572 matches
-
Ei au renunțat la acest plan și s-au retras în spatele Termopilelor, unde l-au lăsat pe regele Leonidas în fruntea unei trupe mici, care a rezistat eroic invadatorilor. Puternica flotă persană a înaintat în golful de la Salamina, în timp ce infanteria persană ocupa Atica și incendia Atena, părăsită cu totul de locuitorii săi. Flota a fost însă în cele din urmă distrusă, iar Xerxes a fugit la Sardes pentru a scăpa cu viață (29 septembrie 480 î.e.n.), lăsând generalului său, Mardonius, sarcina
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
zid, Xerxes a înconjurat dealul și persanii i-au acoperit pe greci cu o ploaie de săgeți, până când ultimul dintre aceștia a murit. În 1939, arheologul Spyridon Marinatos, în timpul săpăturilor de la Termopile, a descoperit o mulțime de vârfuri de săgeată persane de bronz pe dealul Kolonos, stabilind locul în care trupele aliate și-au găsit sfârșitul (înainte se crezuse că dealul era unul mai mic din apropierea zidului). Trecătoarea de la Termopile era în sfârșit deschisă pentru armata persană, cu prețul a 20
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
și să fie debarcate direct în Peloponez. Mai mult decât atât, Temistocle i-a convins pe aliați să încerce o victorie decisivă împotriva navelor persane. Atrăgându-le pe acestea în strâmtoarea Salamina, flota greacă a reușit să distrugă majoritatea celei persane în bătălia de la Salamina care a însemnat de fapt sfârșitul amenințării persane asupra Peloponezului. Temându-se că grecii ar putea ataca podurile de vase de peste Hellespont blocându-i astfel trupele în Europa, Xerxes s-a retras cu grosul armatei în
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
("Samarqand" sau Самарқанд în limba uzbeca, Самарканд în limba rusă, سمرقند în limba persana) este un oraș în Uzbekistan, capitala regiunii , avea în 1999 o populație de 362.300 de locuitori. Orașul este situat la poalele munților Altai, pe un podiș, la o altitudinde de 720 m. În sud-est, la 400 km depărtare, se
Samarkand () [Corola-website/Science/302729_a_304058]
-
economică a orașului se datoreaza așezării geografice favorabilă comerțului (situat la nord de drumul comercial "Drumul Mătăsii"). În anul 329 î.Hr cetatea este cucerita de Alexandru cel Mare. Sub stăpinirea musulmană dezvoltarea orașului este rapidă, mai ales sub domnia persana a dinastiei Samanizilor. Mongolii sub conducerea lui Ginghis Han distrug orașul în anul 1220. Sub domnia hanului mongol Timur Lenk, Samarkand devine capitala imperiului acestuia. În anul 1868, sub administrație rusească, orașul va fi integrat în Turkistan. În 1925 orașul
Samarkand () [Corola-website/Science/302729_a_304058]
-
bolilor. În cazuri extreme, un câine care spumega era suspect de rabie, care, în cazul unei eventuale mușcături, poate omorî un om. În Iliada, Homer descrie asaltul lui Ahile asupra Troiei în aceste cuvinte: În mitologia iraniană, în special cea persană și în zoroastrism, religie antică din Persia, Sirius era cunoscută ca "Tishtrya" și considerat o divinitate. Pe lângă pasajele din textele sacre ale Alvestei, cuvântul avestan "Tishtrya" urmat de versiunea "Tir" în persana mijlocie și persana nouă este cunoscut de asemenea
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
aceste cuvinte: În mitologia iraniană, în special cea persană și în zoroastrism, religie antică din Persia, Sirius era cunoscută ca "Tishtrya" și considerat o divinitate. Pe lângă pasajele din textele sacre ale Alvestei, cuvântul avestan "Tishtrya" urmat de versiunea "Tir" în persana mijlocie și persana nouă este cunoscut de asemenea în literatura persană ca Shahnameh de Ferdowsi. Datorită conceptului de yazatas, puterile care sunt „vrednice de închinare”, Tishtrya este o divinitate a ploii și fertilității și un adversar al apaosha, demonul secetei
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
mitologia iraniană, în special cea persană și în zoroastrism, religie antică din Persia, Sirius era cunoscută ca "Tishtrya" și considerat o divinitate. Pe lângă pasajele din textele sacre ale Alvestei, cuvântul avestan "Tishtrya" urmat de versiunea "Tir" în persana mijlocie și persana nouă este cunoscut de asemenea în literatura persană ca Shahnameh de Ferdowsi. Datorită conceptului de yazatas, puterile care sunt „vrednice de închinare”, Tishtrya este o divinitate a ploii și fertilității și un adversar al apaosha, demonul secetei. În această luptă
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
