598 matches
-
misoprostolului). Tratamentul vasculitei mezenterice cuprinde: repaus digestiv total, bolusuri de metilprednisolon IV sau doar prednison P.O., eventual, în asociere cu ciclofosfamidă sau azatioprină. Infarctul și perforația intestinală necesită intervenție chirurgicală de urgență. 6.1.11.6. Tratamentul afectării cardiace Pericardita ușoară răspunde la AINS sau corticoizi în doze medii (prednison 0,5 mg/kg/zi). Formele severe sau cu tamponadă necesită corticoizi în doze mari, adesea IV (metilprednisolon 1 g/zi × 3 zile). La pacienții cu pericardită cronică recurentă, MMF
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Tratamentul afectării cardiace Pericardita ușoară răspunde la AINS sau corticoizi în doze medii (prednison 0,5 mg/kg/zi). Formele severe sau cu tamponadă necesită corticoizi în doze mari, adesea IV (metilprednisolon 1 g/zi × 3 zile). La pacienții cu pericardită cronică recurentă, MMF, metotrexatul, azatioprina sau Ig IV pot fi benefice. Procedeele invazive, precum pericardiocenteza, fereastra pericardică sau exereza pericardică sunt rareori necesare. Endocardita Libman-Sachs, fiind asimptomatică în majoritatea cazurilor, de obicei, nu necesită tratament specific. Dacă este descoperită în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sunt mult mai rar afectate), hemoragii și perforații intestinale, pancreatită, colecistită, apendicită; • Afectare cardiovasculară: HTA (40 % din cazuri, de obicei, moderată, rar, HTA malignă), miocardită (manifestată prin cardiomegalie, tahicardie, sufluri, tulburări de ritm și de conducere sau insuficiență cardiacă), coronarită; pericardita este foarte rară, iar afectarea endocardului nu se întâlnește niciodată în PAN; • Altele (rare): orhită, afectare oculară, SNC. Spre deosebire de alte vasculite sistemice, afectarea pulmonară este excepțională în PAN. 7.2.1.7. Explorări paraclinice • Sindromul inflamator nespecific: VSH, proteina C
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
constituie sindromul „pulmo-renal”, întâlnit mai frecvent în sindromul Goodpasture, cu care trebuie făcut diagnosticul diferențial; Alte manifestări: artralgii, mialgii, purpură, afectare digestivă (dureri abdominale, diaree, hemoragii digestive), ORL (dureri faringiene, ulcerații bucale, epistaxis, sinuzită), oculară (episclerită), neurologică (periferică, SNC), cardiacă (pericardită, miocardită). 3. Explorări paraclinice • Sindrom inflamator: VSH și CRP crescute, anemie normocromă, normocitară; uneori, eozinofilie (14 %); • Complementul seric este normal. Uneori, se pot întâlni factorul reumatoid (40-50 %) sau Ac antinucleari (20-30 %); • Afectarea renală se manifestă prin proteinurie, hematurie, insuficiență renală
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Biopsia din piele: vasculită leucocitoclazică. Biopsia din noduli: granulom; • Afectarea neurologică: periferică - multinevrită, polinevrită, invadarea nervilor cranieni de către un granulom; centrală - hemoragii cerebro-meningee, AVC ischemice, tromboflebite; • Afectarea articulară: artralgii/poliartrită neerozivă și nedeformantă, afectând articulațiile mici și mari; • Afectarea cardiacă: pericardită acută sau cronică, necroză miocardică, tulburări de ritm sau de conducere; • Altele: stenoze ureterale, orhită, prostatită, epididimită, ulcerații rectale, colice sau intestinale, hemoragii și perforații digestive, miozită. 5. Explorări paraclinice • Sindromul inflamator, leucocitoză, anemie inflamatorie; • Sindromul nefritic: proteinurie, hematurie; • ANCA
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
secreție nazală sangvinolentă/cruste/ulcere/granuloame nazale, afectarea sinusurilor paranazale, stenoză subglotică, surditate de conducție, surditate sensorineurală; • Semne pulmonare: wheezing, noduli/caverne, revărsate pleurale, infiltrate, afectare endobronșică, hemoptizii masive/hemoragii alveolare, insuficiență respiratorie; • Semne cardiovasculare: absența unor pulsuri periferice, valvulopatie, pericardită, angină pectorală, cardiomiopatie, insuficiență cardiacă; • Semne abdominale: peritonită, diaree sangvinolentă, dureri abdominale ischemice; • Semne renale: HTA, proteinurie ≥ 1+, hematurie ≥ 10 H/HPF, creatininemie > 125-250 - 500 μmol/l, creșterea creatininemiei cu > 30 %, scăderea Ccr cu > 25 %; • Semne neurologice: cefalee, meningită, sindrom
