546 matches
-
istoriografiei comuniste care, încetul cu încetul, pe măsura îndepărtării temporale de vechiul regim, se va estompa. Manualele succesoare, care spre deosebire de cel al lui Daicoviciu et al. (1991) au fost construite pe fundații noi, au preluat de la acesta sistemul "epocal-cronologic" de periodizare, acela de segmentare a timpului istoric în epoci generice (veche, modernă, contemporană). O variație a acestui sistem este avansată de M. Manea, A. Pascu și B. Teodorescu (1993, p. 10): Tabel 33. Periodizare postcomunistă a istoriei (universale, continentale și naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au preluat de la acesta sistemul "epocal-cronologic" de periodizare, acela de segmentare a timpului istoric în epoci generice (veche, modernă, contemporană). O variație a acestui sistem este avansată de M. Manea, A. Pascu și B. Teodorescu (1993, p. 10): Tabel 33. Periodizare postcomunistă a istoriei (universale, continentale și naționale) Epoca Universal Continental Național Preistoria 4-3 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. Protoistoria Mil. II î.Hr. Mil. II î.Hr. Antichitatea 3200/3000 î.Hr. Sec. VIII î.Hr. 82 î.Hr. (statul dac sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Hr. 602 d.Hr. ("când dispare granița dunăreană a Imperiului Roman Creștin") Epoca modernă 1492 1453 1600 Contemporaneitatea 1789 1789 1918 Aceeași schemă este reprodusă și de manualul semnat de L. Lazăr și V. Lupu (2000), cu diferența că din periodizarea acestora din urmă este exclusă "protoistoria", care este asimilată intervalului preistoriei. Planul de periodizare pe care l-am numit mai sus "sistemul epocal-cronologic" dezvoltat pentru prima oară în perioada comunistă de C. Daicoviciu et al. (1972) supraviețuiește și după reforma
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1492 1453 1600 Contemporaneitatea 1789 1789 1918 Aceeași schemă este reprodusă și de manualul semnat de L. Lazăr și V. Lupu (2000), cu diferența că din periodizarea acestora din urmă este exclusă "protoistoria", care este asimilată intervalului preistoriei. Planul de periodizare pe care l-am numit mai sus "sistemul epocal-cronologic" dezvoltat pentru prima oară în perioada comunistă de C. Daicoviciu et al. (1972) supraviețuiește și după reforma introdusă de manualele alternative. Publicat în prima generație de manuale alternative, textul semnat de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
î.H.- cca. 500 î.H), trecând prin "Antichitate" (cca 500 î.H.-271 d.H.), "Epoca migrațiilor" (271 d.H.-sec. IX), "Evul Mediu" (sec. IX-1821), "Epoca Modernă" (1821-1918), ajungând în cele din urmă în "Epoca Contemporană" (1918→). Acest tipar de periodizare își găsește adepți și în câmpul istoricilor care nu fac parte din clubul autorilor de manuale. În acest sens, F. Constantiniu (2011) optează în lucrarea sa - neconvențional intitulată O istorie sinceră a poporului român, dar tradițională prin structură și substanță
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acest sens, F. Constantiniu (2011) optează în lucrarea sa - neconvențional intitulată O istorie sinceră a poporului român, dar tradițională prin structură și substanță - pentru același șablon de partiționare: istorie veche; istorie medievală; istorie modernă; istorie contemporană. Continuitatea sistemului epocal-cronologic de periodizare a trecutului românesc este acompaniată însă de o serie de modificări substanțiale, prezente în majoritatea manualelor postcomuniste. În primul rând, evidentă este recreștinarea timpului istoric, posibilă ulterior încetării "prigoanei ateiste" derulate de regimul comunist. Doar H. Daicoviciu et al. (1991
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cronofonismul", ca paradigmă fundată pe ideea că timpul este cronologic și liniar (cf. Rosenau, 1992, p. xi, 67), este răsturnat și înlocuit cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare" (Lyotard, 1993, p. 15), adică a periodizării cronologice a istoriei, antrenează mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare" (Lyotard, 1993, p. 15), adică a periodizării cronologice a istoriei, antrenează mai departe prăbușirea funcției narative a istoriei, care înseamnă că istoria își "pierde functorii, marele erou, marile primejdii, marile aventuri și marele scop" (Lyotard, 1993, p. 15). Renunțarea la prezentarea teleologică a istoriei, abandon evidențiat prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești". Ca atare, concentrația de naționalism prezentă în discursul istoric suferă o diluare considerabilă. Prăbușirea cronologică a temporalității românești, pe care am semnalat-o ca producându-se prin restructurarea tematică a materialului istoric, invită la o succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi respectată injuncția epistemologică enunțată de Platon, aceea de a "decupa realitatea la încheieturile sale" (în Phaedrus). Știm că periodizarea își are locul, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
