1,827 matches
-
renunț la tot. Ce‑ar fi să caut o mașină în care să‑mi încarc tot bagajul, să‑mi iau copilul, să plec acasă, în oraș, lăsând în urma acest loc de care nu mă leaga nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni straini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori se vor strica lucrurile, am să le arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Făcu pe furiș un gest de rugă fierbinte. Nu... nu știm. Așteaptă. Vei vedea cu ochii dumitale. Dante fu cât pe ce să stăruie, dar apoi ridică din umeri și tăcu. Dacă era chemat ca să formuleze o explicație a celor petrecute, prefera să Își facă o idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timp, Studium-ul va dispune de un sediu definitiv. Am auzit de un plan, În acest sens. Nu e vorba tocmai de San Giuda, vechea parohie de lângă zidurile noi? Teofilo Încuviință din cap. Nici acum nu făcu nici o trimitere la cele petrecute. În privința tragediei, părea să fie cu totul În necunoștință de cauză. — Un colegiu de Învățați, În orașul meu... Aș fi Într-adevăr onorat să mă confrunt cu voi toți asupra oricăreia din ideile moderne și să supun puțina mea știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ani, linii disparate, texte Întrerupte ca traseele șterse ale unui creier pe care trebuie să le umpli cu ceva și unde sînt de fapt adevăratele personaje, unde sînt adevăratele Întîmplări cînd nici nu distingi dacă amintirea este proiecția acelor fapte petrecute demult sau ele Însele nu sînt decît proiecția În trecut a imaginilor de acum. Te afli Între două ficțiuni, Între două desene pe care le crezi identice, Încerci să le suprapui, prea multe linii tremurate, nu se mai potrivește nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acasă. Apoi am început să mă gândesc la mine și la cât de prost am fost. M-am făcut de râs în ultimul hal în seara în care am ieșit, iar ei nici că i-a păsat vreun pic. Noaptea petrecută sus, în casele noi, nu a contat. Că ne-am sărutat, nici asta nu a contat. Ea nu știa la ce mă gândeam când vedeam luna luminându-i fața sau când mâna mea a atins-o pe a ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu atenție, examinând amănunțit cabina și apoi se apropie de peridoc. Nu căuta nimic anume, pur și simplu încerca să-și facă o imagine generală și să rețină orice detaliu care i-ar fi putut da vreun indiciu asupra celor petrecute acolo. Trunchiurile brazilor uriași stivuiți în semiremorcă, răspândeau un miros puternic de rășină care se ames teca cu un ușor iz de motorină și cauciuc. Avea în față o mașină de cărat bușteni, deci nu se putea aștepta ca suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adevăr foarte multă liniște, dar desuetă nu e cuvântul potrivit. Nu uitați că eu sunt moldovean și noi, moldovenii suntem puțin mai molcomi, spuse repede Cristian, gândindu-se că ar trebui să țină degetele încrucișate, pentru că, ținând cont de evenimentele petrecute, numai liniștită nu putea fi catalogată situația de la Baia de Sus. Așa, rosti Ileana, care părea că analizează foarte atentă cuvintele lui, nu s-ar spune după ce povesteați zilele trecute la masă. Mi s-a părut că aveți parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rat de tinerii îndrăgostiți. Nu, seara nu prea ai să vezi pe nimeni aici. De ce? Lacul are o reputație proastă. Cum așa? Pe cât de interesantă este legenda formării lui, pe atât de înfricoșătoare sunt poveștile care circulă pe seama unor întâmplări petrecute aici. Și cu toate acestea m-ai adus aici. Ție nu îți este frică? Nu, de ce mi-ar fi? ridică Ileana din umeri. Eu știu că sunt numai povești. Vai de mine, iartă-mă, te rog, vorbesc numai din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plece la întâlnirea cu Moș Calistrat. Nici măcar nu izbutise să-și amintească lucrul acela important despre care știa că îl observase cu