532 matches
-
71 Același transfer al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată de "prezențele absente" din Scaunele. Iată de ce piesa Neguțătorul de ochelari, apărută în volum abia în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și Eugen Ionescu, așa cum nota Nicolae Manolescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
erau în poiană. Bătrânul Fanachi îl asculta crucit de ceea ce auzea de la un om cu mintea scăpătată. - Într-o zi, măi Fanachi... voi muri! Iată un fapt absolut sigur, și sunt momente când această evidență mă aruncă într-o adâncă perplexitate... Cum, adică?!.. Într-o zi „lucrarea“, care sunt eu, mă va părăsi... aburul misterios , numit sufletul meu, se va risipi și încet-încet voi prinde să mă surp, neștiutor, în mine însumi... să mă distram în toate cele ce mă alcătuiesc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe piept și înnodată la spate, îi acoperea umerii și capul până peste ochi. Când își feri berta de pe față, scoase la lumină un chip de femeie foarte tânără, bălaie și de o frumusețe cum n-au mai văzut. Sub perplexitatea care îi luă în stăpânire au uitat s-o mai întrebe ce caută în pădure, cum a scăpat nemâncată de lupi și mai ales unde-i haita de lupi... Dar ce importanță mai aveau toate astea, din moment ce femeia era în afara
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Câțiva turiști s-au oprit și privesc scena cu aerul pe care-l vor fi avut aztecii văzând "bastonul" cu care conchistadorii ucideau victima îndreptîndu-l spre ea. Obosit de drum, de distanțe și de melancolii mă uit cu o vagă perplexitate, la început, la tinerii care aruncă în obrazul trecătorilor o pulbere parfumată. Apoi îmi amintesc ceea ce am citit despre vechile sărbători care se celebrau în Mexic când înspica porumbul. Tinere fecioare dansau atunci cu pieptul gol, apoi culegeau florile plăpânde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dea cana cu apa descântată, să facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în minte e starea de perplexitate, de uimire, privindu-mi degetele arse și nu înțelegeam de ce? Și pentru prima dată am fost pus atunci în fața lumii, Am tot stat și te-am tot așteptat să-ți depeni amintirile copilăriei, dar încă n-ai avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai degrabă peiorativi, decât respectuoși), „Și zici că ăia vor un interviu de la mine?“, „Da!“ „Și ți-au spus cât mă plătesc?“ (Între timp, mă așezasem Într-un fotoliu confortabil și acum am timp să gândesc cum să ies din perplexitate, pentru că despre acest lucru nu venise vorba În convorbirea respectivă), „Vă plătesc cât trebuie“, „Nu, țțț“ - aici scoate printre dinți o onomatopee bizară - „Nu cât trebuie, ci cât vreau eu“, „?“, „O mie de lei“, „Da, domn Preda“, „Da, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților care strângeau note de subsol pe drumul ce le va aduce faima mondială, și noi, călcând pe urmele lor cu o perplexitate neajutorată, lipsită de speranță, Țvika Împreună cu Columb și Biserica, Ted și Yael cu vehiculele lor cu propulsie cu jet, Nina orchestrând lichidarea unui sex-shop ultrapios, Wahrhaftig luptând să mențină o oază de civilizație În infernul avorturilor, Uri Gefen colindând lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cartea unui așa-zis discipol, nu face altceva decât să enumere, În zbor galinaceu, scalpelul, ciocanul, bomfaerul etc. Mult mai primejdioasă e secta așa-numiților cabaliști, care amalgamează cele șase vorbe ale maestrului Într-o singură expresie enigmatică, tulbure de perplexități și simboluri. Discutabilă, dar bine intenționată, ni se pare munca lui Eduardo L. Planes, autorul lucrării Gloglocioro, Hröbfroga, Qul. Editori lacomi au vrut să traducă opera lui Loomis În cele mai diverse limbi. În detrimentul propriului buzunar, autorul a refuzat atari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui. — Ei, dar