1,170 matches
-
stai, stai. Mi s-au dezlegat șireturile ciorapilor de piele. Kiyosu, că tot ești trântit acolo, vrei te rog să mi le legi? — Firește, doamne. — Sado. — Stăpâne? — Te-am deranjat, nu-i așa? Nici pomeneală, stăpâne. Nu numai eu pot pica pe neașteptate, ci și vizitatorii din provinciile inamice. Fii în alertă, tu răspunzi! — Stau de gardă necontenit, de dimineața până seara. — Bine. Mă bucur să am asemenea servitori de nădejde. Dar nu e vorba numai de mine. Dacă faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care o curtează, îl evită cu iscusință, ca o salcie în vânt. Dacă se întâmplă așa ceva, e mai bine să nu te socotești un prost, sau un om păcălit. Lăsând asta la o parte, te rog să nu-i porți pică Domnului Mataemon, dacă Nene și cu mine ne căsătorim. Acest lucru nu va face decât să adauge, pe lângă jignire, și insulta. — Despre asta voiai să-mi vorbești? — Da, și îți sunt foarte recunoscător pentru ceea ce ai spus. Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întoarcerii nepotului său. La sfârșitul cuvântării, spuse: Îmi închipui că unii dintre voi nu veți fi de acord, iar alții aveți legături strânse cu clanul Saito. N-am să vă forțez. Puteți pleca fără șovăire și nu-i voi purta pică nimănui care va trece în Mino. Nimeni, însă, nu se ridică să plece. De fapt, nici unul nu arăta ceea ce simțea. În acel moment, cerându-i permisiunea lui Koroku, Tokichiro li se adresă oamenilor. — Am primit instrucțiuni de la Seniorul Nobunaga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zăpezilor din trecătorile munților care duc în provinciile din miazănoapte.” Dar, mai mult decât atât, se gândea cât de abil fusese Nobunaga invitându-l pe Ieyasu în capitală. Indirect, își demonstrase propriile puteri și realizări, astfel încât Ieyasu să nu poarte pică forțelor pe care avea să le trimită. Acesta era talentul lui Nobunaga. Cu tot haosul în care se afla, lumea avea să fie unită prin priceperea lui. Hideyoshi considera adevărat acest lucru și înțelegea mai bine decât oricine faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ești mamă, iar aceasta e adevărata bătălie a unei mamei. — Știu. — Cred că mă găsești un soț cam aspru. Oichi se trase spre soțul ei, continuând să-și țină copilul la piept. — Nu, nu-i adevărat! De ce ți-aș purta pică? Găsesc că e voia sorții. — Oamenii nu se pot reconcilia doar spunând că așa a vrut soarta. Viața unei soții de samurai e mai grea decât înghițitul de săbii. Dacă nu ești complet hotărâtă, se cheamă că nu ești hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asasin nevăzut. La dreapta lui Mitsuharu era o ușă culisantă mare. Nu auzea nimic din spatele ei, dar putea simți prezența lui Saito Toshimitsu și a altor câțiva oameni cu armele scoase, așteptând doar ordinul lui Mitsuhide. Mitsuharu nu-i purta pică vărului său pentru acest comportament ilicit și lipsit de scrupule; înaintea de aceasta, simțea mila. Dispăruse oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum nu mai vedea altceva decât epava acelui om. — Mitsuharu, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pline de convingere: — Uite cum e. Acum câtva timp, a venit Gamo și mi-a spus că umblă bârfe despre un fel de conflict între Hideyoshi și mine, dar m-a asigurat că Hideyoshi nu-mi poartă nici un fel de pică. Mi-a cerut să mă duc la Templul Onjo din Otsu și să mă întâlesc cu el de Anul Nou. Considerând că nu aveam nici un motiv de animozitate față de Hideyoshi, am acceptat să merg. Atât Seniorul Shonyu cât și Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
drumul principal trecea prin colonie: enorm de multă sfeclă-de-zahăr cădea din acele căruțe; eu nu cred că acei căruțași nu făceau ceva la căruțe ca să cadă sfecla. Nu se fura din căruțe, nimeni nu avea curajul să fure, dar, dacă pica pe jos, puteai s-o iei... Atâta sfeclă de zahăr a căzut În acea colonie și atât de multă lume a supraviețuit cu acea sfeclă-de-zahăr, Încât, desigur, a fost un ajutor nevăzut și nedeclarat, pur omenesc... Cum mâncați sfecla? Sfecla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi și peste oraș. Da, avea pe chip un surâs parcă de beatitudine și în ochi o sclipire enigmatică. Pe atunci însă nu știam nimic despre viața cuplurilor și in clipa aceea am gândit că fără îndoială el îi