu, treizeci și doi? Claire hohoti la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Balthazar a sărit din fotoliul lui și s-a așezat în fața fotografiei Maestrului, aflată deasupra șemineului. Nu s-a mișcat de acolo până când nu s-au stins ultimele acorduri. Motanul se ridică plictisit și era gata să iasă din încă pere, când Ioana pomeni, în sfârșit, și de el. — Astăzi am un prieten nou: Petrușka. Adoră muzica, o ascultă în extaz, pe urmă se uită la Sergiu din fotografii, are o adevărată pasiune pentru mine, nu mă pot mișca un pas
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o cercetă toare în sfera picturii, am învățat de capul meu cum să combin cu rafinament culorile, le-am studiat intensitatea, am experimentat diverse moduri de a face nuanțele să intre în dialog unele cu altele. Zi de zi, desco peream raiul crea ției. Mai târziu mi-am luat examenele la Roma. — Dar de unde știai cum să faci? Poate că în altă viață am deprins tot meșteșugul picturii... — Cu ce ai început, cu desenul sau cu acuarela? — Mai întâi am desenat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ansamblul unei atmosfere culturale excepționale, care mă umplea de bine, în timp ce ai noștri trăiau iadul în țară... Tocmai atunci am primit o telegramă că mama e bolnavă și a tre buit să revin în România. Dar ți-am mai povestit peri pețiile celei de a doua întoarceri. — Ai revenit apoi la mătușa ta? — M-am bucurat de șapte luni de răsfăț nemai pome nit, până când, într-o noapte, a izbucnit catastrofa, conflict cu mătușa, explicații până la trei dimineața. Făcuse o nejus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]