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
anatomic este reprezentat de vasculită sau/și de granuloamele mucoasei digestive; acestea din urmă pot determina un aspect pseudopolipoid; • Manifestări cardiace. Afectarea cardiacă se întâlnește cu frecvență variabilă și este una dintre manifestările cele mai severe ale SCS. Constă în pericardită (rareori cu tamponadă), miocardită (cu granuloame sau infiltrate interstițiale cu eozinofile), arterită coronară. Endocardul, în schimb, nu este afectat. Leziunile cardiace se complică cu insuficiență cardiacă, cu evoluție rapidă și adeseori severă. Angina pectorală și infarctul miocardic sunt rare. Angiografia
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dispar apoi spontan, pacienții fiind asimptomatici între crize. Durerile sunt asociate cu inflamația seroaselor: pleurită (uneori cu revărsat lichidian), peritonită (ce poate mima un abdomen chirurgical), sinovită (monosau poliartrită a articulațiilor mari, care dispare fără sechele). Uneori, mai pot apărea: pericardită, orhită, mialgii sau erupții cutanate. Boala se complică, în 30-60 % dintre cazuri, cu o amiloidoză de tip AA, ce afectează, în special, rinichii și splina. Tratamentul constă în colchicină, 1-2 mg/zi. Colchicina previne crizele și apariția amiloidozei, iar la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu risc vital (K+ ≥ 6,5 mEq/l) - indicație de urgență Alte tulburări hidro-electrolitice și acido-bazice necorectabile conservator (de exemplu, din cauza riscului de supraîncărcare volemică): Na+ > 160 mEq/l sau Na+ < 120 mEq/l; RA > 40 mEq/l; hipocalcemie, hiperfosfatemie Pericardită uremică - indicație de urgență Intoleranță digestivă majoră cauzată de uremie Encefalopatie uremică: edem cerebral, comă uremică - indicații de urgență Hiperexcitabilitate neuromusculară, convulsii, ataxie, somnolență Tulburări de coagulare secundare uremiei (fără răspuns terapeutic la tratamentul conservator) Unele intoxicații medicamentoase, profilactic în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ventriculară stângă, ischemia miocardică cronică (chiar și în absența leziunilor aterosclerotice coronariene semnificative!), creșterea morbidității și mortalității cardiovasculare. Datorită afectării CV severe, în condițiile tulburărilor hidro-electrolitice (în primul rând al hiperkalemiei) pacienții uremici prezintă un risc crescut de moarte subită. Pericardita uremică reprezintă o complicație relativ rară a sindromului uremic, însă potențial amenințătoare de viață prin riscul de dezvoltare al tamponadei cardiace. La nivel digestiv, pacientul uremic prezintă deseori gastroduodenită uremică, iar frecvența ulcerelor peptice este crescută. Mai frecvent decât la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
individualizat, în funcție de gradul de toleranță și prezența unor complicații (vezi capitolul „Insuficiența renală acută”): simptome uremice (în particular modificări în statusul mintal sau intoleranța digestivă); hiperhidratarea refractară; sângerare secundară efectelor uremice asupra adezivității plachetare; clearance de creatinină <10 ml/min.; pericardita uremică (indicație de urgență); hiperkaliemie sau acidoză refractare la tratamentul conservator; manifestări severe de neuropatia uremică, malnutriție progresivă și deteriorarea fizică. Odată începută, HD cronică nu poate fi întreruptă (decât dacă pacientul este transplantat renal sau trece în program de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în cazul stenozelor la nivel de trahee sau bronșii primitive), rezecție bronho-anastomoză (de exemplu, leziuni la nivelul originii bronșiilor lobare superioare sau bronșiei lobare medii), rezecție pulmonară reglată (în caz de leziuni pumonare ireversibile). SECHELE CARDIOPERICARDICE ȘI ALE VASELOR MARI Pericardita constrictivă Apare foarte rar în traumatologia toracică. De regulă se produce prin organizarea unui hemopericard, mai rar se constituie secundar unei pericardite septice. Anatomopatologic evoluează în trei stadii: exudativ, fibroadeziv și fibrocalcar. Fiziopatologic se instalează insuficiența cardiacă hipodiastolică. Debutul clinic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