daeva" și au rezistat presiunii de-a accepta Zoroastrianismul, iar legendele despre "daeva" au reușit să supraviețuiască până în ziua de azi. De exmplu, aceea legendă despre "Div-e Sepid" ("daeva" albă) de Mazandaran Chiar mai mult de atât, "Angra Mainyu" în persană "Ahriman", cândva un epitom Zoroastrian al răului, care in literatura Persană de mai târziu si-a pierdut sensul său original ajungând să fie descris ca "div". Descrierea religioasă a lui "Ahriman" în era ce a urmat invaziei Islamice îl înfățișează
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
oraș construit după stil grecesc. Religii că zoroastrismul, religia greacă, hinduismul și budismul au coexistat, iar Demetrius chiar a devent budist. Majoritatea susțin că principiile budiste au fost inspirate după filosofia greacă. In Imperiul Seleucid s-a mentinut elenismul, cultura persana si cea greceasca coexistand. S-au fondat orase cu nume grecesti ca Antioch. Grecii colonizau teritorii din orient. Multe orase orientale au fost nevoite sa adopte filosofia greaca, relgia greaca si politica, asta in timp ce conducatorii seleucizi incorporau religia
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
a însemnat că coloniile grecești locale plăteau tribut perșilor. Atunci cand comandantul atenian Xenofon a trecut printr "Pont" aproximativ un secol mai tarziu, în 401-400 î.Hr., el nu a găsit de fapt nici un persan în "Pont". "Pontul" a ieșit de sub dominația persana atunci cand Regatul Cappadocia s-a separat de Imperiul Ahemenid, luând cu ea Pontul că una dintre provinciile sale. Ulterior, "" să separat de Regatul Capadociei sub Mitridate Ktistes I ("Ktistes", Κτίστης însemnând "Fondatorul", sau "Constructor" în limba greacă)în 302 î.Hr.
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
numit la început "Cappadocia spre Pont", dar apoi pur și simplu "Pont", numele de Cappadocia fiind limitat la jumătatea sudică a regiunii incluse anterior în acest titlu. Regatul Pontului s-a extins, în general, la est de Răul Halys. Dinastia persana, care a fondat aceast regat avut în timpul secolului al patrulea î.Hr. sub conducere orașul grec Ciuș (sau Kios), în Misia, cu sau membru de primul cunoscut fiind Ariobarzanes I din Ciuș și ultimul conducător cu sediul în oraș fiind Mitridate
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
situația cu succes în acest moment tulbure pentru a crea Regatul Pontului (la scurt timp după 302 î.Hr.), care ar fi condus de către urmașii săi care poartă cea în mai mare parte același nume, până în 64 î.Hr.. Astfel, aceasta Dinastia persana a reușit să supraviețuiască și să prospere în lumea elenistica, în timp ce principalul Imperiul Persan a căzut. Acest regat a ajuns la înălțimea cea mai mare sub Mitridate al VI-lea sau Eupator Mitridate, de obicei numit cel Mare, care a
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul sau o mulțime de alte limbi cum ar fi: limba avestica - în care Zoroastru (Zarathustra sau Zaradeșt, 599-522 î.e.n.) și-a compus opera, limba pehlevi (sau medio-persana), limba farsi (limba persana modernă), limba osetină vorbită în Caucazul de Nord etc. - care nu are o formă unitară până în momentul de față - se manifestă printr-o sumedenie de dialecte și graiuri mai mult sau mai putin inteligibile reciproc. După părerea unor cercetători - Ali
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
această denumire, de aici provenind și numele sanskrit "Yavana" întâlnit în vechile surse sanskrite, apărând pentru prima oară în gramatica lui Pănini, și apoi referindu-se, împreună cu "Yona", "Yonaka" în Păli, la indo-greci. Denumirea "Yunan" este folosită în prezent în persană, arabă(يوناني), turcă, hindi (युनान), indoneziană și malaeză. Numele ebraic înrudit, "Yavan" sau "Iavan" (יָוָן), este folosit ca referire la Grecia din perioada biblică și până astăzi. Un personaj cu același nume
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Azerbaijan sau Azarbaijan (; , kurdă: ئازهربایجان ), de asemenea Azerbaijanul Iranian ori Azarbaijanul Iranian (persană: آذربایجان ایران; "Ăzarbăijăn-e Irăn"), este o regiune geografică care cuprinde extremitatea nord-vestică a Iranului, parte a Azerbaidjanului istoric. Azerbaidjanul istoric actualmente este împărțită între Azerbaidjan (Azerbaidjanul de Nord) și Iran. Acesta din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
prelucrate etc. Azerbaijanul iranian are mine de cupru, arsenic, caolină, plumb etc, iar o conductă de petrol leagă Tabrizul cu Teheranul. Deșteptarea națională în Azerbaidjanul de Sud a început în primii ani ai secolului XX. ""Provincia Azerbaidjan"" (""Vilayeti Azerbaigean"] în persană), incluzând toate regiunile azere din Iran, era condusă tradițional de candidații la tron ai dinastiei Kadjar (""Qacar"" în azeră), suveranii Iranului, care de origine tot azeri erau (1797-1925). În timpul Revoluției constituționale (1906-1911), provincia a devenit cea mai importantă cetate a
