799 matches
-
Sesizată imediat, Camera Lorzilor hotărî, în regim de urgență, pedepsirea exemplară a ravagììlor, a huliganilor. Mișcarea luddistă atenta grav la siguranța statului englez, nega progresul, se opunea politicii de industrializare a țării. Pe deplin satisfăcuți, bătrânii lorzi tocmai își scuturau perucile unii spre alții într-un consens însuflețitor, când se treziră sub dușul unei păreri contrare. O voce singulară, dar deosebit de clară lua apărarea șomerilor. Nu-i învinuia, nu îi numea distrugători de mașini, nici ravagìì sau huligani, ci sărmani compatrioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sacrosanctul lor drept la muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La ce te poți aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale?” Și, unite într-o majoritate zdrobitoare, bătrânele peruci votară, cu conștiința împăcată, condamnarea la moarte a luddiștilor. Cam în aceeași perioadă, Napoleon se afla la Maloiaroslaveț într-o stare vecină cu lehamitea de tot. Puțin îi păsa de politica de industrializare a Angliei și, cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scrisoare de la o persoană care vă iubește și raportul lui Ledoulx. ― Aha! Acesta e scrisul mamei. Ia să vedem. Oh, ce binecuvântare! Dante Negro se îndepărtă, lăsându-l să savureze scrisoarea Letiziei. Scoase dintr-o lădiță de voiaj mai multe peruci. Alese una cu păr cărunt, scurt și cârlionțat. Deschise apoi o mapă cu șiruri de sprâncene și mustăți. Desprinse o pereche de sprâncene stufoase, tot cărunte. Scotoci în aceeași lădiță după o pereche de ochelari și o perniță. La urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cum de ți-a scăpat așa, printre degete? Mi-ai scris că a fugit și m-am mirat. ție nu-ți prea scapă nimic. Nici actorașului de duzină, „masonului”, nu i-a reușit treaba. Oare de ce? Dante Negro îi potrivi peruca pe cap, apoi îl privi atent, mutând ușor bărbia împăratului spre stânga și spre dreapta. ― Pentru că „băgăciosul” are baccara. Este un pontator redutabil. Câștigă întotdeauna. Napoleon îi îndepărtă mâna. ― Ne, ne, ne! Eu simt că este vorba de cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ochii îmi sunt ațintiți asupra ferestrei de la biroul directoarei. Dacă mi se pare că văd un chip acolo, mă arunc la pământ, înaintez târâș pe coate și genunchi, apoi fac salturi scurte, repezi. Uneori îmi pun o fustă și o perucă neagră, creață, ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a intrat în pasaj și pata s-a făcut neagră ca smoala pe fondul alb al restului geamului. Ei bine, pata reproducea perfect profilul lui Goethe din cunoscuta umbră chihezească. Totul era acolo: nasul drept pornind direct din fruntea oblică, peruca terminată cu codiță, buzele ferme, bărbia rotundă..." Deci, să n-o mai lungesc și să încep și eu povestirea visului despre care am pomenit. Am visat acum vreo două luni că eram închis pur și simplu într-un borcan, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ci acel obiect pe care îl descoperise cu câteva zile în urmă tot în șifonier și de la care îi plecase de altfel hotărârea cea mare pentru seara de azi. Scoase și acum, cu același suspin recunoscător, superbul obiect. Era o perucă blondă neobișnuit de bogată, cu bucle care coborau maiestuos și cât se poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cât se poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai că porți pe cap părul tău natural. Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin păr, buclele se desfăceau, părul se întindea, pentru ca șuvițele să se arcuiască la loc o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate de cercei în podul palmelor. Simțea că toată substanța vie care îi umplea coșul pieptului: măduva sternului, plămânii, inima, i se rarefiase deodată, fiind înlocuită cu o rețea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o încurcă, limba aurie a ceasului a încremenit între literele romane, aurii. Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un păstor și o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și iarăși fâșâitul unor roți pe caldarâm, fornăitul cailor, pași... Ghetele de lac ale lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de piele moale, veche, cu miros pătrunzător. Cu blănița lui albă, pufoasă, arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