purta pică pentru ceva, se certaseră și desigur, cum el era ușor de jignit, ea îl jignise, nu în sensul că nu era sigur de borșul zilnic sau de prezența ei acasă (lucru care putea fi adevărat, dar cu care el se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înapoi. Mi-a spus că vrea să-l convingă pe taică-său să renunțe la ideea lui. Ce idee, i-am spus, și dacă îl lași neconvins ce-o să se întîmple? Nimic, zice, dar nu e bine să-ți poarte pică. Dar n-are decât, zic, auzi ce i-a trecut prin cap! Nu cumva e țicnit? Cum o să-i dau eu lui apartamentul meu? Ca ce chilipir? Te rog, zice el ofensat, să nu-l faci țicnit. E tatăl meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vrea să te înzestrez? Eram grosolană, dar mă scotea și el din sărite; în loc să vină cu mine, mă lăsa singură, să-l "convingă" pe taică-său. Ca și când, dacă nu l-ar fi convins, îmi păsa mie că o să-mi poarte pică! Am avut bănuiala că discutaseră între ei acest subiect și că în ultima instanță, adică în fața mea, Petrică își retrăsese acordul. Probabil că mai degrabă asta îl trăgea acum înapoi, să dea socoteală că nu s-a ținut ferm pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
absent, obsedat de drumul tău, care ți-e dat, fără să-l cunoști, să-l parcurgi până la mormântul de care ai parte: "Doamnă, resping invitația dumneavoastră, nu doresc să vă mai văd, mă bucur că prietenul meu nu-mi poartă pică, e cu atât mai bine, ardeți scrisorile pe care vi le-am trimis, nu așteptați să vă salut dacă vă întîlnesc pe stradă, nu aveți teamă că adevărurile intime pe care mi le-ați desvăluit vor fi aflate de alții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adesea i se și dau, palme și picioare pe care el e departe de a le primi ca pe un omagiu, în timp ce bucureșteanul arată o figură blazată și te trimite cu un dispreț suveran la origine, fără să-ți poarte pică. Nu sânt absolut sigur de aceste caracterizări, dar astfel îmi părea colegul meu care ținea un capăt al pancartei și care mă chemase lângă el. Apărând în trăsături îngroșate, fusese totuși primul pe care îl cunoscusem mai bine și mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
va fi atinsă?" Nu-mi răspunse câțiva pași. Ai fi zis că se gândea, dar nu sânt sigur dacă la întrebarea pe care i-o pusesem. Cred că da, zise. Și cred că și decanul nostru va fi schimbat după ce pică I.C." " Nu înțeleg, ce legătură are Vaintrub cu I.C.?" "N-ai fost atent la discuție. Așa cum e el, foarte bine pregătit, un marxist convins și cu un caracter ferm, e omul lui I.C. El l-a pus acolo. Fără să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dens, orbitor, și în care, tăcută dar fără slăbire, seceră moartea? Mă întrebai dacă n-ar trebui să ies o zi din spital și să mă duc la înmormîntarea lui, dar găsii în forul meu interior o împotrivire: îi purtam pică pentru refuzul său net și agresiv de a se împăca cu mine, când îi telefonasem, la îndemnul Matildei, și îl întrebasem dacă n-ar vrea să ne întîlnim ca odinioară și să redevenim prieteni. Era adevărat că nu-mi era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi undeva unde e deschis până la trei și unde sânt amici și bem și noi cu ei un pahar." Amici? Era curioasă, deși îi era somn. "Bine", zise resemnată. Da, amicii ăștia aveau un haz nebun, dar pe la orele trei pica de somn. "Fănică, mergem..." Nu, cum să meargă, protestară toți, acuma se vor deplasa la gară, acolo e deschis până la șapte. "Pînă la șapte? N-o să stăm până la șapte", zise ea îngrozită. Nuuu! o asigurară ei, nici vorbă, or să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ținea atât de mult la Ardealul lui, încît... Eeee! Nimeni nu se gândea că e și ea o fetiță care... ei da! se simțea fericită și atât tatălui, cât și iubitului ei le ardea să... VIII Ași fi zis că pica de somn și luarăm un taxi. Dar acasă își reveni și mai ales reveni la tăcerile ei care se pare că după întreruperea sarcinii îi intraseră în fire, alungind cu totul pe vorbăreața dinainte. Se desbrăcă și se aruncă în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și imense întinderi de ape, să fie benefică oceanului uman în totalitatea lui și fiecăruia dintre noi în parte... Să nu moară nimeni în anul care vine (se poate, nu?) și să nu nască decât mamele fericite! Nu-ți port pică, gândii eu însumi pentru mine, am fost fericit în aproape toate lunile tale, mi-ai adus în viață o ființă pe care o iubesc și mi-ai confirmat că truda gândirii mele a fost fructuoasă: Spune-i micuțului an nou
