3,221 matches
-
pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși acopereau peretele de stâncă scufundat în umbră. Călcă pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși acopereau peretele de stâncă scufundat în umbră. Călcă pe ceva și, coborându-și privirea descoperi două șine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privi cu atenție la golul strâmt de deasupra. Pe margini, se vedeau urme de arsură și funingine. Înțelese pe loc cum stătea treaba, cineva aruncase în aer galeria, ca să ajungă mai aproape de filonul aurifer. De la explozia respectivă proveneau resturile de pietriș și bolovanii pe care îi scosese el afară, iar zăcământul de metal prețios se afla mai în față, în adânc. Comoara pe care o căuta era acolo, iar el trebuia să continue săpăturile dacă voia să pună mâna pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi examina mai departe urma ciudată de frânare așteptând răbdător ca acesta să ajungă lângă el. Se lăsă pe vine și privi mai de aproape. Nu reușea să descopere nimic în plus, doar adâncitura ușoară lăsată de roțile mari în pietrișul de pe drum. Domnule inspector, auzi el vocea lui Vasilică, îmi veni o idee! Ia zi-i! Ce idee ți-a venit? întoarse Cristi capul spre agentul care se afla lângă el, fără să se ridice. Ah, gemu el ducând repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflat la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce se petrece. Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș fin, deschis la culoare, care se prelinseseră peste stratul de nisip negru din fața sa. Totul era de o frumusețe sălbatică și, dacă ceea ce i se întâmpla n-ar fi fost atât de straniu, s-ar fi oprit în loc copleșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că fiecare mișcare amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini și din picioare. Încerca să se întoarcă în așa fel încât să alunece cu picioarele înainte. Se temea ca în cădere să nu se lovească cu capul de vreun bolovan ori de cine știe ce alt obstacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și este pomana spre pomenire a familiei Vasilaș și ar trebui să-i poarte numele celui care a făcut-o: moș Vasile Vasilaș (Costănoiu), Fântâna lui Costănoiu. După ce s-a răspânădit folosirea cimentului, piatra a fost înlocuită de beton, deși pietrișul nisiposă (balastul) se află la mare depărtare, în albia Siretului. Au apărut și meșterii, inclusiv cei care s-au specializat în construcții funerare. Meșteri cojocari și sumanari Creșterea oilor în care se specializaseră unii dintre luncași a impusă și prelucrarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oricare locuință. Dacă această lucrare de amploare se leagă de numele actualului viceprimar, Dumitru Iacobeanu, se cuvine să-l menționăm, chiar să-i acordăm o notă mare, deși, am auzit, mergând pe ulițele satului Lunca, pe Cararău, pe Izlaz, că pietrișul pusă pe drumuri cam împiedică vitele și oamenii la mers! Perspectivele de dezvoltare ale comunei Filipeni au putut fi descifrate, pornindu-se de la „zestrea” existentă și înscrise în lucrarea „Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Filipeni 2008-2013” și în Memoriul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alpii înzăpeziți. Urmărirea suspectului, dacă vrem s-o numim așa în continuare, n-a mers departe. Într-un loc retras din cartier, ca un sat uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și să-i facă de data asta ceva mai mult decât să-l mârâie. Soția medicului nu aștepta pe nimeni, își scosese pur și simplu câinele la plimbare, ca atâția alți oameni. Comisarul merse drept la ea, făcând să scârțâie pietrișul și se opri la câțiva pași. Lent, ca și cum i-ar fi fost greu să se despartă de lectură, soția medicului înălță capul și îl privi. În primul moment nu păru să-l recunoască, desigur pentru că nu se aștepta să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lichenii de pe cruce. Apoi i-am trimis o bezea prin aerul care mirosea a pământ și a iarbă jilavă. Mormântul lui Destinat dispărea sub coroanele de flori și de perle. Primele începeau să putrezească și își răspândeau petalele ruginite pe pietrișul din jur. Perlele străluceau și prindeau câteodată o rază de soare care le făcea să se creadă diamante pentru o secundă... Mai erau, de asemenea, buchete năruite, panglici, plăci ornate, cărți de vizită în plicuri închise. Mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu care a intrat Amory, plutind, În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o lentoare de miez de vară și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul electric, pe aleea cu pietriș din dreptul gării. Era un automobil electric străvechi, unul din primele tipuri, de culoare gri. Văzând-o cum stătea acolo, zveltă și dreaptă, și admirându-i chipul, pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite Într-un zâmbet de visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cot de oameni, el face artă doar pentru sine însuși, dacă mai interesează și pe alții, bine, n‑au decât. Poate că o dată va fi chiar publicat! Își pune capul pe abdomenul Sophiei, care e