1,095 matches
-
de catifea neagră ca a paravanului protector. Costumul tărcat îl face și mai ridicol. ESCROCUL: Aoleu, m-ai prins! TÂNĂRA SUBOFIȚER: Dacă n-a mai prins, sigur că te-am prins Escrocul caută să se eschiveze în permanență. Sare pe pervaz și deschide fereastra. Privește în gol. Amețeală. Din stradă se aud distinct două grupuri de voci: una în dreapta și alta în stânga. COR STÂNGA: Caaa-de. COR DREAPTA: Nu caaa-de. COR STÂNGA: Caaa-de sigur. COR DREAPTA: Nu caaa-de sigur. Scenă fixă. Escrocul
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
astenie. Hai să-mi revin că se întoarce doamna Cucu și mă găsește prinzând muște. Am prins-o! Hoop! Uite-așa. Hoop! Am prins-i și p-asta. Hoop! Asta a fost mai hoață și mi-a scăpat. Halviță pe pervazul ferestrei. CUCU: Stai așa! HALVIȚĂ (se uită în toate părțile): Cu mine vorbești? CUCU: Sigur că da, circari am avut, de sticleți (arată la cap) nu mă plâng, acum, marocanii mai lipseau. Mă' tu ești din Legiunea străină? Ce cauți
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZILE DE IARNĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ZILE DE IARNĂ Fulgi de nea, lucrați în filigran, Roiuri de albine lucrătoare, Se așează în pervazul de la geam, Împodobit ca-n zi de sărbătoare, Copacii, așteptându-și haina, Din a zăpezii albă floare, Creează magia unor taine, Pe care tu le aduci, ninsoare. Câmpul vopsit în alb intens, Având culoarea crinilor curați, Aducând un nesfârșit imens
ZILE DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346236_a_347565]
-
a fi lumină-n noaptea-n care te-ai înfășurat... de o comoditate cosmică, odihnitoare. Am aprins stele pe cer pentru tine. Am intrat în copca gheții pentru a-ți aduce peștișorul auriu, care îndeplinește dorințe. Am pus zorile pe pervazul ferestrei tale, dar tu, tu, nu vrei să vezi nimic, decât pustiu. Am pus vântul să-mi adie numele și să-l sune frunzele încărcate până la explozie de verde. Din frumusețea copacilor ce-s înfloriți înfiorări de anotimpuri să-ți
ÎNCERCĂRI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370955_a_372284]
-
la pământ și se trăgea ca la poligon. Știam că trag elevii Institutului de Marină din fața gării, dar cine răspundea din interiorul gării și de pe peron, nu am știut și nici nu s-a aflat niciodată. Aveam bagajul așezat pe pervazul unei ferestre din fața gării, când se întâmplau toate acestea. Cu mare frică, l-am luat de acolo și am trecut după clădirea gării, să nu fiu în fața rafalelor de puști automate. Lângă mine era un elev înarmat, mai speriat ca
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
de lună să apară. „Este un avion.”, ghicește Ilinca în tremuratul meu că nu dorm. „Suntem aproape de aeroport și câteodată ne trezim din somn cu vuietul motoarelor.” Îi zâmbesc cu ochii și o las să termine de curățat zăpada din pervaz. Îi este greu și încearcă să spargă gheața totuși. „Câtă incertitudine,” îi răspund, „să locuiți de atâta timp singuri în văgăuna asta. Dacă nu aș pleca așa de departe, aș putea crede că ne aflăm intr-un Pol al Nordului
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
și zgomotoase erau, încât mi-am luat concediu medical vreo șapte zile. Și-am tăcut. Odin sau Adad, mi-a întors spatele de mare culturist și fâlfâindu-și pelerina albă, a trecut prin geam, împrăștiindu-se precum se adunase. Pe pervaz, ploaia încă mă atenționa. Mai aveam câteva ore până plecam la muncă. Pământul se îneca, apa gâlgâia încet, grăbindu-se undeva spre vreun emisar. M-am grăbit spre pat, poate adorm măcar în seara asta, dar mi-am adus aminte
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
datornic i-am rămas?”. (Piatră rară). Pe când, Lăură Garavaglia este preocupată de fenomenele anotimpurilor, de prezență timpului în univers, respectiv exclamând: „Cauți și tu liniile universului / printre faliile orizontale ale zilei? / Dar daca zenit-ul ar fi chiar aici / pe pervaz în paharul de ceai, / umbră serii pe scări / în această absența muta fără întrebări”. (Indicativul prezent). Dar, despre Rodica Ghinea ne vorbește nespus de frumos profesorul și scriitorul Ion Popescu Topolog: „...E clar, doamna Rodica Ghinea depășește întru totul notația
