1,564 matches
-
latina standardizată și generică a Înaltelor autorități bisericești, cumva artificial creată, În limba parohiei locale. Soluțiile standard În materie de pregătire a pământului, programare a Însămânțării și fertilizare trebuie Întotdeauna adaptate atunci când sunt aplicate, de pildă, În cazul unui teren pietros, situat la mică altitudine, și orientat spre nord, pe care au mai fost cultivate doar două generații de ovăz. Cercetătorii din stațiunile experimentale și agenții responsabili cu dezvoltarea sunt foarte conștienți de această problemă de „traducere”, și la fel și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în gândurile celor vii. Peisajul este cel rustic, mai bine zis păstoresc, iar relația spiritual-material tinde să restituie sensul unei comuniuni cu profunzimile. Tăcerea de piatră (1982) include o lirica a ruralului și teluricului, proiectată pe ecranul unui relief aspru, pietros, în ambianța căruia se descoperă credințe, eresuri și descântece, obiceiuri și ritualuri specifice. Poetul evocă prezenta strămoșilor, sugerând că existența se află sub semnul mării treceri și al întoarcerii spre originar. Crescut pe un fond de sensibilitate arhaica, versul exprimă
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
1985, II, Buzău, 1999; După anchetă, București, 1986; Adio cu nopțile de unul singur, București, 1987; Drumul prin pădure, București, 1989; Moartea lui Odobescu, Buzău, 1997; „O scrisoare pierdută” și evenimentul zilei, Galați, 1998; Râul tăcut, București, 1999; Tezaurul de la Pietroasa. Impactul cultural-istoric, Buzău, 2001. Repere bibliografice: Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 122-123; Cenaclul literar „V. Voiculescu”, Buzău, 1987, passim; George Pruteanu, Iubirea între mister și kitsch, CL, 1988, 10; Constant Călinescu, Dincolo de cotidian, LCF, 1989, 9; Ecaterina
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
numai ochii sunt câteodată „zbanghii”, sfredelitori, dar de obicei căutătura e mohorâtă, „împosocată”. Încruntați, închiși în ei, oamenii se exprimă sobru, adesea laconic, vorbirea lor caracterizându-se prin absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Vechile otrăvuri” se preschimbă în „izbăviri”, „turburea viață” trece în „armonioase arte”. Balcic e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire de data aceasta, în pietrosul peisaj dobrogean. Nu Grecia pură, mitologică, din Țărm pierdut, ci o Helladă turcită, în care încape și Iudeea. Concurând pe Dărăscu, pe Iser, poetul pictează cu o pastă foarte subțire, cretoasă, un Balcic patriarhal, cu migdali, smochini, duzi, piersici, sarcofage
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală: „Și astăzi?... O, trup condamnat la țărână,/ schelet trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața haiducie). Atât motivele, cât și cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca lupul căprioara pe viroagă./ Nu cred
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
9. 2856. Guiros Ștefan, 3 apartamente, București, str. Domnită Anastasia M. 2857. Ghips Henriette, 2 apartamente, București, str. Stupinei 13. 2858. Gabrielescu Eugenia, 9 apartamente, București, str. Remus 13. 2859. Gorescu Anie, 6 apartamente, București, str. Popa Soare 14, Într. Pietroaselor 14. 2860. Goldenberg Aron și Aneta Alniceanu, 4 apartamente, București, str. Olimpului 52. 2861. Georgescu Smaranda, 9 apartamente, București, calea Șerban Vodă 119. 2862. Ghețu Gheorghe, 12 apartamente, București, Mitr. Filaret 45. 2863. Goloman H. și Sofia, 22 apartamente, București
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
note despre legendă Meșterului Manole. C. Dissescu vorbește despre influență Franței asupra intelectualilor români, Maria Ionescu despre mânăstirile din România, Victor Dâmbovița despre pictură și sculptură românească. Se mai publică note despre arhitectură românească (Camille Trubert) și despre Tezaurul de la Pietroasa. M.Pp.