plat și foarte cald, fără pietriș înăuntru; dacă l‑ar vedea acum unul dintre prietenii ei aroganți, l‑ar invidia, fiindcă ei n‑au voie să facă așa ceva. Preț de o clipă, timpul se oprește în loc pentru acest bărbat și această femeie și este o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apei le face semne și se aruncă bucuroasă înaintea lor, ca să‑i îmbrățișeze, în sfârșit ceva nou în anotimpul ăsta plictisitor. Aici e foarte adânc, fiindcă apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea pericole. Pietrișul de pe mal scrâșnește chinuit. Peisajul primăvăratic se pune urlând de‑a curmezișul și semnalizează cu indicatorul. Stop! Nu înainta, că‑i periculos. Milioane de creaturi minuscule sunt călcate cu mașina, avertismentele lor șoptite amuțesc. Undeva latră un câine de curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se fi aclimatizat mai întâi cum trebuie. Flori care au început deja să înflorească anormal de devreme se văd ca niște pete luminoase în grădină; grădinarul mai taie pe ici pe colo ca să obțină o formă perfectă. Porsche‑ul demarează, pietrișul scrâșnește sub roți și e împroșcat în toate părțile când motorul atinge turația maximă. Rivalul dispare în grabă, așa cum se cuvine. Sophie și‑a deplasat toată greutatea pe un picior și stă totuși așa, într‑un singur picior, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
După vreun minut, se auzi sunând o rafală de împușcături, trimițându-și ecoul peste grădină. Apoi alta; și încă una. Heydrich își verifică din nou ceasul, dădu aprobator din cap și zâmbi: — Mergem? zise el, pornind agale pe aleea cu pietriș. — Aia a fost pentru mine? am zis, știind foarte bine că da. — Plutonul de execuție? chicoti el. Nu, nu, Kommissare Gunther. Îți imaginezi prea multe. Și oricum, nu prea cred că tocmai dumneata, dintre toți oamenii, ai nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fii afară din oraș, mi-am zis în timp ce mergeam înapoi la Mercedes. Oamenii de la țară au mult mai mult timp pentru politețuri obișnuite. Am găsit drumul cu îngrăditura și am cotit în sus pe pantă până la o esplanadă acoperită cu pietriș. Era destul de ușor de înțeles acum de ce fata cu cărbune în gură fusese atât de amuzată, căci ceea ce îmi văzură ochii nu era deloc ceva ce ar fi semănat cu o școală, nu mai mult decât ar fi crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211 963!”, „Feriți raza de acțiune a macaralei!”’, „Un pas mic pentru om e un pas înainte pentru omenire”, „Adunând mai mulți meteoriți, sporiți fondul de pietriș!”, „Marțienii noștri n-au luptat degeaba”. În fața unei clădiri cochete, tipizate, cu trei etaje, pe care o învălui cu o privire maternă, plină de dragoste, pedagogul se opri: Aici învață copiii mai mari, din clasele V-VIII, zise el. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai mari: Unii morți Alții plugari; Dintr-atîția frați mai mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poarta după ele și au urcat cărarea ce ducea amonte către locul lor tainic. Aici nu prea veneau localnicii la scaldă. Preferau plaja din aval de sat, unde era o întinsură a apei, de unde s-a excavat nisipul amestecat cu pietriș, cărat de către camionagii de la șantierul de construcții, formându-se și o plajă frumoasă. Drumul de peste un kilometru, l-au parcurs vesele, comentând evenimentul și ținutele în care se vor îmbrăca. Era vară, erau tinere, se purta mini, chiar foarte mini
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
LUI VENUS Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului Zăpezi trandafirii căzute-n toiul verii Pe trup de odaliscă în umbre se desfac. Din vechi vase de jad lumini o-mbrățișează, Pietriș din seva zilei și lebede ce tac. Din roșii orhidee pe buzele-i se scurge Ca dintr-un taler miere - dulceață de grădină. Ființa ei e murmur de nuferi albi pe frunze, Tulpini ce la picioare, adânc i se închină
NAŞTEREA LUI VENUS de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362869_a_364198]
-
dăruiește steagul României conaționalilor săi. Imediat înainte de a fi contactate de doamna unguroiacă și rugate să plece (nu i-am aflat încă numele) Marcela și Ana se fotografiau pe mall-ul național cu steagul României. Se aflau pe aleea din pietriș dintre Capitoliu și castelul Smithsonian. În spatele lor, la o masă în cortul unde se vindeau băuturi alcoolice, pe gazonul mallului național, un grup de unguri se găsise deranjat de priveliște și au trimis mesager să le fugărească. ”ȘI VREI SĂ
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
și Shinto), subiect asupra căruia trebuie să mai meditez! Ryoanji Temple frapează prin grădina sa de piatră, trasată de pictorul și grădinarul Soami pe la anul 1500! Este o platformă dreptunghiulară, cu laturi de 10 și 30 de metri, acoperită cu pietriș alb, ingenios “greblat”, o suprafață complet lipsită de copaci, dar “decorată” cu 15 roci “lucrate” de trecerea secolelor, chintesență a artei Zen, care lasă interpretarea filosofică la latitudinea (și longitudinea) fiecărui vizitator. De exemplu: Cel bogat spiritual poate fi sărac
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]