155,605 matches
-
1990, el s-a orientat tot spre centrul puterii, chit că era vorba de o putere retrogradă, în loc să opteze pentru un partid al modernității. Cu alte cuvinte, dl. Năstase a ales mereu panta ușoară, drumul eficient, oricâte sacrificii de mândrie personală vor fi pretinzând ocolitele drumuri spre putere. S-ar putea ca „apelul la bulan" din ultimele luni să reprezinte încercarea de-a se proclama unic șef peste tribul pesedist. Limbajul deocheat o fi parte dintr-un ritual, vreo secreție de
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
conduce revista Prometeo, unde s-au publicat primele manifeste avangardiste spaniole și faimosul cerc literar de la Cafeneaua Pombo. Adept al "artei pentru artă", Ramón, cum îl numesc pînă și cele mai sobre dicționare literare spaniole, este adeptul unei formule extrem de personale, amestec de autobiografic, chiar egotism și viziune nihilistă, de extravaganțe narative, fragmentarism și viziune absurd-haotică asupra lumii. Este inițiatorul unei specii literare numite "greguería", definite ca "metaforă plus umor" și ca "esența a tot ce rămîne, tot ce trăiește, tot
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
dezangajarea, fuga de pe câmpul de luptă. Despre critică a afirmat că este "zona cea mai deficientă a scrisului românesc de azi", întâlnindu-se în această părere cu Mircea Cărtărescu. Unii au văzut însă la N. Breban mai degrabă o supărare personală pe critică, pe anumiți critici, mă rog, care azi nu-i mai acordă aceeași mare atenție ca în trecut. Purtându-se astfel ei nu-și mai fac, desigur, datoria. Polemismul îndeajuns de violent al lui N. Breban ( până și în
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Francisco Ayala este autorul unei vaste și diverse opere. Povestirea aleasă pentru Premiul de traducere "Don Quijote", acordat anul acesta de Institutul Cervantes are un pretext românesc și mai multe subtexte: puterea și izolarea ei, mitul tinereții și "omul nou", libertatea personală și pierderea ei treptată. La Început a fost ceva ca un secret între inițiați: magnați ai industriei, celebri playboys hîrbuiți, dictatori, neînduplecați, bătrîne stele de cinema, mari lideri sindicali căliți în luptă, cîntăreți veterani epuizați de solicitările excesive ale microfoanelor
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
Fátima, și aici se exagerau reușitele; se trîmbițau și se expuneau cu toată pompa publicitară cazurile de longevitate remarcabilă, trecîndu-se însă sub tăcere, omițîndu-se sau făcîndu-se uitate cazurile cu care sanatoriul nu s-ar fi putut mîndri. În cazul meu personal, n-ar fi nici un motiv să vorbim de eșec, ba chiar dimpotrivă. Pînă în ziua de azi nu pot să mă plîng; anii trec și eu tot nu mă las. O să mai vedem dacă o să ajung sau nu la vîrsta
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
nu mai avea pat în spital, ba chiar nici spital deloc, de a nu mai primi medicamente gratuite sau compensate, ar fi trebuit de către fiecare cetățean în tăcere ascunsă în cel mai secret compartiment al inimii, ca pe o taină personală inviolabilă. Ei bine nu, uite că a izbucnit un scandal de nu se mai termină cu toate că se știe prea bine că situația este fără ieșire și asta cu vădita intenție de a demola moralul ministrului în cauză, o gingașă femeie
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
Ca și Ceaușescu și Hitler, Saddam Hussein a fost un vagabond politic. Un nimeni complexat și fără scrupule care a ajuns șef de stat. Toate poveștile cu Saddam care a făcut și a dres pentru irakieni se ofilesc în comparație cu războiul personal în care Saddam a tîrît Irakul. La noi, Ceaușescu voia să ducă un război personal împotriva românilor din Timișoara. Hitler era convins că, fără el, Germania nu mai merită să existe. Mă întorc însă la filmul meu de la ambasada Irakului
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă, autoarea privește introspectiv în sine, în ceilalți, chiar și în cuvinte, iar gesturile exterioare, aparent banale, nesemnificative, devin sursă de revelații personale: „Era o cameră mare fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena. Atât cât să i se vadă ochii. Când închiși, când deschiși. Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
valoare inegală, amestecate într-un talmeș-balmeș care, probabil, avea totuși un efect sedativ asupra îndoielilor și frustrărilor mele. Odată cu stagiatura și o experiență erotică sublimată prin absența expresiei fizice, am redescoperit "România Literară" și apoi, încet, dar evident, relația mea personală cu literatura a redevenit una pozitivă; probabil plătisem prețul cerut: conștientizasem că "vâna" mea filologică presupunea doar un anumit grad de informare și de judecată estetică, și nu un talent real. Ceea ce îmi rămânea, medicina și viața reală, erau, de
