1,152 matches
-
se însoară, așa încât te rog să fii atent. Eu nu pot să particip la nuntă. Deplasarea asta poate să țină de la șase săptămâni până la două luni. Am cunoscut-o pe fată. După părerea mea e un zero, dar frumoasă de pică. De fapt, nu știu dacă e un zero. Vreau să spun că abia de-a scos două vorbe în seara când am cunoscut-o. Pur și simplu a stat și a zâmbit și a fumat, așa că nu-i drept din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
arii din opere, bătrâna cânta, iar Mașa Îi ținea isonul. Începeau cu o arie din Boris Godunov, Încheiau cu Romeo și Julieta sau cu Othello. Își schimbau mereu rolurile Între ele. Mașa era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago. Scena balconului le dădea o oareșicare bătaie de cap, bătrâna fiind nevoită să se cațere pe o scară, iar Mașa, să stea Îngenuncheată pe parchet, cu un buchet de trandafiri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
camerii unde se așezase Într’o tensiune nervoasă greu de imaginat. În afară de aceste neajunsuri, Încă era Îngrijorat, făcând pronosticuri, de felul cum se va termina și de felul cum va reacționa păgubitul În caz de va pierde din nou. Avea pică pe el, rostind În gând toate rugăciunile cunoscute ca acesta să piardă. Dar, Dumnezeu fiind ocupat, a evitat să-i asculte rugămintea și, În ciuda Înverșunării În care adversarul Își derula ultima șansă, Gică picior de lemn - pierdu totul...!! Cu mare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se căsătorise? Nu a dat atenția cuvenită acestui act major al vieții ori, sorocul său este departe de-a se Împlini...!? De actuala sa prietenă, Își aducea aminte la timpul trecut. Deosebirile dintre ei erau fundamentale și nu-i purta pică! Fără să știe, Carla Îi salvase viața - refuzând să păstreze pentru sine căpățâna blestematului acela de pește - dar, tot datorită ei a mâncat cele două porții...! Chiar, oare ce s’a Întîmplat cu el? Totul se petrecuse atât de repede
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o diferență, dacă sunt bune la ceva... Dacă sun ciudat, vă rog să mă scuzați. Sunt Îngrijorat. — Pe bună dreptate. Fiica mea v-a făcut un mare rău. — Încep să mă simt mai ușurat. Nu cred că Îi voi păstra pică. Prin lentila colorată și răsuflând vapori de coniac, Sammler Îl privi temporar cu ochi buni pe Govinda Lal, care Îi amintea din anumite puncte de vedere de Ussher Arkin. Adeseori, mai des decât Își dădea seama În mod conștient, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o vedetă populară de telenovelă, purtătoarea de cuvânt pentru Colorfast Detergent. Ani de zile, Irene a zburat la premiile Emmy care se decernează ziua, iar la cină a comandat șampanie și nici una dintre celelalte trei prietene nu i-au purtat pică pentru succesul de care se bucura. Irene era făcută să aibă bani: le cumpăra prietenilor cadouri, le oferea mese la restaurant necunoscuților și achiziționa statui urâte și extravagante pentru care artiștii înfometați să aibă cu ce să se hrănească. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu ochelari fumurii, care stătea cu un pas În spatele nostru și ne pîndea ca pe niște bagaje, nu făcu nici cel mai mic efort să-și ascundă ostilitatea pe care nici măcar lentilele Întunecate nu o puteau para. Poate Îmi purta pică pentru că am fugit și l-am lăsat acolo, deși știam că a venit la mașina mea În căutare de ajutor. Sub nasul roșu, caraghios, mușchii din colțul buzelor Îi tremurau necontrolat. Considerînd că e momentul să plecăm, am zis: — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