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
negura amintirilor./ Idei acumulate după barajul idealului./ Lavă fierbinte picurată-n sufletele noastre,/ Lavă incandescentă purtând/ prinosul dragostei de tumultul înconjurător./ Lavă adunată la poarta inimii,/ bătând într-un ritm allegro./ Aburi înfiripându-se înaintea ochilor/ noștri - ceața clădită pe pervazul orizontului/ și... iată masca realității,/ iată-ne ascunși după perdeaua împrejurărilor./ Iată-ne îmbrăcați în costumul pierzaniei;/ iată-ne că suntem Ei!”. Construcția poemului se face astfel încât să reziste în geometria superbă aceea a sufletului, astfel încât poetul Gheorghe Mizgan este
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
Omagiu > NU MAI VREAU! Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mai vreau s-aud suspine Lacrimi să le simt pe-obraz! Tot ce-i rău arunc afară Peste-al geamului pervaz. Pentru ce să-mi omor clipa, Fruntea să mi-o încrețesc, Ochii să-mi plutească-n jale Sufletul să-mi împietresc? Imi invit la dans... Destinul Să mai joace cum vreau eu. Ceasul, îl rog s-odihnească Trecătorul Timp... al
NU MAI VREAU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353297_a_354626]
-
pielea rece a dragonului lângă mâna lui. Băiatul se ridică brusc și, privindu-l contrariat, îl întrebă: - Mă, tu chiar exiști sau ești vreo închipuire a minții mele? - Asta va trebui să afli, răspunse, cu calmitate, Sharp. Eu merg pe la pervaz ca să mă culc, mi-e cam somn. Apropo, mi-a plăcut reacția ta în fața celor doi oameni de azi. Ai grijă, s-ar putea să revină și nu sunt oameni buni, deloc. Din nefericire, energiile lor reflectă niște răutăți de
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
că totul să se termine rapid,aruncă țigarea pe covor și o strivi călcând pe ea apoi se apropie de geam și-l deschise și dornic să privească abisul social ce se adâncea sub geam,isi făcu curaj și încalică pervazul și deși regretul se manifestă sub forma lacrimilor ce-i udau obraji.Înspiră adânc simțind fiorul dorinței de a se contopi cu neantul și pași în gol lăsând în urmă speranțe și dezamăgiri tipice vieți pe care el o pierdu
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
a călătoriei cu noua achiziție a lui Sandy. Pe raftul bucătăriei de vară din fundul curții, lângă cănile de ceramică cu bobițe de struguri în relief, mobilul meu rămase să sune pentru păsările care poposeau din când în când pe pervaz. Ca și când mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă, am făcut cale întoarsă cu autobusul, bucurându-mă de conversația ușoară, fără nici o urmă de efervescență, dintre șofer și pescarul care își rezemase rucsacul de scaunele din față. Eram liberă
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
sertarele s-au deschis și în mine ploaia dăltuiește statui de bronz pentru fiecare păpușă altă statuie altă gestică alt material uneori una din ele strigă să se închidă ferestrele și atunci mai adaug o icoană le voi adăuga până când pervazul se va umple de flori inelele copacilor le simt cum cresc unele lunecă spre coroană ajung la cer și ruga-mi o lasă pe colțul mesei sfinților ei mai departe o poartă în firimiturile de azimă până în Palma Lui simți
ÎNTRE RUGĂ ŞI CER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353040_a_354369]
-
dumneta, stau și eu. Că pe dumneata nu te aleargă nimeni. Dacă nu, fugim amândoi ca la crosul tineretului. Coana mare își prinde rochia în brâu, mai fuge o repriză după fotograf care se refugiază pe masă și, finalmente pe pervazul ferstrei cu bucluc, ca spre ultima sa cale de salvare. COANA MARE: Nuuuu! FIRICĂ: Ba da. COANA MARE: Ba nu. FIRICĂ: Ba da. Uite-așa. COANA MARE: Nu săriiii! FIRICĂ: Decât să cad viu în mâna scorpiei, mai bine mă
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului Eternele visări Intuind atmosfera neasemuit de pură a începutului de toamnă ce coborâse în peisajul străzii, Karl deschise larg fereastra camerei sale. Cu mâinile sprijinite de pervaz, începu să recepteze cu aviditate unduirile înviorătoare din văzduh, menite să alunge monotonia și nepăsarea din timpul verii și trezind sentimente de nostalgie ce dau sens preocupărilor și speranțelor. Adierile vântului, scuturând câte o frunză din umbrarele dese ale plopilor