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
Cel mai bizar este, din acest punct de vedere, "momentul" Petre Stoica. După ce reține din întinsa creație a acestuia un hai-ku (,O furnică traversând nepăsătoare/ tăișul securii"), Ion Mircea scrie peste două pagini fără nici o legătură cu subiectul, relatând experiențe personale trăite la Revoluție. De acord că e dificil să comentezi mai pe larg un hai-ku, dar cine l-a obligat pe autorul antologiei să aleagă o asemenea mostră de poezie? Calitățile principale ale antologiei sunt efortul comprehensiv ce o însuflețește
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Ceaușescu, te întrebai dacă nu cumva era securist? Cît de plăcut era să te îndoiești de prieteni, despre care alții îți șopteau că sunt informatori? (Și uneori aveau dreptate.) Să nu vopsim trecutul în roz, ca și cum ar fi proprietatea noastră personală. Securiștii, ei în primul rînd, ne-au stresat, au încercat să ne intimideze, iar informatorii lor nu ne-au turnat "de bine", cum încearcă să o întoarcă azi din condei. În primul rînd ne-au turnat! În așa-numitul caz
Ce soartă vor avea informatorii din presă ? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10381_a_11706]
-
să mă aflu la Paris la începutul lunii mai, cînd se aștepta intrarea în librării a ultimului volum al lui Gérard Genette intitulat Bardadrac, cu un cuvînt inexistent în dicționarele obișnuite ale limbii franceze și care semnifică, într-un vocabular personal, o geantă încăpătoare în care poți să pui orice, metaforă inspirată pentru această carte atît de aparte; apărută tot la editura pariziană Seuil, ea și-a găsit locul într-o colecție ne-onorată pînă acum de marele poetician, Fiction & Cie
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
Veți vedea." De altfel textul (auto)ficțional "Capriccio", precum și unele eseuri din Figuri IV și Figuri V, lăsau deja să se întrevadă interesul lui Genette pentru o altfel de scriitură decît cea "tehnică", de poetician naratolog, iar Bardadrac, capricios și personal dicționar, o confirmă din plin. Consistentul volum de 450 de pagini are, așadar, aparența unui dicționar special, intim, individual, în care dezordinea amintirilor, reveriilor, reflecțiilor, digresiunilor, maximelor și butadelor, capătă o ordine alfabetică ce se desfășoară de la Aa, numele unui
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
pe care am cunoscut-o deja la începutul romanului. Avansând în narațiune însă, deslușim admirabila găselniță a autoarei, un robot utilizat inițial ca animal de companie și ca sistem de supraveghere, devenit ulterior o instanță "subiectivă", care stăpânește bine "desinențele personale", așa cum se definește în mod autoironic. Problema de identitate a personajului-robot se întâlnește cu dilema identitară a personajului Lili, românca nevoită, cu ajutorul informaticianului Darie, să se dea dispărută și să-și schimbe identitatea. Pasajele de meditație asupra problematicii identității nu
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
generaționist de toți inhalat și exhibat. Generația 2000 pare mai mult un termen-umbrelă, adecvat varietății de poetici și tendințe, pluralității de coduri artistice. Într-o mai mare măsură decât la componenții promoțiilor anterioare, lumea fiecăruia dintre acești poeți e una personală, de uz propriu, cu margini bine trasate; și greu reductibilă la idei critice preconcepute. "Aerul timpului", contextul Tranziției, limbajul determinant, realismul, expresionismul și alte asemenea elemente de analiză sunt cu totul insuficiente pentru a prinde substanța volatilă a poeziei tinere
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
mărturisește lui Samson: " Ce am făcut eu, tu mi-ai dat ideea să fac. înainte de a te trăda, te trădaseși singur." Morala acestei mărturii este legea Existenței, de gen feminin, mai totdeauna, asemeni iubitei eroului tuns de orice vigoare... Slăbiciunile personale te devitalizează. Fie că ești romancier sau jucător de fotbal. Cu alte cuvinte: orice ai face, orice ți s-ar întâmpla, orice înfrângere ai suferi, rezistă ispitei de a da vina pe altceva sau pe altcineva, decât pe tine însuți
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