om de știință, mare eurocrat. Dar față de ea eram sfioasă și mai sunt și acuma. Am totuși o explicație. Atunci când ne vorbea, plimbându-se pe intervalul între ferestre și ușă, uitam complet pe ce lume trăim. Intram în lumea lui Pico della Mirandola, în cea a judecăților sintetice a priori, chiar și în lumea în care aripilor trebuia musai să le punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sporește erotismul, dar te ajută să suporți viața, pentru că te îndepărtează de ea și de tine însuți. Crede-mă, am și acum prieteni, eminenți matematicieni, care când nu se mai suportă se apucă să rezolve probleme de topologie abstractă până pică de oboseală și-și amintesc iar că nimic nu le-a ieșit în viață, că toate relațiile lor interpersonale sunt o ruină, că stau în aceeași garsonieră igrasioasă ca și acum cinci ani, nu mai au bani pentru concediul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a mormăi, și tuși de câteva ori. — Știi ce, boierule Niculiță? Dimineața n-ai venit niciodată la baltă... Nu. —Ei, atunci nu știi nimic. Dimineața, este ce este... Eu, și la vânat, și la pescuit, dimineața fac treabă... Și sara pică, nu-i vorbă - dar n-are a face! Ai vreme dimineața? —Am, neică Marine, cum nu?... —Ei, atunci să vii într-o dimineață. Mâne, dacă vrei. Și să te plimb eu pe apă... Auleu! maică-măiculiță, dimineața să vezi frumuseță... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu membrele contorsionate, cu fața tulburată. — A murit cineva? Asta era întotdeauna grija mea principală acum. Asta a făcut-o să se oprească locului. —Hm, nu. S-a schimbat la față. —Nu, asta e doar... ceva... obișnuit. Deodată îmi purta pică. Orice-ar fi fost, era ceva major pentru ea și eu îl redusesem la ceva superficial pentru că soțul meu murise și nimic nu se putea compara cu asta. Îmi pare rău, Jacqui, îmi pare rău, vino și stai... Nu, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ziua respectivă la dictarea dascălului. Acesta ținea deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă. Dar nici un elev nu-i purta pică și nici el nu păstra niciodată supărare până doua zi. În ziua sosirii mele la școală, m-am așezat, cred, în rândul al treilea. Destul de aproape pentru a-l vedea și a-l auzi pe învățător, destul de departe pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
picioarele înghețate, se aruncau în propriile săbii, nefiind în stare să îndure gerul. Antonius Primus, neobosit, mergea înainte și înapoi de-a lungul coloanei soldaților săi, încurajându-i și ajutându-i. Era un exemplu pentru toți. Nimeni nu-i purta pică pentru că-și obosea atât de tare oamenii. Învinseră zăpada prin tenacitatea, voința și avântul eroic insuflat de comandantul lor și zdrobiră trupele vitelliene care încercau să le blocheze trecerea. În cele din urmă, munții rămaseră în urma lor. Pe un ger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în timp ce lăptarul măsura laptele, își făcuse o bărcuță din bancnotă și-i dăduse drumul să plutească în bidon. Și, vai-vai, prin ce-am trecut când a ajuns la școală. Întotdeauna: ba pica la hindusă, ba pica la sanscrită, ba pica la matematică, ba pica la istorie. Niciodată nu se putea concentra la ce avea de învățat. — Ah, unuia ca el îi e greu să se concentreze la lucruri atât neînsemnate și de lumești. Se uită pe fereastră și peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
își făcuse o bărcuță din bancnotă și-i dăduse drumul să plutească în bidon. Și, vai-vai, prin ce-am trecut când a ajuns la școală. Întotdeauna: ba pica la hindusă, ba pica la sanscrită, ba pica la matematică, ba pica la istorie. Niciodată nu se putea concentra la ce avea de învățat. — Ah, unuia ca el îi e greu să se concentreze la lucruri atât neînsemnate și de lumești. Se uită pe fereastră și peste tot vede slava Domnului. — E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