LA ROUMANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287731_a_289060]
-
îl urmează. Dincolo de discreta fidelitate a unor ucenici și prieteni nevăzuți, euforia epidermică a asistenților săi cedează cu ușurință unor obligații străine: „Cereți de la mine blagoslovenie atât cât sunt aici” - spunea cândva părintele. Sau: „cuvântul meu e sămânță pe pământ pietros”. Pierdem din vedere că numai ca om al dumnezeieștilor slujbe - și al liturghei în primul rând - părintele Teofil a ajuns un slujitor al aproapelui. Uităm adesea că sărbătoarea sa lăuntrică concrește pe un program de viață duhovnicească lipsit de relaxări
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se practica (și încă se mai practică) la Sfântul Munte. Având deja o vârstă matură (douăzeci și nouă de ani) și o ardentă dorință de unire cu Dumnezeu, Cel pe care-L abandonase în adolescența târzie, Sofronie pășește pe pământul pietros și aspru al Athosului cu dorința unei dedicări totale, lăsând în urmă toate grijile lumești ca pe niște corăbii arse și abondonate în larg. Rezident la mănăstirea Sf. Pantelimon (Russikon) aparținând unei largi comunități rusești de la Sfântul Munte, preotul Sofronie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Napoleon”. în ziua de 22 iunie 1815, Napoleon a abdicat pentru a doua oară. A fost exilat pe insula Sfânta Elena, din Oceanul Atlantic. O insulă mică, de numai 122 km2, la 1800 km de coastele Africii. Un teren accidentat, pietros, pe care se cultivau cereale și cafea. Climă tropicală. Vârful Pic de Diane Doborârea statuii are 850 m înălțime. Acolo, în ziua de 5 mai 1821, și-a dat ultima suflare. Murea un om al Istoriei, iar Istoria avea să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
pentru mine. Termină cu prostiile, n-am făcut nimic. Așa că au stat un timp acolo, la umbra copacilor de acacia cu coroana largă, În spatele cărora se Înălța un deal bolovănos; În față se Întindea o pajiște până la malul unui râu pietros, În spatele căruia se afla pădurea. Și au stat și și-au băut cocteilurile abia răcite, ezitând să se privească-n ochi cât timp băieții au pus masa. Wilson și-a dat seama că toți băieții se cam prinseseră cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
umflându-se peste stâlpii de lemn ai podului care-i opuneau rezistență. La fundul micului bazin stăteau păstrăvii mari. Nick nu-i văzuse la Început. Abia apoi Îi văzu la fundul apei, păstrăvi mari căutând să se țină de fundul pietros, acoperiți când de nisip, când de pietricele ridicate de curent. Nick privea adânc În apă de pe pod. Era o zi călduroasă. Un pescăruș albastru zbură pe deasupra apei. Trecuse mult de când Nick nu mai văzuse păstrăvi Într-un râu. Îl făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
curent, fără a opune rezistență, până sub pod, unde era el, Împietrit Împotriva curentului. Lui Nick i se strânse inima când păstrăvul mișcă. Vechiul sentiment prindea din nou viață. Se-ntoarse și privi În josul râului. Se-ntindea, cu fundul lui pietros, cu locurile În care apa era mică, și trecea peste bolovani mari, formând un bazin adânc când se curba În jurul malului abrupt. Nick se-ntoarse, trecând de nod și urmând șinele până În locul În care-și lăsase bagajul În cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cârlig nou, legând guta strâns. Puse altă momeală și, luând undița, se duse spre capătul celălalt al buștenilor, ca să intre pe unde era apa mai mică. Sub bușteni, și imediat după ei, se formase un bazin adânc. Merse pe fâșia pietroasă de lângă malul cu mlaștina, până ajunse În locul cu apă mică. În stânga sa, unde se termina pajiștea și Începea pădurea, văzu un ulm mare, scos din rădăcini. Smuls de vreo futună, acum zăcea răsturnat În pădure, cu rădăcinile pline de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acum zăcea răsturnat În pădure, cu rădăcinile