1,115 matches
-
Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mele, întinse și chinuite de moarte și agățate acolo pe umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie o rafală de bătăi, care Îl lăsă extenuat. Apropie-te. Încet, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
După acest dialog, spioana și-a deschis valijoara șic și s-a uns cu o cremă specială. N-au trecut douăzeci de secunde și i-au crescut o pereche de aripi mari, de toată frumusețea. Apoi s-a urcat pe pervazul ferestrei cu atenție, ferindu-se de chiștoacele strivite unul lângă altul, și și-a luat zborul către planeta sa îndepărtată. Bineînțeles, și-a luat și valijoara cu ea. Și-o fi pus-o pe sub vreo aripă pe undeva. Simțeam nevoia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
cumva tratamentul colegilor e contagios. Deși, mai mult ca sigur, toată chestia ne vine de la pronosticurile și comentariile care vin din radio. E clar că iese Iliescu. Zdrobitor. Ne-a futut ca pe cîini. — Ia uite, Își rotește ochii de pe pervaz negriciosul Petcu și face semn cu mîna afară, printre zăbrele - vorbirea lui e foarte greoaie. Ă-ăăă-ă! mai exclamă el, În nici o limbă. Ne ridicăm care de pe unde stăm trîntiți și ne ducem la fereastră, ca să vedem cum alaiul electoral trece
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de nemernic, spre ce republică bananieră vrei să ne duci? a zbierat atunci un vlăjgan către televizor. Așa că, dacă ai să surprinzi soldați făcînd gesturi obscene prin spatele ofițerului (există chiar tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei), să nu te miri. Întîlnirea lui Hagi cu Maradona a fost declarată de comentator o remiză istorică, chiar dacă la una din ciocnirile dintre cei doi românul a Încasat un cartonaș galben. Am trăit meciul intens, era să murim de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu el dar nu e, ci un fapt oarecare ce a intersectat calea mutând direcțiile vieții împiedicând-o să se realizeze”. - „Ana!” Vocea ei dispăruse. Doamna Pavel își scutura așternutul și-și bătea zgomotos pernele ce stătură la soare pe pervaz, fredonând o melodie din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul într-o parte și urechile ciulite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă în sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită, veselă ca întotdeauna, fără să bănuiască măcar, că în casa ei, în noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale lumii, s-a întâmplat o minune mai mare decât cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele de pervaz. Era, în substrat, o evadare din liniștea ce începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. Târziu, când să se culce, își spuse că nu mai înțelege nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea îmi întrerupse gândirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se îndreptă spre fereastra ce dădea în curte, și, privind florile întârziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingându-mi cu tandrețe mâna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, în curând vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, în centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborârăm pe strada în pantă ce duce spre fluviu, până în dreptul Agenției portuare; fiica Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
remarcat că doamna Agneta ajunsese singură la ea. Trei zile la rînd ea deschise fereastra, cîte două ore pe zi, de obicei după-amiaza, și, dintr-un fotoliu așezat la loc potrivit, urmărea tot ce se Întîmplă În imediata vecinătate a pervazului. Chiar dacă nu se Întîmpla nimic, veghea o ajuta să-și aline suferința și, Într-un anume sens, Îi reînvia de fiecare dată speranțele. În acest timp, pentru a nu se plictisi, citea dintr-un roman numai paginile cu dialoguri. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu cineva despre asta, Însă nu avea cu cine; agenții secreți sunt Întotdeauna singuri. Se opri uimit În dreptul ferestrei, dar În loc să o deschidă, pentru a striga Întregii lumi tot ce avea pe suflet, așa cum intenționase adineauri, Își sprijini coatele de pervaz și se mulțumi să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
inamic către niște tablouri de pe pereți, reprezentînd mental diferitele ramificații ale eului. În momentul cînd la fereastră apăru elicopterul pilotat de colonelul Pruritanal, soldatul Încă mai aduna șaibe și bani mărunți dintr-un sertar. Generalul Smith păși cu eleganță peste pervazul ferestrei deschise și urcă fără efort În elicopter, ca și cum ar fi trecut printr-o membrană, În timp ce colonelul Pruritanal striga la el să nu-și uite parașuta. „Am un singur defect: știu că sunt deștept. În engleză, Smith Înseamnă smith“, Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu amîndouă mîinile În birou, ca să se poată ridica, scoțînd și un mic geamăt. Trupul lui masiv se puse anevoie În mișcare, parcurgînd cei cîțiva metri care Îl despărțeau de fereastră. Odată ajuns acolo, după ce reuși să se sprijine de pervaz, simți nevoia unei explicații confidențiale. Dacă am să scap cumva vreo bășină, de rog de pe acum să mă scuzi; nu le mai pot ține. Deocamdată, e singurul efect concret al Stimulatorului Neuromagnetic. După această scurtă paranteză, pentru a readuce discuția
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