considerabilă. Prăbușirea cronologică a temporalității românești, pe care am semnalat-o ca producându-se prin restructurarea tematică a materialului istoric, invită la o succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi respectată injuncția epistemologică enunțată de Platon, aceea de a "decupa realitatea la încheieturile sale" (în Phaedrus). Știm că periodizarea își are locul, pe bună dreptate, după cum punctează J.H. Bentley (1996, p. 749), între cele mai delicate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi respectată injuncția epistemologică enunțată de Platon, aceea de a "decupa realitatea la încheieturile sale" (în Phaedrus). Știm că periodizarea își are locul, pe bună dreptate, după cum punctează J.H. Bentley (1996, p. 749), între cele mai delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122). Totuși, toate aceste caveat-uri metodologice nu i-a împiedicat pe aventurierii în realitatea consumată a trecutului să folosească periodizarea ca un instrument standard din trusa lor de scule intelectuale. Multitudinea de modalități de sistematizare, ordonare și categorizare a istoriei arată că realitatea trecutul nu poate fi "decupată la încheieturi", din simplu motiv că aceasta pur și simplu nu are
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întins de alternative ce stau la dispoziția istoricului relevă faptul că nu există, și nici nu poate exista, un sistem unic de organizare categorială a trecutului. Însă această constatare nu schimbă faptul că recurgerea la o formă sau alta de periodizare este o necesitate cognitivă. Un scurt moment autoreflexiv ilustrează din plin această necesitate: inclusiv analiza întreprinsă în rândurile de mai sus operează pe baza unei periodizări, compartimentând trecutul românesc în perioada "pre-naționalismului patriotic civic", a "naționalismului etnic", a perioadei interbelice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Însă această constatare nu schimbă faptul că recurgerea la o formă sau alta de periodizare este o necesitate cognitivă. Un scurt moment autoreflexiv ilustrează din plin această necesitate: inclusiv analiza întreprinsă în rândurile de mai sus operează pe baza unei periodizări, compartimentând trecutul românesc în perioada "pre-naționalismului patriotic civic", a "naționalismului etnic", a perioadei interbelice marcate de tensiunea dintre "fanaticismul naționalistic" și "naționalismul critic", a "antinaționalismului comunist", a "naționalismului comunist", urmată în fine de tranziția contemporană "de la postcomunism la postnaționalism". Implicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patriotic civic", a "naționalismului etnic", a perioadei interbelice marcate de tensiunea dintre "fanaticismul naționalistic" și "naționalismul critic", a "antinaționalismului comunist", a "naționalismului comunist", urmată în fine de tranziția contemporană "de la postcomunism la postnaționalism". Implicațiile teoretice ale studiului logicii schimbătoare a periodizării sunt clare: trecutul este structurat în funcție de interesele prezentului. Fără a îmbrățișa doctrina radical prezenteistă formulată de Benedetto Croce (1921) în sentința "toată istoria este istorie contemporană", analiza întreprinsă indică faptul că în ceea ce privește cunoașterea aprobată social și validată politic prin introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
indică faptul că în ceea ce privește cunoașterea aprobată social și validată politic prin introducerea în manualele școlare, teza lui Croce, într-o variantă modificată, este legitimă: întreaga istorie oficială este istorie contemporană! Analiza pe care am demarat-o relevă că modul de periodizare a istoriei oglindește fidel "spiritul timpului" (Zeitgeist) în general, și cu deosebire interesele clasei sociale aflate la cârma politică a societății. Ideea axială rezultantă în urma acestei analize indică faptul că schema de periodizare a trecutului, precum și selecția bornelor temporale investite
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
am demarat-o relevă că modul de periodizare a istoriei oglindește fidel "spiritul timpului" (Zeitgeist) în general, și cu deosebire interesele clasei sociale aflate la cârma politică a societății. Ideea axială rezultantă în urma acestei analize indică faptul că schema de periodizare a trecutului, precum și selecția bornelor temporale investite ca momente de cotitură în istoria unei colectivități, sunt colorate de ceea ce P. Iluț (2009, p. 197) numește "structurile mentale macrogrupale" prevalente în sistemul de credințe specific comunității respective. Ca atare, logica periodizării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