visului. Tu stai în trenul tău oprit la semnal și-ți ridici ochii șocat din carte în clipa când trec eu cu un răget, provocând un vârtej de aer negru care îți ia vagonul de guler, zguduindu-i ferestrele de pică chitul de pe ele. După care eu am dispărut și calmul ți-a revenit. Am dispărut, dar încă merg, încă gonesc, încă gem. Am intrat prin holul din Carraway și am urcat scările cu capul în piept. Ușile duble erau deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prostuț. Păi, pentru Dumnezeu, o să te vadă! — Dolores, eu plec! exclamă Virgil Jones. — Și eu te iubesc, spuse doamna O’Toole. Virgil clătină din cap într-un gest de neputință. — Ascultă, Dolores, începu el din nou. Nicholas Deggle îmi poartă pică. Așa că nu-i spune că te-am iubit... că te iubesc. Pentru binele tău! — Iubitule, spuse doamna O’Toole, vreau să povestesc lumii întregi despre dragostea noastră. Vreau s-o strig în toată insula. Vreau... — Dolores! interveni Virgil. Oprește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce-ar face ea acolo? A clătinat din cap. Avea nevoie de îndrumare. îndrumare. Virgil Jones transpirând în cimitir. Lui Vultur-în-Zbor i se păruse că Virgil îi făcuse cu ochiul o dată în timpul ceremoniei. Era oare posibil să nu-i poarte pică? Virgil, cu care se purtase atât de crud? — Trebuie să mergem la madame Iocasta, a gândit el cu voce tare. Nu-mi trece prin minte alt loc. — Nu prea cred că mă va primi pe mine, a zis Elfrida. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ziua-ntreagă făcînd-o pe femeia surprinsă În desuuri, convinsă că e doña María Guerrero, sau ceva și mai rău, la care nici nu mai vreau să mă gîndesc. Băiatul, cum e și firesc, caută un substitut, iar tu, Îngerul salvator, pici din cer și-i Întinzi o mînă de ajutor. Sfîntul Julián al FÎntînii, patronul nevoiașilor. — Doctorul Freud ăla Îți dereglează dibla, Miquel. Toți avem nevoie de prieteni. Chiar și tu. — Băiatul ăsta nu va avea niciodată prieteni. Are un suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o foaie scrisă de mîna Penélopei Aldaya. Dragă Julián, Îți scriu pentru a te anunța despre viitoarea mea căsătorie și pentru a te ruga să nu-mi mai scrii, să mă uiți și să-ți refaci viața. Nu-ți port pică, Însă n-aș fi sinceră dacă nu ți-aș mărturisi că nu te-am iubit niciodată și că niciodată nu te voi putea iubi. Îți doresc tot ce-i mai bine, oriunde te-ai afla. Penélope Miquel citi și reciti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se gândească o clipă la asta, În timp ce deschise o cutie de Cola pe care o scosese din rucsac și-mi oferi o gură Înainte să bea și el. —Apropiați? Nu știu dacă aș putea spune asta. Cred că Îmi poartă pică pentru că am plecat de acasă ca să mă duc la facultate când ea făcuse deja un copil și mai avea unul pe drum. Face multe comentarii, de genul că eu sunt motivul tatei de a trăi și că măcar unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sub casa lui Mickey. Scrisori de la fosta soție a lui Niles, care îl acuzau că se cuplase cu prostituatele Brendei Allen. Citise stenogramele de la proces și înțelesese că soțul ei se destrăbălase în subsolurile criminale ale secției Hollywood - justificarea pentru pica pe care Niles i-o purta lui Mickey. O agendă de adrese care includea nume și numere de telefon a patru dintre gorilele lui Jack Dragna, plus alți cărăuși mituiți de-ai lui Dragna - polițai pe care-i cunoscuse când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
una, acuma alta. Acum zicea ceva, acum schimba. Doru era admirabil. Capriciile ei i se păreau un semn că s-a întors la firea ei adevărată și căuta să-i fie pe plac. Nu reușea. Tot pe el avea toată pica! încercase el să se supere, să se impuie. Mai rău! Rău de tot! Ce' nebunie! . . . Niciodată încă buna Lina nu cutezase să gândească așa liber și sever despre verișoara ei. Pentru Mini era totuși limpede că amorul pasional al Lenorei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
biografia sa, ridicată la acest exponent. M.M. fixează hotarele unei lumi aparte, cu un timp și o geografie ce sugerează un soi de refugiu. Care este, lesne de constatat, un teritoriu al eternității, de vreme ce Ziditori sunt Dante, Shakespeare, Goethe ori Pico dela Mirandola, iar între personaje Ofelia, Desdemona, Margareta lui Faust, Don Qui jote și încă, alături de rezidenți ai Olimpului. și, ajunși aici, să notăm, apăsat, tentația livrescă a poetului‐ cărturar. Mai rămâne să zic că, pentru mine, Mihai Munteanu e
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]