580 matches
-
democratică și la statul de drept, Conducerea Parchetului General, restantă la cursul de drepturile omului, Împreună cu Agentul guvernamental al României la CEDO, au eșuat În tentativa lor de compromitere a imaginii Curții Europene a Drepturilor Omului - prin aceasta tergiversare și pervertire a spiritului legii și a principiilor dreptului european al drepturilor omului. O alta redută a securității la Parchetul general este abuzul În clasificarea unor documente. Procurorul General a declarat ca documentele privind Revoluția din Decembrie 1989 urmează să fie declasificate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
opresc aici: mai funcționează o a doua revelație - undergroundul orbilor este continuat de conductele imunde de scurgere ale metropolei, cu toate dejecțiile inerente! Și, totuși, există în Despre eroi și morminte și altfel de spații citadine, nedemonizate, care se sustrag pervertirii: parcurile, de pildă (în speță Lezama și Retiro) sunt zone de suflu despovărat, libere de constrângere, în afară străzilor alunecoase și fatale. Sunt oaze meditative, de aducere aminte, de stocare a memoriei (cu ele sunt înrudite micile spații solitare de pe
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
a se introduce în canonica arhitecturii noastre sacre siluete de zgârie-nori, contururi bizare de stil decadent, cum cetățenii uimiți constată actualmente în cutare cartier al Capitalei, e de natură a atrage atenția forurilor noastre competente, inclusiv autorităților bisericești, asupra oportunității pervertirii unui trecut glorios în această materie. Pasajul fu aplaudat, însă nu așa călduros cum s-ar fi așteptat Pomponescu. Preoții bătrâni, sensibili la cuvântul "tradiție", fără o analiză mai adâncă a lui, fură mai satisfăcuți, preoții tineri, contaminați de Mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ajută. Asemenea viselor sânt bisericile: filonul de minereu e subțire în atâtea straturi de gresie inutilă. Arta de-a crede e arta de a lăsa deoparte. Dar tot ce e-n rit e un semn, un indiciu, pâlpâind încă sub pervertirea secolelor: o minune; o halucinație; o catastrofă; un chip bărbos într-un triunghi de raze - nu e nimic aici de găsit, dar de-aici poți începe să cauți. Minunile explodând ca un covor de bombe deasupra Iudeei. Miliardul de fețe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu le lasă suspendate într-un simplu enunț, ci le argumentează, citind (și neforțând nimic) în perspectiva lor. În cazul unor eseuri precum Emil Botta: căderea din spectacol se caută, cel mai adesea, "contribuțiile originale"; iată-le, măcar în parte. Pervertirea temporalității în opera poetului, un vizual care nu crede în puterea privirii, cu o atitudine "predilect oximoronică"; Emil Botta este, pentru Carmelia Leonte, un poet al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scapă printre degete. Ca apa mării. Timpul subiectiv, interior se confundă cu timpul mecanic. Petru Comarnescu explica acest fenomen cu ajutorul perspectivei inverse, extrapolând o categorie a artelor plastice în analiza poeziei 14. Am putea considera acest procedeu stilistic unul de pervertire a temporalității, generată de sentimentul absurdului. În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o imagine a căderii, a păcatului, diversiune care vrea să mascheze o nostalgie imposibil de exprimat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aici, ud leoarcă, înecat în lumină, cercuri verzi și roșii s-au prefăcut în corali, în smaragde, în lumină și rubine... Înecat în lumină... (Rondul de noapte) "Înecul în lumină" este simbolul unei încercări ratate de suprimare a iluziei. Pecetluiește pervertirea duratei interioare. Liniaritatea ei se închide, fără speranță, în cerc. Ion Pop remarca "jocul dublu făcut de poet, între tragedia reală și cea exprimată distanță a îndoielii, traiect al fundamentalei melancolii"43. Tragedia exprimată implică nu numai un grad maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pierdere. Devenirea semnifică mythos-ul, pierderea duce la mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se petrece o deznădăjduită căutare de sine și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dădu seama că era speriat și mai tare de faptul că aceștia fuseseră capabili pentru a doua oară să-i detecteze super-creierul în acțiune - prima dată fiind atunci când comunicase cu Gosseyn Doi. Sentimentul de disconfort avea o puternică implicație de pervertire... intensitatea sa fiind înregistrată de aparate. Într-un fel, interconexiunea super-creierului cu realitatea brută a universului părea dintr-o dată să fie un fenomen mai prozaic... dacă ar fi putut fi examinat. În acțiune, ceea ce putea face el transcendea cunoscuta imensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