o noapte în urmă. Urcase în camera lui și se trântise îmbrăcat pe pat. Retrăise în memorie evenimentele petrecute, dar ideea refuza să iasă la iveală. Era sigur că informația se afla acolo, în mintea lui, numai că n-o putea scoate la lumină. Oboseala îl doborâse și somnul îl furase pe nesimțite, ațipind fără să vrea. Se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la o parte ca să nu stea în drum, se zărea un tractor forestier cu lamă, de care era agățată o platformă lungă de transport. Pe aceasta, așezat pe niște șei de lemn, se afla un cilindru metalic uriaș. Șufe groase, petrecute pe deasupra, îl țineau ancorat pe platformă. Probabil că era un utilaj de măcinare a minereului, un fel de concasor, se gândi inspectorul. Nu-l interesa prea mult mașinăria, el venise acolo pentru altceva. Mai aruncă o privire prin gard după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era în stare să facă niște lucruri nemaivăzute, care chiar erau împotriva firii. Asta dacă ceea ce văzuse cu ochii lui în dimineața aceea era adevărat, dacă nu cumva fusese victima unei iluzii. Încet, pe măsură ce se gândea mai mult la cele petrecute, îndoiala începea să i se strecoare în suflet. Deși nu prea i se întâmpla, începea să creadă tot mai mult că se înșelase. Fără discuție că situația era mult mai simplă și exista o explicație normală, pur și simplu, moșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la birouri. Șoferul ar mai fi vrut să întrebe ceva, poate unde sunt oamenii care lucraseră în schimbul de noapte, însă văzând privirea încruntată a șefului își înghiți cuvintele. Se grăbea să ajungă imediat la Vlad ca să-l informeze despre cele petrecute acolo. Șeful trebuia neapărat să știe cum stăteau lucrurile. Pe măsură ce se îndepărta de vârf, încerca să-și pună ordine în gânduri. Nu pricepea nici el însuși despre ce era vorba, nici unde dispăruseră oamenii săi și nici ce îl înspăimântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta vorbeau minerii. Sincer să fiu, mă așteptam să se întâmple ceva. Lui Boris nu-i venea să-și creadă urechilor. Șeful, un om pragmatic și ancorat puternic în realitate, accepta fără cea mai mică reținere caracterul supranatural al celor petrecute. Ce facem acum? întrebase el. Ne vedem mai departe de treabă, răspunse imediat Vlad, doar nu vrei să ne oprim? Godunov se dădu un pas înapoi. La orice se așteptase, numai la această decizie nu. Judecând după cum decursese discuția până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei, nu știa de baza de lângă Râpa Dracului. Spre surprinderea sa, Pop acceptase repede. E drept că se folosise puțin și de toiag ca să-l convingă atât pe el cât și pe agentul Pohoață să uite de cele câteva ceasuri petrecute acolo. Imediat ce lucrurile se liniștiseră, se grăbise să urce la peștera vâlvei. Remorca și containerul erau nemișcate. Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nici măcar să-i duc flori, pentru că nimeni n-a știut să-mi spună unde fusese Îngropat. Angajatul de la morgă, care păstrase cartea găsită În haina lui Julián, a sunat la editură abia după cîteva zile. Așa am aflat de cele petrecute. N-am putut pricepe. Dacă Julián mai avea pe cineva la care să apeleze la Barcelona, aceea eram eu ori, cel mult, domnul Cabestany. Eram singurii lui prieteni, Însă nu ne-a spus că se Întorsese. Am aflat că revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iasă și nici să se intre nu se putea. Poate că vor elibera permise de liberă trecere pentru cei care lucrează în afara periferiei, spuse un bătrân pensionat de atâția ani, că încă folosea limbajul din vremea războaielor franco-prusace sau altele petrecute la fel de demult. Totuși, nu era complet în afara realității bătrânul înțelept, dovadă că imediat în ziua următoare asociațiile de întreprinzători se grăbiră să aducă la cunoștința guvernului neliniștile