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și întorceți-vă acasă." Mă ridicai alene din fotoliu, liniștit ca un lac încremenit, și ieșii să-i cer domnului Cucu o sticlă de vin, dacă mai avea. "Cum să nu, cu plăcere, zise el vag încîntat că nu-i purtam pică pentru stupidele lui farse. Și două dacă doriți. Mai avem, ne-au rămas..." " Ce s-a întîmplat, Tasia, povestește, zisei apoi în odaie, turnând în pahare. La mulți ani! E o părere a ta, sau vorbești ca o ambasadoare a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în această gândire de care nici măcar nu ești conștientă, dar te călăuzește?" " Faci ce vrei, zise foarte umilă, nu te înțeleg și cred că n-ai dreptate în nimic din ceea ce îmi spui. Ești surescitat și înțeleg că îmi porți pică de ceva (nu ,gândii, simți, că te-am judecat în lipsă și te retragi fără curiozitate și dorință să afli de ce te-am judecat și să te aperi...), în timp ce eu m-am pregătit zăpăcită pentru clipa asta când aveam șă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desăvîrșire orice. Nu! Nu putem gîndi o putere, oricît de atotputernică în domeniul fizic (minunile materiale cele mai fantastice le admitem), în stare să facă lucrul acesta de neconceput: să ierte. Pe de altă parte, întocmai ca domnul Perrichon (poartă pică celui care l-a scos din prăpastie, îl adoră pe cel pe care, cică, l-a scos el din prăpastie), îi iubim foarte puțin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scîrbă, o belea; îi iubim însă, cu drag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
arătăm căt suntem de demni. Prezența demnității ca trăsătură a personalității morale, demonstrează caracterul privilegiat al acesteia în moralitatea personalității. Demnitatea este virtutea morală comunicată, făcută publică prin afirmarea teoretică și practică a personalității în viața colectivității. Filosoful italian, Giovanni Pico della Mirandola semnala acest lucru în lucrarea sa „Despre demnitatea omului” prin: „demnitatea omului este rezultat al activității omului”. A-ți folosi demnitatea nu este un lucru pentru care așteptăm laude sau așteptăm să fim răsplătiți financiar, este un lucru
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Maria Manuela Firu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2292]
-
structură este studiată intens de multă vreme din cauza activității vulcanice din regiune, iar NOAA ar fi trebuit să o detecteze prin imagistica bazată pe sonar. În al treilea rând, arheologii Asociației Portugheze a Cercetătorilor Arheologi au descoperit recent, pe insula Pico, dovezi care sugerează că în regiunea insulelor Azore ar fi existat oameni cu mii de ani înaintea venirii portughezilor și arta în piatră care există pe aceste insule reprezintă încă un mister neelucidat. Coordonatele exacte ale locației construcției nu au
Misterul piramidei din Atlantic. Ce controverse s-au deschis printre arheologi () [Corola-journal/Journalistic/62624_a_63949]
-
întins pe șase pagini, semnat de Gelu Ionescu și intitulat chiar Cazul Doinaș. Intervenția criticului literar este pe tema răvășitoare a colaborării poetului cu Securitatea. Gelu Ionescu, un apropiat al lui Doinaș, face o lectură atentă a volumului Asul de pică: Ștefan Aug. Doinaș, pe care un tânăr, George Neagoe, l-a scris căutând „să ne convingă că scriitorul a fost aproape o canalie”. Observă Gelu Ionescu: „...când s-a aflat de «colaborarea» lui Doinaș cu Securitatea a fost mai mult
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]
-
nicio precauție, că e o calomnie.” Cu aceste sentimente, Gelu Ionescu pornește la drum, adică întoarce pe toate fețele cazul Doinaș, trecând în revistă, cu minuție și în cunoștință de cauză, inexactitățile, lacunele din demonstrația încercată de autorul Asului de pică. Nu putem nici relua, nici sintetiza aici cele 12 puncte ale demersului său textual. Dar putem recomanda spre lectură acest eseu, reproducând aici ultimele sale rânduri: „Cum vor fi fost, oare, ceasurile remușcării? Mi se pare grav și profund întristător
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]