este și un agent al organizării sale [...] Orice descriere este o viziune. Am putea spune că emițătorul, înainte de a descrie, se plasează în fața ferestrei, nu atât pentru a vedea mai bine, ci pentru a fundamenta ceea ce vede prin propriul cadru: pervazul face spectacolul. Acesta este pariul pe care se bazează atitudinea realistă. (M. Mouillaud, J.F. Tetu, 2003, p. 183) Schema canonică a narațiunii poate crea impresia că oricine poate încropi o poveste: Situație inițială (prezentare a locului, a personajelor, a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Trageți o cruce tare grea din cauza fiului dumneavoastră, cu toate că nu aveți nici o datorie. Dar tocmai oamenilor de treabă li se întâmplă să cadă peste fereastră, pentru că vor să fie mai aproape de soare și din cauza asta se apleacă prea mult peste pervaz. Noi înțelegem ce se află înlăuntrul doamnei Wurm, nu-i așa Rudi? Rudi înțelege o grămadă de lucruri din înlăuntrul dumitale, nu-i așa Rudi? Spune și tu ceva, Rudi! DOMNUL KOVACIC: Da, sigur că da, da,da. DOAMNA KOVACIC
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lucru. Am deschis larg ferestrele ca să las să iasă mirosul de praf și mizerie adunat peste noapte și care plutea în aerul stătut, prin colțurile încăperii și între lamelele jaluzelelor. Pe colțul mesei decedase, cu aripile întinse, o molie. Pe pervazul ferestrei, o albină cu aripile zdrențuite se târa pe lemnărie bâzâind vag, de parcă ar fi știut că n-are nici un rost, că tot e terminată, că a îndeplinit prea multe misiuni de zbor și că n-o să mai revină niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la spațiul transparent, impenetrabil, din fața ei. Își șterse fața cu piciorușele din față, apoi bâzâi din nou, dar nu era cine știe ce vlagă în bâzâit. Era o bătălie pierdută. Se burzului vreun minut la geam, apoi se așeză din nou pe pervaz și stătu cu picioarele depărtate. M-am ridicat și am deschis cu grijă fereastra. Musca rămase o vreme nemișcată, apoi bâzâi din nou și se înălță leneș, ieșind pe fereastră în fumul traficului, la trei etaje deasupra bulevardului Hollywood. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a fost descris de către Simone Bertiere, în cartea Leș Reines de France au temps des Bourbons:"Spre orele șase ale dimineții, în februarie, este încă este întuneric. În castelul Blois, toata 82 lumea doarme. Nimeni nu o vede trecând peste pervazul ferestrei, care dă înspre terasă estică. Începe să coboare plină de veselie, în ciuda corpolentei și uitând că este și mai îngreunată de cașetele în care erau înghesuite bijuteriile sale prețioase[...] fugara ajunge pe terasa verde de frică, jurându-și că
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de pomi roditori, cu grădina cu straturi de flori, bolta de verdeață cu leagăne pentru stat la răcoare și un teren pentru jocul cu maiul practicat ca divertisment. Este un loc de pace și securitate, de bogăție și armonie ("pe pervazul ferestrelor, la toate caturile, în ghivece de lut vopsit" se găsesc flori). Trăiau în pace de atâta vreme încât grătarul cu țepi al porții nu mai era coborât; șanțurile erau pline de ierburi. Și se pare că nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
opune oricărei intimități de refugiu, de casă primitoare și care este populat cu un bestiar fantastic, dragoni la exterior care scuipă apa streșinilor 385 și boturi de fiare sălbatice în interior. O astfel de dualitate contradictorie este plasată emblematic pe pervazul ferestrelor: "la toate caturile, înfloreau în ghivece de lut vopsit tufe de busuioc sau de heliotrop"386* unul simbolizând Anticristul, celălalt religiozitatea. Întreaga forță a scenei finale stă în răsturnarea, întoarcerea într-un contrar nemaiauzit și indicibil, în explozia unui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și niște neamuri și o fac em lată. Mă trezesc luni dimineața, când se îngână ziua cu noaptea, având capul ca o baniță. Chiaun cum eram, abia zăre sc prin perdelele fluturânde de la fereastra deschisă, un domn elegant rezemat de pervaz. Își răsucea în tihnă o țigară. Îl recunosc imediat după pozele din cărți: ESTE PĂSTOREL! Cum de nu l-a simțit Bambucea, câinele meu? Apoi îmi dau seama că e doar duhul lui Păstorel, iar duhurile nu sunt simțite de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a lui Isus și a diavolului. Trăirea acestor contrarii nu are legătură nici cu înțelegerea intelectuală, nici cu simțurile. Ea este destinul însuși: "Viață și moarte,/ lumi paralele,/ imagini dezolante/ și basme se îmbină între ele./ În timp ce porumbeii/ pe un pervaz hrănesc/ atâtea alte păsări/ străpuns cad de gloanțe/ și sfârșesc/ canicula unui cuptor/.../ Ne străduim ades/ să facem lumea mai urâtă/ se frânge sub condei/ viața fără moarte/ și-n lumea cu haruri dăruită/ surâde gândul morții"1139. Ochiul rece
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român începe să se teamă de metamorfozele lucrurilor, el care celebrase dislocarea, ruperea lanțurilor gravitaționale: „Mă amestec cu obiectele până la sânge/ ca să le opresc din pornire, dar ele izbesc pervazurile și curg mai departe/ spre o altă orânduire”. El locuiește acum într-o sferă vidă și simte teroarea inconsistenței pe măsură ce simțurile cresc alarmant: ochii se deschid, unul câte unul, din talpă, din degete etc. Apar păsările, într-o imagine emblematică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ofera cititorilor o narațiune onirica. Cu toate că nu pare să fi influențat direct versurile quasimodiene de mai sus, redam fragmentul în care este prezentat visul pentru a observa modul în care cei doi autori construiesc acest tip de imagine complexă: În pervazul / ferestrei dinspre pajiște, cu ochii / la cer părea că stăm; și dintr-o dată / văd luna desprinzându-se și parcă, / pe cat se-apropia căzând, pe-atâta / părea c-o văd crescând, pân'ce la urmă / se prăbuși-n răzor; și era
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]