prin gând nu ne-a trecut că vom putea avea vreodată. Aducând pe ecran acea primă vârstă a filmului, în care oamenii erau neîncrezători, dar și fascinați de ceea ce încă nu era o evidență (ba mai mult, apărea drept o pervertire a gustului artistic, în comparație cu teatrul), Caranfil poate vorbi cu tandrețe și umor (subminat însă crunt de câteva secvențe de-a dreptul macabre) despre pasiunile și nebuniile din lumea filmului, despre delăsările și compromisurile celor mai slabi. Per total, Restul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și greșeala, eroarea capitală, biblică, se introduce în lume sub forma ispitei: apare nevoia de a complica nevoia, în afara nevoii ca atare. Adică, între stricta nevoie fiziologică și actul ei se introduce, prin om, aparatul și mecanismul complex al dorinței, pervertirea necesarului prin ocolirea realizării lui. Cu cât necesarul apare mai îndepărtat, cu atât dorința de a ajunge la el găsește căi ocolite de întârziere. Am putea crede că ceea ce numim ideal, idealul însuși, nu este decât o formă subtilă și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ocolirea realizării lui. Cu cât necesarul apare mai îndepărtat, cu atât dorința de a ajunge la el găsește căi ocolite de întârziere. Am putea crede că ceea ce numim ideal, idealul însuși, nu este decât o formă subtilă și rafinată de pervertire a dorinței. Și că, în tot acest complex de circuite derivate, în care dorința dorește din ce în ce mai mult să se lase ispitită, ispita ia locul dorinței în așa fel încât dorința „cade“ în ispită și nu mai vrea ceea ce crede că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
zonă a ispitei se vor înscrie alte circuite și ritualuri de întârziere, fiecare mai tulbure și mai derivat decât celălalt; încât, prin aceste filtre repetate, satisfacția finală, plăcerea efectivă, devine un fel de anexă a tot ce o precedă, o pervertire a finalizării. Iar toate aceste articulații, prin care ispita și atracția lărgesc și complică circuitele dorinței, fac parte exclusivă din specificul omului, sunt semnele „speciale“ de semnalizare a speciei sale. De fapt, toate provin din faptul că omul este ființă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la cauze, fără să ieșim din cercul vicios al acestei bâlbâieli de sens. Dacă ne-am întreba, de exemplu: „Ce cauză are hazardul?“, am simți, prin instinctul logic al unei raționalități imanente, că întrebarea produce oarecare confuzie, un fel de pervertire a sensului. Dacă ne întrebăm însă: „Ce sens are hazardul?“, întrebarea capătă valoare și devine productivă. Cauza are acest efect de falsificare: ea lasă impresia că introduce sens, dar produce reversul, nonsensul travestit ca sens. Avem și expresia limbii cotidiene
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lui Nietzsche, oamenii trăiesc emoții care nu conduc la nici o înțelegere, și au, în schimb, o tendință de a înțelege lucrurile fără nici o emoție. Spargerea sensului, disjuncția extremă dintre înțelegere și emoție, și-a atins pragul de sus, excesul de pervertire și fals. Și, mai ales, s-a produs o nouă specie de indivizi, manipulatori ai limbajului și manipulați de acesta: cei care vorbesc atât de fluent, atât de curgător și de neîntrerupt, cu atâta perspicacitate și cu tot atâta varietate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
clipa în care frica aceasta e învinsă, puterea "celuilalt" dispare. Puternic nu este acum decât cel care s-a eliberat de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu e decât cel care este liber. Așa cum "frica celuilalt" nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