pline de praf și noroi, cu iarba crescând printre ele, ținând malul deasupra râului. De unde stătea acum, putea să vadă canalele adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo unde râul se curba pe după rădăcinile copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de nea, livada răspândește-n ulița-ntreagă parfumuri dintre cele mai felurite și mai îmbietoare. Iar dacă vii mai aproape de ea și-i deschizi portița, o să te-ntâmpine zâmbetul îmbujorat al cireșelor de mai, sau surâsul plin de voioșie al pietroaselor, sau obrăjorii parfumați ai merelor văratice, sau... Jur-împrejurul livezii, asemenea unei gărzi mereu atente, stau teii, ale căror flori - dătătoare de sănătate - vin să adauge parfumul lor aparte la miresmele îmbătătoare ale celorlalți arbori. Jos, precum un covor fermecat, sunt
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu plutele pe Bistrița. Pornind de la Vatra Dornei, dintr-o vale largă cu munți netezi (unul chiar se cheamă Oușorul, atât de rotund și îmbătrânit), intri de la o vreme într-o strâmtoare grozavă, săpată de apele râului între Giumalău și Pietrosul. Atât de sălbatică e priveliștea acestei „porși” prin mijlocul muntelui, încât crezi că ai intrat într-o șară fermecată. În loc să se grăbească, apa curge din ce în ce mai domol, până ce, la Colțul Acrei, socoți că se oprește în chip de lac; unda te
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aminte de priveliștile elvețiene ori tiroleze. Și-apoi, cale de o zi purtat pe undele verzui ale Bistriței, plutașul vede lunecându-i pe dinaintea ochilor priveliștile cele mai neașteptate, atât la răsărit, spre culmea Stânișoarei, cât și spre apus, pe sub piscurile Pietrosului și ale Ceahlăului.” (Simion Mehedinți ) Cerințe: 1. Subliniați expresiile frumoase. 2. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3. Rezumați informațiile noi într-o compunere folosind panul de idei: Pământul stămoșesc, denumire,înfățișare. Locuri minunate, caracteristici, importanța lor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ape mari...” „parc închis de ziduri” 2. Dezvoltați cu ajutorul textelor și al ideilor principale temele: a. Muntele singuratec; b. Dealurile și bogățiile lor; c. Transilvania, țara de peste munte. Țara Dobrogei “De la Măcin spre satul Greci culmea Pricopanului e așa de pietroasă și cu povârnișuri atât de repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fața, aducându-i mirosul înțepător al pinilor și al ierbii înalte de pe pășuni. într-adevăr, izbutise s-o scoată la capăt în opt zile! Dar când urma să se încheie aventura asta? O alunecare într-un punct accidentat al drumului pietros îl avertiză că Balamber se apropia din spate. Omul acela era un coșmar pentru el, mai ales după ce îl văzuse dezlănțuindu-se asupra bagauzilor; era cu totul posedat de misiunea lui și nimic nu părea să-l îngrijoreze, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de mari, încât nu reușea că găsească o soluție. Se îndepărta, așadar, de moarte, continuând să gonească spre prăpastie. în sfârșit, se văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită de iarbă, și în scurt timp ajunse la buza ei pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se pierdu în golul de dedesubt, precipitându-se către râul de culoarea ardeziei. Privind spre buza stâncăriei, îl văzu pe hun scoțând o altă săgeată din tolbă și potrivind-o în arc cu un calm desăvârșit. Cărarea cotită și pietroasă pe care venise se sfârșea acolo; nu-l mai aștepta acum decât moartea ori o săritură de cel puțin treizeci de picioare. Dar el nu accepta să moară - oricum, nu acolo, în locul acela pierdut de lume, unde nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în fruntea grupului pornit în căutare. Khaba, primul în rând, își opri calul și, încruntându-se, îl cercetă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]