750 matches
-
În același timp. Dar mai presus de toate era panica. În fața mea, fetele intrau și ieșeau din duș. Străfulgerările trupurilor goale erau ca niște țipete dezlănțuite. Cu aproximativ un an Înainte, aceleași fete fuseseră figurine de porțelan și-și vârau piciorușele cu grijă În bazinul dezinfectant de la piscina publică. Acum erau niște creaturi mărețe. Mișcându-mă prin aerul umed, mă simțeam ca un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns, să nu i se îndoaie oasele sub atâta greutate... Pruncul, ca și cum ar vrea să-i răspundă la reproș, se ridică trepădând mânios din piciorușe, aidoma unui mic Marte răz boinic. Germanicus nu mai este însă atent la ei. A apucat-o pe Livilla de mâini și o învârte în jurul lui, făcând-o să zboare de la pământ. Nici nu bagă de seamă că gestul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebuie să se fi produs cu un an În urmă, Însă toți cosașii erau Încă negri. Se-ntrebă cât timp o să rămână așa. Întinse mâna cu grijă și-l apucă de aripi. Îl Întoarse invers și, În timp ce el dădea din piciorușe, Îi privi burta. Da, era tot neagră, doar că lucea, În timp ce capul și spatele erau prăfuite. — Du-te, cosașule, spuse Nick, vorbind pentru prima dată cu voce tare, du-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări direct În apă. Vârtejul de lângă piciorul lui Nick Îl trase la fund și apoi reapăru la suprafață puțin mai jos. Plutea repede, dând din piciorușe. Apoi se pierdu Într-un cerc care apăru și dispăru rapid de pe suprafața apei. Îl prinsese un păstrăv. Un alt cosaș Își scoase capul din sticlă. Antenele Îi tremurau. Își scoase picioarele din față pe buza sticlei, gata să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici greieri nu foloseam, tot din cauza felului În care se chinuiau când Îi băgai În cârlig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bucuroși să le servească ce au mai bun. Aceasta s-a dovedit a fi un pic de ceva care semăna cu carnea de porc, dar ar fi putut fi foarte bine și pui sau orez reîncălzit, toate acestea garnisite cu piciorușe de gândaci invizibile, purtătoare de microbi care se hrănesc din mucoasa intestinală umană. Acest plat du jour a fost udat din plin cu sticle de bere și cola calde. Harry Bailley a băut trei beri din marca locală, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pornește un fel de cortegiu. Câteva duc cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru. Probabil că în ceată, fiecare își are rolul sau. Unele jelesc, altele țin stindardele furnicești, altele pregătesc discursuri. Și parcurg distanța mișcând harnic piciorușele. Ceea ce trebuie să fie anevoios și obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a înființat încă tramcare, să poată duce, comod și ieftin, toată familia deodată. Am cunoscut un bătrân armean, numit Garabet, de-abia tîrîndu-și picioarele după dânsul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nivelări, despre care am vorbit. Analogia se păstrează și în privința raportului dintre personaj și roman. Știm că personajele sunt sobre, decente, că resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința lui Codrescu ia foc în momentul unei incidentale promisiuni de dezvăluire a piciorușului ori mâinii Adelei. Și textul romanului se caracterizează în primul rând prin decență stilistică. Sobrietatea își permite însă, ca Adela, mici scăpări ori neglijențe, pe unde pătrunde o ambiguitate provocatoare. Adela, frumusețe plastică (înaltă, grea, cu rotunjimi ispititoare), vrea sa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căldură de la stomac, și asta era tot. În living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Brodina, femeile, spre disperarea bărbaților care se Întorseseră vii de pe front, aduceau pe lume numai fete. Rar, ici-colo, se mai năștea, prin cine știe ce minune, și câte-un băiat. În scurt timp, ulițele satului se umplură de cosițe blonde și de piciorușe goale, ce se jucau de dimineață până seară cu păpuși confecționate În casă, din tot felul de cârpe și chiar uniforme fără galoane cu care bărbații se Întorseseră de la război. În timp ce fetițele Își pierdeau vremea cu păpuși alintându-le În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o bună zi Începu să se lățească În sutană și să prindă rotunjimi nebănuite. Și nu mult timp de la aceste semne, starețul dădu naștere la niște gemeni zglobii, un băiețel și o fetiță, care priveau mirați, țipând și dând din piciorușe, la barba sură ce se apleca spre goliciunea lor. Nașterea copiilor fu tăinuită mult timp În mănăstire, dar până la urmă vestea ajunse unde trebuie și starețul Împreună cu gemenii luară drumul capitalei. Aici starețul fu supus unor investigații serioase și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia prin ograda lor. Cu un glas pițigăiat, păpușa o Întreba: „Cu ce se ocupă oamenii când mor?