periodizare a trecutului, precum și selecția bornelor temporale investite ca momente de cotitură în istoria unei colectivități, sunt colorate de ceea ce P. Iluț (2009, p. 197) numește "structurile mentale macrogrupale" prevalente în sistemul de credințe specific comunității respective. Ca atare, logica periodizării trecutului face parte din ansamblul de tehnici prin care status quo-ul realizează "managementul politic al realității" (Howard, 1986, p. 25). Originea I. Discursul monofonic (1991-1997). După faza slavismului maximal din anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Abandonarea mesianismului național implică deopotrivă renunțarea la filosofia teleologică a istoriei. Săgeata timpului înscrisă în istoria românilor își pierde direcția liniară prestabilită, pe măsură ce întreaga meta-povestire a devenirii istorice românești este restructurată de pe criterii cronologice pe baza tematice. Odată cu renunțarea la periodizarea convențional-cronologică a istoriei românilor, organizarea narativă a memoriei naționale, anterior fundamentată pe principiul teleologic, este devertebrată (Rusu, 2013b). Manualele publicate după 1998 fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoric este reorganizat după alte criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Odată cu renegarea periodizării clasice, simțul istoric românesc pășește în condiția postmodernă. Drept consecință, istoria - devenită deșirată din punct de vedere cronologic - își pierde din funcțiile de legitimare politică pe care le-a îndeplinit de-a lungul timpului. Simplificând lucrurile, liniaritatea cronologică sugerează teleologie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În România. Instaurarea comunismului 6 1. Scurt istoric al PCR 9 2. Contextul istoric 10 3. Contextul politic 12 4. Contextul cultural 17 5. Concluzii 19 II. Proletcultismul 21 1. Originea etimologică a cuvântului 23 2. Definiția fenomenului 25 3. Periodizarea proletcultismului 26 4. Revoluția culturală 35 5. Realismul socialist 37 III. Presa proletcultistă 45 1. Trăsături generale 45 2. Presa politică și „obsedantul deceniu” 49 3. Reflexe ale proletcultismului În presa culturală 52 4. Ziariști și scriitori proletcultiști 56 5
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu mii de ani, spunând că omul e frumos când mintea-i e regină. În sprijinul afirmațiilor noastre vin preocupările privind protecția și securitatea informațiilor, care datează de mii de ani. Cu riscul de a intra în contradicție cu unele periodizări anterioare, putem afirma că semnalele oferite de diferite popoare de-a lungul timpului ne conduc la concluzia că fenomenul globalizării sistemelor de protecție și securitate a informațiilor începe în urmă cu peste zece mii de ani. Ne referim la primul protocol
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Poezia pentru Ion Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz firească la un fervent al infrarealității. Pe 15 octombrie 1927, tot în "Viața literară", într-un dialog cu F. Aderca, la periodizarea primilor săi zece ani literari pe care i-o propune: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist", vine cu cîteva obiecții. Parnasianismul său nu era unul în continuitate cu Grecia decorativă a lui Hérédia sau Leconte de Lisle: "Helada la care aderasem
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
metodele sale de antrenament (în special în probele de alergări de rezistență) au devenit printre cele mai utilizate metode în pregătirea probelor de rezistență din majoritatea ramurilor sportive. Aceste metode se bazau pe dezvoltarea puternică a rezistenței generale și pe periodizarea efortului de rezistență; Fig.nr. 8, 9, 10 Arthur Leslie Lydiard a reușit să câștige multe medalii la Jocurile Olimpice din 1960 și 1964, de la Roma, respectiv Tokyo; în 1962, a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic; a contribuit decisiv la
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
valoare, lucru destul de greu de realizat și astăzi, cu toată informația existentă; de asemenea, era apreciat pentru ușurința cu care comunica cu sportivii săi, pentru ușurința cu care îi motiva; principii de antrenament: asigurarea anduranței în pregătirea de bază și periodizarea în obținerea performanței atletice. William J., „Bill” Bowerman (fig.nr.11) 19 februarie 1911 - 24 decembrie 1999 antrenor american de atletism și cofondator al holdingului Nike Inc. (considerată astăzi cea mai mare firmă de echipament sportiv din lume); înainte să
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]