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
Nu trebuie confundat cu "Muhammad ibn Jarir al-Tabari" (838 - 923), istoric și literat persan. Abu al-Hasan (în persană: علی ابن سهل ربان طبری) (c. 838 - c. 870 d.Hr.) fiul lui Sahl Rabbăn al-Tabarī a fost un medic și psiholog musulman al secolul al IX-lea și unul dintre primii savanți care au elaborat cercetări aprofundate ale istoriei
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
al culturii arabe, le continuă la Bagdad. Califul Al-Mamun, remarcând aptitudinea sa pentru studiu, îi stabilește o slujbă la "Casa Înțelepciunii" (بيت الحكمة; "Bait al-Hikma"), institut academic (fondat de acest calif la Bagdad), unde se efectuau traduceri din greacă și persană ale textelor științifice. În 833, califul Al-Mamun moare și este succedat de fratele său Al-Mutasim, care îl angajează pe ca tutore al fiului său. în 842, stingându-se din viață, califul Al-Mu'tasim este înlocuit de Al-Wathiq, care la rându
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
în Hebridele exterioare, dar schimbările climatice au modificat de atunci topografia. "Paradis" (în ebraică פרדס "Pardes"), folosit ca un sinonim pentru Gradina Eden împarte un număr de caracteristici, cu termenii pentru "gradina livada împrejmuită" sau "parc închis de vânătoare" în persană veche. Cuvântul "paradis" apare de trei ori în Vechiul Testament, dar întotdeauna în alte contexte decât în legătură cu Eden: în Cântarea Cântărilor IV. 13: "Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci și minunate, având pe margini arbuști care revarsă
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
(turcă otomană, persana: مراد ثالث "Murăd-i sălis", turcă:"III.Murat") (n. 4 iulie 1546 − d. 15 ianuarie 1595) a fost sultanul Imperiului Otoman din 1574 până la moartea sa. Sub domnia sa otomanii au suferit o gravă înfrângere din partea armatei habsburgice în bătălia de la Sissek
Murad al III-lea () [Corola-website/Science/312316_a_313645]
-
populare medievale arabice din era Califatelor, în ciuda faptului că cel mai vechi manuscript arabic datează din secolul al XIV-lea, iar cărțile de știință în general datează din 800-900 d.Hr. Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată Hazăr Afsăn ,(în persană: هزارافسانه lit. "O mie de povești"). Compilatorul și traducătorul acestor povestiri în arabă este povestitorul Abu abd-Allah Muhammed el-Gahshigar, ce a trăit, aproximativ, în secolul al IX-lea. Istoria Șeherezadei ce servește de cadru celorlalte
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
Califatelor, în ciuda faptului că cel mai vechi manuscript arabic datează din secolul al XIV-lea, iar cărțile de știință în general datează din 800-900 d.Hr. Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată Hazăr Afsăn ,(în persană: هزارافسانه lit. "O mie de povești"). Compilatorul și traducătorul acestor povestiri în arabă este povestitorul Abu abd-Allah Muhammed el-Gahshigar, ce a trăit, aproximativ, în secolul al IX-lea. Istoria Șeherezadei ce servește de cadru celorlalte povetiri, pare că a fost
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
a fost cea a lui Richard Francis Burton, diplomat, militar, explorator și împătimit al culturii africane. Ce e comun tuturor edițiilor celor "O mie și Una de Nopți" este istoria inițială a formei narative: personajele regele Shahryar sau Shahryăr (din persană شهريار, însemnând "rege", "conducător") și soția sa Șeherezada (din persană شهرزاده, însemnând "de origine nobilă") și narația, un deviz incorporând poveștile în sine. Poveștile provin din povestea originală; unele sunt incorporate în alte povești, în timp ce altele încep și se termină
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
explorator și împătimit al culturii africane. Ce e comun tuturor edițiilor celor "O mie și Una de Nopți" este istoria inițială a formei narative: personajele regele Shahryar sau Shahryăr (din persană شهريار, însemnând "rege", "conducător") și soția sa Șeherezada (din persană شهرزاده, însemnând "de origine nobilă") și narația, un deviz incorporând poveștile în sine. Poveștile provin din povestea originală; unele sunt incorporate în alte povești, în timp ce altele încep și se termină independente unele de altele. Unele ediții conțin doar câteva sute
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]