n-a mers rău, nu-i așa, mai ales pentru un tip care doarme din picioare? Ar trebui să mă auzi cînd sînt puțin odihnit. Îți jur, sînt ucigător. Își mușcă buza și expresia aceea de ușoară perplexitate Îi traversă fața. Nu ești o halucinație de-a mea, nu-i așa? — După cîte-mi dau seama, nu, zise ea scuturînd capul. — Ei, așa zici tu. Toate halucinațiile sînt istețe. După cîte știu eu, s-ar putea să mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui, încărcată de gentilețe. Domnul cu ochelari demodați și păr vâlvoi nici nu-l auzi. Luându-i perplexitatea drept o vocație certă spre audieri de considerații științifice, profită de buimăceala lui, apucându-l de braț cu oarecare și instantanee amicalitate. Vino, vino, mai aproape, prietene! spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se încaiere. Militarii din spatele maiorului se grupează amenințători lângă el. Toți se așteaptă ca situația să degenereze într-o înfruntare directă, dar deodată totul căpătă o turnură mult mai neașteptată. Nemișcat, cu ochii holbați, imaginea perfectă a celei mai adânci perplexități, Schultz privește țintă peste umărul maiorului. Îți interzic să împuști această femeie! spune von Streinitz cu glas atât de dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui. SS-istul scutură din cap de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în stăpânirea căreia este? Doar un puternic seism poate determina să se spulbere firea, caracterul care ne ține înlănțuiți și să elibereze ceea ce zace în noi încătușat, acea simțire diafană, profundă și pură care ne face să cădem aproape în perplexitate când învăluim cu privirea chipul iubit... Aveam o singură nedumerire: ce se întîmplase de fapt cu Matilda? Fiindcă una erau discuțiile noastre din care ieșeau scântei (nu mă nelinișteau, ba chiar mă pasionau, fiindcă nu e lipsit de interes să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se vadă poalele prea lungi, ale rochiei... Ochi negri, parcă prea mari, gură care, vorbindu-mi de cifre, încasări și plăți, rămânea adesea întredeschisă, ca și când privindu-mă s-ar fi simțit o secundă în prada unei amnezii, a unei curioase perplexități... "înțelegeți?", zicea revenindu-și, și vocea îmi părea că vine tot din lumea nedefinitului, era aproape și totuși departe, mi se adresa, și totuși nu simțeam impulsul natural de a-i răspunde, având în mod bizar senzația unei halucinații auditive
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să pună la cale un spectacol caracteristic..." Se holbă literalmente la mine cu ochii ei mari, care mi se părură în clipa aceea masculini, străini de restul chipului și mai ales de gură, care rămase ușor deschisă într-o bizară perplexitate: "...Credeți", zise. "Vă temeți?" replicai. Se înstrăină, ași zice, fulgerător, își reveni, apoi cu un efort la fel de implicat în avans și retragere, asemănător celui al racului, care înaintînd, dă îndărăt: "Da... Nu..." murmură luînd-o spre ușă. Apoi după un timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă uitai în dreapta și stânga, eu o luam, adică într-o parte, și ea în alta. Abia atunci parcă se trezi și deveni conștientă de o inconsistență provocată de ea însăși și se uită la mine cu buzele ușor întredeschise (perplexitate pe care începusem s-o cunosc) și zise cu un stins regret "Și cum, nu putem și noi să ne plimbăm puțin!?" Ca și cum nu ne-am fi plimbat! Ca și când n-ași fi invitat-o să luăm masa împreună! Era îmbrăcată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rafinament, am auzit, le prinzi în ei chiar svîcnirea vieții și o mănînci..." Ea chicoti și ca într-o fulgerare apăru și pieri surâsul ei fermecător, detașat parcă de restul chipului, ca să-i rămână apoi gura ușor întredeschisă, într-o perplexitate la fel de părelnică, protestând cu o brutalitate spontană, repede și ea reprimată: Da' de ce să nu-i mănânci, dacă bagi cuțitul în ei e o cruzime mai mică? Am