lor întemeiate, Deși sprijinim fără rezerve și cu un simț patriotic în afara oricăror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de cerneală pe un deget și se apucă să o privească atent, ca și când acolo ar fi urmat să găsească răspunsul. - E posibil, zise după un timp, privindu-l În sfârșit din nou pe poet. De ce mă Întrebi? - Din cauza... unor fapte petrecute nu demult. O senzație, indicii slabe... Nădăjduiam că domnia ta știi mai multe. - Frederic era o ființă extraordinară, considerat pe bună dreptate minunea vremurilor noastre. Stupor mundi, cum a fost numit. Și numeroase sunt incertitudinile În privința lui și a vieții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar vrea să facă din istorie narațiune, precum acel Bernardo, pe care se pare că ai Început să Îl frecventezi. Un om care scormonește pe sub maldărele de frunze uscate ale timpurilor, numai și numai spre a stârni scandal. - Înregistrarea faptelor petrecute și nararea riguroasă a evenimentelor legate de o casă domnitoare care și-a pus pecetea peste acest veac e un proiect nobil. De ce nu ar trebui să capete aprobarea voastră? replică Dante, strângând din dinți. Acquasparta făcu un gest vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rege al Siciliei. - Minți! exclamă priorul Înfuriat. Regele Manfred era un bărbat nobil și mărinimos! Numai calomnia slugilor voastre Îl zugrăvește ca pe un paricid, dar sunt doar vorbe În vânt, rodul intrigilor voastre! - Ce știi dumneata despre niște lucruri petrecute Înainte să te fi născut, pe când erai doar o nesemnificativă posibilitate În mintea insondabilă a lui Dumnezeu? Ce știi dumneata despre ceea ce, peste veacuri, Sfânta Biserică hotărăște? Frederic a murit În violență și În furie, târât de Însăși furtuna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
S-ar spune că domnia ta știi mult mai multe decât mine, șuieră el În replică. Bătrânul luă clepsidra și o răsturnă. Expresia i se Îmblânzise, ca și când ar fi vrut să i se ierte sarcasmul din urmă cu câteva clipe. - Timpul petrecut și lucrurile văzute și măsurate sunt cele care Îmi insuflă certitudinea cunoașterii, adăugă el pe un ton binevoitor. Dante ridică din umeri. - Certitudinea cunoașterii! repetă el cu mânie. Se așezase la masă cu capul Între mâini. Fixa nisipul care reîncepuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceară capul inculpaților, dar nu o mai făcea cu pasiune. Mai rău, i se întâmpla câteodată să încurce lucrurile în rechizitorii. Spunând asta, nu fac o afirmație tocmai exactă. Mai bine ar fi să spun că uneori, când arăta faptele petrecute sau trăgea concluziile, i se întâmpla să-și frâneze debitul, să privească în gol și să nu mai spună nimic. De parcă nu mai era acolo, pe scena tribunalului, ci se găsea în altă parte. De parcă ar fi fost absent. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a mirat leneș că nu se află În camera sa de la Princeton, cu fotografia de la fotbal pe birou și afișul de la Triangle Club pe peretele din față. Pe urmă pendula veche din hol a bătut ora opt și cele petrecute aseară i-au revenit În minte. Repede ca vântul, a sărit din pat și a Început să se Îmbrace. Trebuia să iasă din casă Înainte de a da cu ochii de Isabelle. Ceea ce păruse o Întâmplare tristă i se Înfățișa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory, al cărui cap se Învârtea splendid, așternând peste părțile vătămate ale spiritului său strat după strat de satisfacție moale, dizerta volubil despre război. — Îi o ’isipă mentală, insista el cu Înțelepciune de bufniță. Doi a’i din viața mea petrecuți În vacuum ’telectual. Idealism pierdut, tre’ să fii animal fizic (și-a agitat amenințător pumnul spre „Old King Cole“), tre’ să fii prusac cu totu’, mai ales cu muierile. La colegiu eram co’ect cu femeile. Nu mai, gata. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]