bronșiei lobare medii), rezecție pulmonară reglată (în caz de leziuni pumonare ireversibile). SECHELE CARDIOPERICARDICE ȘI ALE VASELOR MARI Pericardita constrictivă Apare foarte rar în traumatologia toracică. De regulă se produce prin organizarea unui hemopericard, mai rar se constituie secundar unei pericardite septice. Anatomopatologic evoluează în trei stadii: exudativ, fibroadeziv și fibrocalcar. Fiziopatologic se instalează insuficiența cardiacă hipodiastolică. Debutul clinic poate consta în dispnee precoce. Ulterior se constată hepatomegalie asociată cu manifestări hidropigene: edeme, ascită, transudate pleurale. Manifestarile cardiovasculare sunt reprezentate de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
cordului cu pahipleurită bazală (în forma fibroadezivă) și prezența calcificărilor pericardice (în forma fibrocalcară). Ecocardiografia evidențiază prezența lichidului pericardic și a calcificărilor. EKG-ul pune în evidență microvoltaj QRS și undă T difazică negativă. Presiunea venoasă centrală este crescută. Tratamentul pericarditei constrictive este chirurgical. Indicația operatorie este absolută în prezența sindromului constrictiv. Operația indicată este pericardectomia. Căile de acces recomandate sunt fie intrapleurale (toracotomie anterolaterală stângă, toracotomie anterolaterală dreaptă, toracotomie bilaterală + sternotomie transversală) sau extrapleurală (sternotomia mediană). Decorticarea pericardică trebuie să
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
de volumul telediastolic și de complianța ventriculului relaxat (capacitatea cavității de a se umple cu sânge fără creșteri mari presionale). Presiunea telediastolică poate crește sub acțiunea unor factori ce determină scăderea complianței ventriculare, ca în distensia ventriculară excesivă, hipertrofie sau pericardită. O modalitate adecvată de evaluare a contractilității miocardului in vivo este reprezentată de curba derivată a presiunii ventriculare (). Gradul de umplere ventriculară (volum telediastolic, presarcină) determină lungimea efectivă a fibrelor musculare și deci forța activă ce poate fi dezvoltată, în conformitate cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg. Creșteri patologice se înregistrează în insuficiența cardiacă dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma reprezintă deci înregistrarea presiunii venoase sistemice “centrale” (presiunea din atriul drept reflectată ca modificări de calibru la nivel jugular, captate cu traductor piezoelectric). In cursul ciclului cardiac apar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
într-o amplă undă pozitivă sincronă cu sistola ventriculară, iar depresiunea y este mai profundă decât în mod normal. In stenoza tricuspidiană unda a este mai amplă, unda c este mai scurtă, iar depresiunea y diminuă pâna la dispariție. In pericardita constrictivă unda a este mai amplă iar depresiunea y este mai profundă și mai rapidă. In insuficiența cardiacă dreaptă și în cea globală unda a crește foarte mult, iar depresiunea y diminuă. 15.4. Factori ce determină și influențează circulația
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
cu un pseudochist - proteine crescuteamilaze crescute 7. Ascita chiloasă: - prin blocajul limfatic: frecvent limfom, tratamente efectuateîn zona cisternei Pequet așa cum este chirurgia anevrismului de aortă abdominală - aspect lăptos al lichidului; - conținut lipidic crescut 8. Nefroze: asociază edeme și albuminurie 9. Pericardita constrictivă pericard calcificat - presiune jugulară mult crescută - puls paradoxal COMPLICAȚII 1. Peritonita bacteriană : frecvent nu există sursă clară de infecție; tratament: antibioterapie; 2. Sindrom hepatorenal:oligurie, azotemie - nu există modificări În sedimentul urinar - tratament: restricție de fluide, Na+, K+, proteine