mai văzut eu ipocriți care mănâncă miei tăiați și își ling degetele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi sugera că avea în capul ei, în mod uimitor, spiritul, ca să zic așa, al picioarelor ci, bogate în forme, al pântecului pe care goliciunea îl făcea misterios, al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi șoptii: "Am gîndit: adorabilă creatură!". Răsuflarea ei, auzind aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu-i perplexitatea. Da, repetai, desvelindu-i tâmplele cu amândouă mâinile și apropiindu-mi foarte tare chipul de-al ei, adorabilă făptură, ne cunoaștem de totdeauna și ne vom întîlni mereu..." " Da, tresări ea din nou, te-am întîlnit la Ninive!" și surâse fulgerător
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-o îmbrățișare totală și amețitoare. Se parfumase și sărutul ei parcă și l-ar fi dat în mijlocul unei grădini înmiresmate. Se uită apoi la mine și abia atunci o recunoscui: mă privea fix cu știuta dar și simulata ei perplexitate și cu o desarmantă și timidă îngrijorare. "Ai văzut? parcă îmi șoptea părăsită. Ai văzut?!" Și avea aerul că o să se clatine. Da, vedeam... Vedeam pentru întîia oară un astfel de spectacol divin și nicicând nu mi-ași fi închipuit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sinceritate și era prea târziu, adică era prea bătrână acum ca să se schimbe. Iar să continui eu ca mai înainte nu se mai putea, nu mai aveam în fața mea o ingenuă ca atunci când o cunoscusem, ea nu mai putea simula perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... Întâlnirile noastre erau tot mai scurte, tot mai terne, tot mai rare. Într-o zi îmi spuse cu un aer preocupat că a reușit să obțină un pașaport, să plece în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
siguranță, în planurile lui nu intrase întâlnirea cu ea aici, pentru că surpriza îl impresionă grozav: se făcu atât de palid, încât chiar și buzele i se învinețiră. Deci, e adevărat! spuse el încet, ca pentru sine, cu o expresie de perplexitate desăvârșită. Ăsta-i sfârșitul!... Asta-i!... O să-mi dai socoteală chiar acum! spuse el deodată, scrâșnind din dinți și privindu-l pe Ganea cu o ură frenetică. Ai să... ah! Vocea îi era chiar sugrumată, chiar rostea cu greu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre Pavlișcev fuseseră cauza. Din colțul lor, doamnele îl priveau ca pe un smintit, iar Belokonskaia avea să mărturisească ulterior că “încă un minut și ar fi vrut s-o ia la sănătoasa“. „Bătrâneii“ se pierduseră din prima clipă de perplexitate; generalul-șef privea nemulțumit și sever de pe scaunul său. Colonelul din domeniul tehnic ședea absolut nemișcat. Nemțoteiul chiar se făcuse palid la față, dar încă își mai afișa zâmbetul fals, uitându-se la ceilalți ca să vadă cum vor reacționa. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Huniady e fiul lui Baiazid I, împărat în părțile europene ale Turciei, care a murit ucis la 1410. Spre liniștirea amicului nostru cată s-o repetăm că aceste întrebări ne par a fi puse nu pentru a pune în perplexitate pe un elev de liceu, care știe și când a trăit Huniady, și timpul lui Soliman Legiuitorul, ci pentru a demonstra unui profesor de facultate că întrebările ce le pune cată să fie precise ca denominațiune și ca epocă. Ce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-mi fie bine?!/ Oh, amar și vai de mine!” Jertfa, jalea, oftatul, suspinul, lacrimile sunt locuri comune în lirica inimii, V. le cunoaște și le folosește în modul cel mai natural. Însă ceea ce reușește el să transmită e uimirea, chiar perplexitatea în fața unei forțe mai mari decât puterea cuvântului. Încât marea frumusește a poeziei Într-o grădină (care a fost pusă în legătură cu Gefunden de Goethe, ulterioară textului lui V.) vine din indecizia legată de ce poate întruchipa sfioasa floare din grădină. Precum
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]