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
și adesea bătea cu pumnul în masă dacă nu i se făceau poftele-i capricioase. Într-una din nopți, când la conac toată lumea dormea cufundată în lumea viselor, doar el rămase treaz. Se ridică ușor din pat, deschise fereastra, trecu pervazul și alunecă pe lângă zid în grădină. Se furișă printre tufele de trandafiri, apoi alergă pe o alee către păduricea din apropiere. Ajunse la cimitirul conacului și zâmbind crucilor și morților din morminte, se apropie de locul unde odihneau pe veci
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
noaptea, Unghia veacului răzuie la sânge Imaginea maternă de pe cartea poștală. - Vând suveniruri! tip în megafoane Și se reped să-și ia în primire Rația promisă de fericire Magii, mentaliștii și trupa artiștilor liberi. Daruri lumești peste vorbe decapitate Tixesc pervazul, pe care tălpile unei Perechi de botine micuțe Au lăsat pansoane fără serie, fără număr. TRAVAGLIO Non și legano parole alla preghiera Che sempre riprendo da capo Cercando d'imparare îl nuovo ruolo della città. E' îl quarto giorno di
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
meu, pescar și el ca și mine, numai că fiind cu patru ani mai vârstnic, el a abandonat pescuitul pe mare din barcă, mulțumindu-se cu cel de pe mal. Zilnic pentru guguștiuci avea grijă să pună mâncare și apă pe pervazul ferestrei, iar aceștia dis de dimineață își făceau prezența în dreptul ferestrei gângurind, căutându-și porția de hrană. Nu am știut niciodată unde își aveau de fapt cuibul ferit de mârșăvia pisicilor. Mâțele din zonă se urcau pe furiș în oțetar
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Așa că, m-am hotărât să rămân în casă și să privesc la televizor. M-am îmbrăcat cu halatul de casă și așezat comod în fotoliu am inceput sa butonez telecomandă. Era cald și plăcut în apartament. Câteva vrăbiuțe ciripeau pe pervazul ferestrei. Așteptau să le dau câteva boabe de orez. Le cumpărasem din piață o pungă și în fiecare dimineață la hrăneam. Mă gândeam că numai așa pot suporta gerul de afară. După ce le-am înșirat o mână de orez, s-
CU IOAN ALEXANDRU, PRIZIONIER AI ECRANULUI DE TELEVIZOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357312_a_358641]
-
amical de braț spunându-mi: - Haideți să facem câțiva pași... Am trecut pe lângă bibliotecă și pe lângă Aula „Eminescu”, apoi am străbătut tăcuți Sala Pașilor Pierduți până în jumătatea dinspre Copou a Universității, care aparținea Institutului Politehnic. Acolo, cu coatele sprijinite pe pervazul ultimei ferestre, a început.... ancheta. Diplomat, individul m-a luat, la început, pe departe: c-o fi, c-o păți, c-așa și pe dincolo... Cum spuneam ceva despre mine și familia mea, cum individul trecea imediat la ceva general
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
ta de noapte, culorile se spală-n vin, și împing agale semne spre răsărit... Le aștept! Le aștept înainte de miezul nopții, când fereastra este întredeschisă spre albul din inima peste care mucegaiuri și-au întins tranșee, și când vei trece pervazul, te vei albi, alb vrăjitor, vei trece de voaluri și dantele, fără iluzii căzând în palme... Nu mai vreau ca mările, pe muchii de cuvânt să-și caute umbra! Nu mai vreau răsuflarea, lăcașuri sacre în urma unei destăinuiri... Iubite, O să
SĂ VII ÎN LINIŞTEA NOPŢII! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357926_a_359255]
-
sensibile ca niște mimoze, și Adelina zîmbea pierdută, ea de dragoste avea nevoie, o invidia pe prietena ei, dar nu cu răutate, ci cu acea pasiune a femeii care, iubind plantele, ține și ea un ghiveci cu o mușcată pe pervazul ferestrei și o udă cu duioșie ... Sigur că natura nu poate fi conservată în oale, borcane de circumstanță și vaze sofisticate, să tai o floare este o impietate, dar s-o dăruiește este sublim și nici floarea nu se mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Trecute vieți de doamne și domnițe! Deodată, privitorii panoramei tresar la auzul vorbelor înduioșate ale domnului Delavrancea: „De-a stânga Râului Doamnei, rasna de satul Domnești, se vede o casă albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]