facă. Întrucât nu sânt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi despre eliberare și libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor mima verbal etapele inițierii în libertate. Prin blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația de comandă-supunere în relația de constrângere. Dacă istoria lumii nu ar ilustra decât această cădere ca istorie a puterii pervertite, ar însemna că rostul speciei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să ne ademenești (IV 5). Opera lui Ovidiu, atât de atrăgătoare pentru femei, îi aduce în schimb autorului adversitatea bărbaților îngrijorați de puterea lui de fascinație. Soțul Corinei e mistuit de gelozie și îl denunță pe poet drept agent al pervertirii : acest Ovidiu corupt, corumpător,/ Pescuitor de-amoruri prin versuri de amor./ De când el mai cu seamă a scris Arta iubirei,/ Femeile, perdute pe câmpul rătăcirei,/ În brațele-i se aruncă orbiș, într-un noroc (I 1). Calificându-l pe Ovidiu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu simțiți cum pute ? Mâlurile astea bălegăroase, care otrăvesc apele (III, p. 643). Se arată atentă la neregulile comise în mare parte de bărbatul ei care întruchipează istoria creșterii acestei porcării (II, p. 624). În fața membrilor răuintenționați ai familiei, proclamă pervertirea universală : Nu vezi, cerul e bolnav, raiul e mâncat de lepră, porcii sunt gloria târgului nostru ! Nimeni nu iubește pe nimeni ! (III, p. 642). Vrăjitoare sau nu, ea are, parcă, un ochi de fosfor capabil să sesizeze orice abatere de la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lumii homerice au trăit fără distanța de creația lor, și fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu se stratificau într-o ordine definitivă a lumii, într-o arhitectonică divină sau cosmică și foarte puțin umană. Relativismul istoric este o pervertire a sensibilității temporale. După ce o cultură și-a lichidat avutul în creații, începe distanța de ea însăși în perspectiva asupra trecutului ei și a altora. Naivitatea creatoare a încetat, urmată fiind de dualismul, inerent înțelegerii istorice, care separă spiritul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Operațiunea a culminat cu uciderea fiului meu” Ce v-a surprins cel mai mult? Cum observau copiii mișcările securiștilor Multe. Dar Îndeosebi cheltuielile materiale și de energie umană folosite de grade militare Înalte pentru ostracizarea fiicei mele și, mai ales, pervertirea unor copii, asmuțindu-i asupra colegei lor. Un fel de prostituare a profesiei și a hainei care dădea autoritatea. Operațiunea VENUS a securității române a culminat, după cum se știe, cu uciderea fiului meu, Alexandru-Mălin, cu insuflarea și statornicirea unei psihoze
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fond străinul are dreptate. Numai atât produce provincia noastră? Iată o falsificare a gândirii, fără ca să mai enumerăm sugestia acestor rubrici și pildele rele ce le pot aduce. Căci nu se poate spune că nu influențează și nu contribuie la pervertirea gustului, multele crime și atentate cari se răsfață în cotidianele noastre. (...) Ca să putem schimba unele lucruri, pe cari le socotim cu toții greșite, e nevoie, dragii mei, să începem prin a ne schimba noi înșine și să rupem cu o tradiție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fond străinul are dreptate. Numai atât produce provincia noastră? Iată o falsificare a gândirii, fără ca să mai enumerăm sugestia acestor rubrici și pildele rele ce le pot aduce. Căci nu se poate spune că nu influențează și nu contribuie la pervertirea gustului, multele crime și atentate cari se răsfață în cotidianele noastre. (...) Ca să putem schimba unele lucruri, pe cari le socotim cu toții greșite, e nevoie, dragii mei, să începem prin a ne schimba noi înșine și să rupem cu o tradiție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
poată avea loc sacrilegiul amintit în titlu. Ei bine, în articol nu era vorba despre niciun bordel, ci despre o grupare yoghină care își practica nestingherită tantra pe un teren aparținând mănăstirii, aflat în vecinătatea locașului sfânt. Sfidarea adevărului și pervertirea lui a atras cu siguranță mii de cititori. Însă articolul nu respectă niciun aspect deontologic. Iată cum a considerat Răzvan Popa că își poate spori numărul de cititori încălcând dreptul de a respecta minimele principii ale decenței sacre. Dar a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]