“. Iar Mașa Îi răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după ce repară toate ceasurile care s-au stricat, Învie iar...“ „Dar ceasurile se strică mereu“, se plângea Marusia. „De aceea nici oameni nu-nvie, că au mereu câte ceva de reparat...“ Atunci păpușa se ruga de Mașa: „Repară-mi și mie piciorușul ăsta care s-a scrîntit...“ „Ți-l voi repara, când voi muri...“ „Atunci mori“, Îi zicea păpușa, Înfigând În gâtul ei o andrea de lemn... Mașa se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei, Mașa se trezea, descotorosindu-se de flori. „Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost frumos“, răspundea Mașa. „Ai reparat și tu măcar vreun ceas?“, o ispitea păpușa. „Le-am reparat pe toate, altfel nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui a izbucnit în plâns. Zach s-a prins și mai bine de balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă”, așa îi zicea ea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
această temă să fie pe agenda intelectuală, după principiul „de nu s-ar povesti, nu ar fi”, și dacă absența lui nu devine self fulfilling prophecy. În final a fost clasica wine and cheese party (ceea ce înseamnă și legume, și piciorușe de pui, nu doar vin, brânză și struguri). Da’ pour la bonne bouche de-abia urmează. Conform aranjamentelor lui Jeff, după evenimentele de la universitate, Pamela, fosta decană de la Sociologie, ne-a luat pe Calhoun și pe mine și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar ieșeau, alergând pe niște piciorușe iuți, o serie de progenituri pătate pe burtă, pe spate și pe părțile laterale cu puncte numerotate de la unu la șase, dispuse Într-o ordine simetrică, plăcută la Înfățișare. Pe măsură ce se Împrăștia pe jos, scurgându-se pe linoleum, mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici. Tăticule, ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a furat culoare din ochii tăi. Fetița privi spre el cu ochi uimiți
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mult, să se strecoare în perechi spre casă. Trece un băiat alb pe lângă el, îmbrăcat în uniformă școlară. Cum naiba a ajuns și ăsta aici? — Știu, zice nababul cu un rânjet nerușinat pe figură, probabil vă gândiți la absența unor piciorușe pe aici. Sir Wyndham se scuză: — N-am înțeles... — Prea multă liniște. Absența unui tropăit....absența fiului meu atât de așteptat. — O, da, înțelege sir Wyndham în cele din urmă. Fiu? Își amintește efortul făcut noaptea trecută, fără a exagera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar face-o dacă ar jupui de blană un iepure. Tuturor li se pare amuzant, însă pe mine mă doare fiecare plânset al fiului meu. Mi-e greu să stau liniștită, dar știu că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pui de găină care-mi ieșise În potecă de pe un rând de cartofi. I-au izbucnit mațele, a dat de câteva ori din picioare și a murit. N-aveam timp să-mi fie milă de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dă-mi fata s-o pun în pătuț. A adormit. Are burtica plină, este îmbăiată, înfășată... - Te rog, desfă-i scutecele! Las-o liberă! Este așa de cald în casă! O acoperim cu plăpumioara. Vreau să-și miște mânuțele și piciorușele în voie. Inimioara mea, ce frumos doarme! Bunica știe că pruncul trebuie înfășat, dar respiră prelung și face cum o roagă Maia. Știe că ar fi o prostie s-o refuze. Cu tandrețe ia copila și o așează în pătuț
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
inscripționat numele donatorului: „Monahia Zenovia, anul 1844, 8 iunie”. Din colecția de obiecte bisericești mai fac parte: un potir din argint cu gravură manuală din 1814, un Agheazmatar, din secolul al XVIII-lea, din aramă, lucrat prin turnare. Are 4 piciorușe sub formă de pește și 2 mânere. Pe vas sunt ornamente cu motivul viței de vie și spicul de grâu. Vasul din interior este mobil. Colecția de tipărituri și manuscrise, deși redusă în comparație cu cea de la 20 august 1863, cuprinde totuși
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
emoție poezia dedicată mamei. Uit versurile și emoția mă sugrumă. Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil... Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingândumi obrajii... O, diafane suflete cu chipuri de înger și suflete de nea, când o să vă răsplătesc pentru mireasma primăverilor târzii pe care ați revărsat o în sufletul meu? Prin voi am mai trăit o viață... Mâinile voastre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]