în muncă, dar fără obsesia prezenței cu orice preț în spațiul public, el a participat constant, încă din timpul studenției, la diverse expoziții de grup, în special la cele din zona de acțiune a Fundației Anastasia, iar prima sa expoziție personală a deschis-o la Galeriile Catacomba, acolo unde a fost de la început încurajat și, într-o oarecare măsură, chiar format prin contactul direct cu ideologia și cu estetica grupului. Au urmat, apoi, încă două personale, una la Galeriile Academiei de
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
vrea! Să te învinuiască cine vrea! Dar, mai bine spus, nimeni nu te va Ține de rău, ci chiar toți te vor lăuda, toți te vor încuviința. Spune-le: Nu lupt pentru bani, nici nu mă răzbun pentru o ură personală! Nu mă zbat, nici nu mă războiesc pentru vreun lucru pământesc, ci pentru mântuirea fratelui meu! Cine nu va lăuda cuvintele acestea? Cine nu se va minuna de ele? Înrudirea duhovnicească ne face să iubim mai mult decât pe părinții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și paradisul visat, care devine paradisul pierdut. María José Sanchez crede că vocația ei artistică este să picteze monstruozitatea vieții; Jaime González, extravertit și cuceritor, vrăjitor al penelului, poate reproduce opera oricărui maestru, dar nu reușește să-și găsească stilul personal; Marcos Molina Schulz, cel mai frumos și cel mai talentat student din facultate, este inapt să se bucure de darurile cu care este înzestrat. Împreună, vor alcătui un ménage ŕ trois, de o senzualitate extremă, dar inocent prin sinceritatea sa
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
a autorului, cu aspectele sale esențiale, dar și cele neglijabile, oamenii pe care i-a cunoscut, înfrângerile, bolile, dar și momentele de luminoasă împlinire. Diferențele valorice dintre fragmente sunt semnificative, fapt explicabil pentru o carte în care notațiile cu caracter personal (pe multe pagini sunt evocați prieteni din copilărie, colegi și profesori, inclusiv din ciclurile inferioare, oameni și întâmplări din perioada în care era figurant la Teatrul de Operetă, rude mai apropiate sau mai îndepărtate) stau laolaltă cu cele esențiale, legate
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
amploare consemnarea realului, în duhul unei indirectități pudice a discursului subiectiv, al unei tergiversări de-a aborda tema consacrată a subiectului. Astfel textura poetică ia naștere dintr-o cultură detaliată, insistentă a unui peisaj obiectual, abia întrețesut cu înregistrările dispozițiilor personale, aidoma unor adaosuri obosit-ironice la lumea dată: "să scrii poezii despre obiecte - să începi, de exemplu, cu un scaun, și să povestești despre el, învîrtindu-te/ în jurul lui, așezîndu-te chiar pe el, sau, dimpotrivă,/ dîndu-l cu piciorul deoparte - să spui/ ce
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
grupul acesta de lemn dispus astfel încît să fie o mobilă,/ și pe nesimțite să aluneci (dar atunci înseamnă că stai/ pe scaunul însuși de care e vorba? - sau, modest, pe jos,/ lîngă el?) la alte lucruri mai importante, mai personale, mai omenești decît scaunul" (ibidem). E caracteristică descripția unor interioare victoriene, fin idealizate doar prin patina temporalității (e ca și cum autorul ar mînui o poezie gata făcută a lucrurilor ce poartă ele însele o nostalgică tensiune): "aici, înăuntru: frigul de perlă
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
acestuia. La fel se întâmplă în creația culturală, unde gratuitatea este un factor important al reușitei. Mingea oferă o șansă egală pentru toți, ea face din fotbal un simbol al unei societăți echitabile, în care succesul este obținut prin merite personale, prin luptă și competiție onestă. Scopul luptei este simbolizat cu toată claritatea și precizia: a marca cât mai multe goluri în poarta adversă (cuvântul Ťgoalť înseamnă în engleză Ťscopť). Metafora golului a pătruns în viața cotidiană, dar semnificația sa majoră
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
pe ritmurile percuției ori chiar pe propriile-i corzi vocale, ca de altfel și "rivalul" sau într-ale performanței restitutive, impecabilul violoncelist Laurent Cirade, cel ce testează cu certă competență resursele vocii, ale didjeridoo-ului sau cutiei de rezonanță a instrumentului personal. Grație harului lor imperturbabil, spectacolul de la Comédie de Champs-Elysées constituie o ilustrare concludenta a ceea ce Desnos definea ca fiind categoria estetică a burlescului: "forma cea mai deconcertantă a lirismului". Dar ce este în definitiv acest "duel"? Gymnopedie pentru un coșmar
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]