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Fenomen fizico-chimic ce are drept consecințe scurtarea sau diminuarea volumului unui țesut. Exemple: retracția cheagului - fenomen observat în cursul cuagulării sângelui, intrasau extravascular; retracția ischemică - scurtarea unui grup musculotendinos, ca urmare a unei necroze ischemice; retracția sistolică - fenomen observat în pericarditele adezive, ce constau într-o retracție o peretelui toracic în timpul sistolei (Martin, 2005). REZISTENȚĂ (< fr. résistance, cf. it. resistenza) - Pe plan psihic, reprezintă capacitatea globală de menținere a echilibrului psihic în fața unor suprasolicitări. Pe plan medical, după V. Rusu (1983
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de radioterapie, cinci perfuzii de chimioterapie, nouă zile tratament pe bază de curent (a fost tratată și de hernie de disc) și alte multe analize pe lângă acestea. Foarte multe, prea multe. Pe foile medicale se înmulțeau diagnosticele. Avea trecut și pericardită neoplazică, deși din probele prelevate nu reieșea acest lucru. După un control amănunțit la inimă nu reieșea nicăieri niciun pic de lichid. Mama mergea la chimioterapie cu zâmbetul pe buze, numai ea știa ce era în sufletul ei și cu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
unui adevărat "codex" chirurgical). Prof. Chipail pare să fi avut o adevărată vocație a noului, o permanentă deschidere spre viitor. A fost un pionier în chirurgia cardiacă din România, intervenind încă în perioada 1950-1960 pe cord deschis, în stenoze, în pericardite, intervenții nepracticate în alte clinici la noi și nici peste hotare. Avea modestia de a-și recunoaște limitele; când era nevoie, nu se sfia să învețe de la alții și să afirme deschis această atitudine. (Astfel a procedat învățând metoda plastiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
atât embolia pulmonară, cât și disecția acută de aortă în primele 24 de ore de la instalare. Evaluarea imagistică este esențială în stabilirea diagnosticului de certitudine ( tabelul 36.6). Diagnosticul diferențial se realizează cu alte sindroame algice toracice (embolie pulmonară, IM, pericardită, pneumotorax) sau abdominale (colică renală, perforație intestinală, ischemie mezenterică). În cazul pacienților care nu acuză durere, în funcție de simptomatologie, se exclud alte cauze de emboli periferici și deficite neurologice. 36.2.5. Evoluția naturală Evoluția naturală a disecției de aortă rămâne
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
farmacologici, proceduri de cardiologie intervențională și tehnici chirurgicale de by-pass aorto-coronarian au condus la scăderea morbidității și mortalității prin IMA. Cu toate aceste îmbunătățiri, complicații electrice și mecanice ca șocul cardiogen, rupturi de perete ventricular și sept, insuficiență mitrală acută, pericardită, tamponadă cardiacă și aritmii au consitutit provocări zilnice pentru comunitatea medicală în asistarea pacienților cu IMA (Cohn [3,4]). Dintre aceste complicații, șocul cardiogen după infarct miocardic acut are cel mai mare impact asupra mortalității spitalicești și a supraviețuirii tardive
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
de volumul telediastolic și de complianța ventriculului relaxat (capacitatea cavității de a se umple cu sânge fără creșteri mari presionale). Presiunea telediastolică poate crește sub acțiunea unor factori ce determină scăderea complianței ventriculare, ca în distensia ventriculară excesivă, hipertrofie sau pericardită. O modalitate adecvată de evaluare a contractilității miocardului in vivo este reprezentată de curba derivată a presiunii ventriculare (). Gradul de umplere ventriculară (volum telediastolic, presarcină) determină lungimea efectivă a fibrelor musculare și deci forța activă ce poate fi dezvoltată, în conformitate cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg. Creșteri patologice se înregistrează în insuficiența cardiacă dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma reprezintă deci înregistrarea presiunii venoase sistemice “centrale” (presiunea din atriul drept reflectată ca modificări de calibru la nivel jugular, captate cu traductor piezoelectric). In cursul ciclului cardiac apar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]