E respingător felul ăsta în care te-ai îmbrăcat, e vulgar, arăți scabros, scabros, și toți oamenii ăștia care vin și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta! Emma își scoase peruca. O găsise în dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care te-ai îmbrăcat, e vulgar, arăți scabros, scabros, și toți oamenii ăștia care vin și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta! Emma își scoase peruca. O găsise în dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea mai potrivită. Agăță peruca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta! Emma își scoase peruca. O găsise în dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea mai potrivită. Agăță peruca pe una dintre crengile salcâmului. Cineva spunea că se dă o petrecere aici. — E o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scoase peruca. O găsise în dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea mai potrivită. Agăță peruca pe una dintre crengile salcâmului. Cineva spunea că se dă o petrecere aici. — E o rușine! Pleacă acasă! — Pearl, ai ceva împotrivă dacă te sărut? Emma era doar cu puțin mai înalt decât Pearl. Lăsă sticla de whisky pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Maisie și fiul lui Vermont Chalmers, care locuia în apropiere, apelă la voluntari pentru a opera un raid în pivnițele tatălui său. Hector, în disperare de cauză, se puse iar pe băut. Se uita nedumerit la Emma care, acum, fără perucă și cu ochelarii pe nas, uitase că era îmbrăcat într-o rochie de seară a lui Judy Osmore. Bună seara, Scarlett-Taylor, i se adresă Hector clătinându-se pe picioare, în față și în spate. Emma, îl apostrofă Tom, cum dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise atât de deprimat, încât hotărâse să ia o gură de whisky. După care, devenise strict necesar să bea în continuare. Pe urmă începuse să scotocească prin dulapul lui Judy, găsise peruca blondă cu păr lung, o încercase și se gândi că ar fi păcat să nu încerce și o rochie. Rezultatul i se păruse atât de nostim și de fermecător, transformarea atât de completă, încât se simțise obligat să împărtășească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fereastră. — Ce-i chestia aia din salcâm? — Un soi de plantă parazită, își dădu cu părerea Brian, care li se alăturase. — O plantă? — Ceva ca vâscul. — Ăsta nu-i vâsc. Am spus ca vâscul. Privind peste umerii lor, Tom văzu peruca blondă a lui Emma (sau mai curând a lui Judy), atârnând ciudat printre ramuri. — Nu arată a plantă. E mai curând o cutie de carton sau un sac vechi. Hei, băieți, nu vrea unul dintre voi să se cațăre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt desemnați să cânte, la o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă) cu lipsa de reacție a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul că, probabil, va fi ultima Poveste de Crăciun slăvită pe o scenă cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Doamnei că au figuri angelice. Negreșit. Și nu numai figuri, ci și suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat pe un taburet și își examina de aproape fața în oglinda din baie, pe cap cu peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doamna Poenaru. N-o s-ajungeți mai puțin bărbați dacă vă dați c-un pic de ruj când urcați pe scenă. Așa fac toți artiștii. "Povestea de Crăciun" abia acum începea cu adevărat. În mare grabă i se îndesa pe cap peruca de vată cu bucle ce aproape că-i acopereau urechile. Chemarea pentru intrarea în scenă se răspândi ca un val de nevăzută voință, pornind dinspre ușa care se deschisese brusc într-o latură a încăperii, departe, peste mese, bănci și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de Crăciun. Un hohot de râs se ridică din sală atunci când, la un pas înaintea lui Lucian, îngerul galben se împiedică în mers de o sârmă întinsă și făcu eforturi disperate să rămână în picioare, susținându-și totodată în panică peruca de vată de pe cap. Vocea Doamnei de rang înalt șuieră la fel de poruncitor: Stați pe loc! Așteptați semnalul la cântec! Lucian îl recunoscu în capul șirului pe Alin Pivniceru dintr-a patra în costumul bleu și cu aripile bleu ușor desfăcute
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de pe cap. Vocea Doamnei de rang înalt șuieră la fel de poruncitor: Stați pe loc! Așteptați semnalul la cântec! Lucian îl recunoscu în capul șirului pe Alin Pivniceru dintr-a patra în costumul bleu și cu aripile bleu ușor desfăcute în spate. Peruca de vată de pe cap și rochia de hârtie creponată și toată povestea de Crăciun îi atenuau prea puțin trăsăturile aspre de sportiv înnăscut. Vocea șuieră începutul melodiei: Ceata Domnului suntem... Acum! Sala râdea din nou, îngăduitor, fiindcă Alin Pivniceru, primul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
exemplu: Aristide Pletosu, văr de al doilea cu un cumătru al nașei de cununie. Victimă a unui cumplit accident de calviție, ajuns în fața comisiei electorale, Aristide a fost întrebat de președintă care este motivul pentru care își ascunde identitatea sub peruca eminamente chelioasă și total neconformă cu numele de Pletosu din documentul eliberat de chiar Poliția autohtonă. Zăpăcit pe moment, Aristică a numărat până la șapte catralioane, timp în care, subit, și-a adus aminte că înainte de a i se tăia cablul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]