530 matches
-
În alte cazuri, și parodii, modalitățile preferate de a ascunde ale ironistului. Omisiunea comentariului afectiv nu face, În cazul lor, decît să Încarce un resort al incitării care Îl ține În tensiune pe cititor. "Expresia ironiei, se știe, este reținută, piezișă, sofisticată. Ironistul disimulează (exprimă altceva decît gîndește, spune Cicero), omite, ascunde." Ironistul doar afectează o prezentare realistă și neimplicată a lucrurilor, se preface că relatează la modul serios. Realismul este, pentru ironist o exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ești tu cu adevărat. În adâncul sufletului, îți dorești mereu... mai mult. În adâncul stomacului îmi doresc niște mâncare, spuse Darcey. E verde, maman. Mișcă-te. Sunt lihnită de foame. Minette pufni și porni mașina. Dar îi tot arunca priviri piezișe lui Darcey, care se uita drept înainte, cu o expresie impasibilă întipărită pe față. Capitolul 27tc " Capitolul 27" A vionul ateriză pe aeroportul Shannon, într-o zi frumoasă de vară cu cer limpede și un vânt cald, care bătea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
adio și porni spre casă. — Te simți bine? o întrebă pe fiica ei pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura mașinii. Doar nu ești geloasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și să fie mulțumită de sine. De multe ori i se păruse că Darcey avea nevoie de ajutorul ei în privința asta. Îi părea bine că acum reușise; era însă șocată că reușise de una singură. Nieve îi aruncă o privire piezișă lui Aidan și văzu că și el se uita spre masa la care stăteau Rosa, Carol și Darcey. Înghiți în sec. Ar fi vrut să-i citească gândurile. Și în același timp îi era teamă de ce-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pălării de pai pentru a evita insolația. Dar după o jumătate de oră, când ajungem în mica insulă San Juan de Ulua, lângă Veracruz, cerul e vânăt. Și abia intrați în incinta fostei închisori spaniole, începe să plouă. O ploaie piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Am adormit! Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel, am adormit, cât să fie ceasul?! Și eu mă uit în jur ca și cum frunzele de vie neclintite-n soare, sau lumina piezișă a după-amiezii, ori poate cerul încă albastru profund, sau musculițele încă active din aer, ca și cum ora ar sta în toate astea și nu în ceasul meu de la mâna stângă, mai degrabă o amintire pioasă de la părintele Ioan și nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
băut numai o cafea de dimineață, m-am întrerupt din lucru, pentru că nu sunt mulțumit de galbenul de fond, ceea ce mi-a reușit de la bun început e privirea lui Andrea, exact cum am văzut-o atunci, ușor într-o parte, piezișă, ca ploile de soare, voi ieși în căutarea galbenului de fond și să-mi iau ceva de mâncare, mă roade stomacul de foame, 20 aprilie, Piazza di Spagna, Barcaccia lui Bernini, Flori de vânzare, primăvara stăpână, am terminat portretul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copacilor ce înconjură mănăstirea, soarele lăsându-se leneș spre apus și-n stânga mea în iarba măruntă desenul lui Ioan Gură de Aur, orbit de soarele încins în propria lui căldură, pentru câteva clipe fascinat de metamorfoza sfântului în lumina piezișă a soarelui, smulg o coală albă de hârtie și cu cărbunele moale încep cu frenezie să desenez, mă uit când la Ioan Gură de Aur orbit de soare, reflectorizant în lumină, când pe foaia mea albă pe care din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în fund pe data de 2 iunie 1943 după Hristos și nici c-am mai văzut-o vreodată. Am notat informația, după care l-am întrebat: — Știați că în ultimul timp a fost în L.A.? Cleo Short își mută privirea piezișă de la Lee spre mine. — Nu. — Din câte știți dumneavoastră, avea dușmani? — Doar pe ea însăși. — Fără răspunsuri șmechere, tataie! interveni Lee. I-am șoptit: — Lasă-l să vorbească. Apoi am spus cu voce tare: — Unde s-a dus Elizabeth în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Și se Înfierbântă. Și acolo, În fața lor, Începe să lovească ritmic parchetul cu vârful picioarelor și cu călcâiele, dansând nebunește dansul acela, mai degrabă un iureș de mișcări păgâne, furtună de contorsionări și fragmentări de ritmuri Întretăiate cu priviri sticloase, piezișe, fierbinți, cu strigăte și sunete desprinse dintr-o melodie nescrisă și necântată până atunci. Brusc, se oprește, privirea Îi devine Îngândurată și, fixând un punct, dincolo de orice percepție vizuală, acel punct aflat mereu În Întunericul unui gol În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
propria-i deșteptăciune. —Nu-i așa că ar fi un program grozav? —Păi..., Sam avu o ezitare, căutând, desigur, un răspuns cât mai diplomatic. Cred că ar avea, ăă, șanse mari... Ați auzit? zise Sylvia, aruncându-i lui Ronnie o privire piezișă. Sam a zis că are șanse mari. Atunci Phil Îi propuse lui Sam să vină până la etaj ca să vadă camera de luat vederi wireless pe care o instalase pentru copil. O să fie grozavă! O să-l putem supraveghea Îndeaproape. Ronnie clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Un tânăr cu o tunsoare îngrijită, într-un halat alb scrobit, tăie prepuțul fiului meu fără vreun ritual prealabil și, deși David își arătă protestul doar printr-un țipăt, nu au mai fost și alte consecințe imediate, exceptând, poate, privirile piezișe pe care le aruncam copiilor cărora li se schimbau scutecele sau bărbaților din pisoare. Numărătoarea era îmbucurătoare. Dacă astăzi ar veni soldații în America, jumătate din populație ar fi aleasă. În noaptea de dinaintea sosirii lui Madeleine și a bebelușului acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ore din douăzeci și patru. Nu se Închid niciodată. Nici măcar sâmbetele și sărbătorile. În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în public. Dacă face asta acum cu Tally înseamnă că e intim cu ea și-n alt mod. Kieran cântări afirmația. —Poate, dar nu neapărat de curând. Întreaga scenă păru să înghețe pentru un moment. Eu încercam să descifrez observația piezișă a lui Kieran, în timp ce Lisa se uita înnebunită când la unul, când la celălalt, încercând să găsească o modalitate de a ne distrage atenția. Ce vrei să spui cu asta, Kieran? am spus eu, uimindu-mă pe mine însămi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de la petrecere. M-au interogat înainte de a-mi distribui bulina. Am fost uimit că nu mi-au băgat o lanternă în ochi și că nu mi-au vorbit cu accent german. Deci care era planul lor? Am aruncat o privire piezișă. Prietenele mele își studiau meniurile cu o concentrare demnă de un chirurg înaintea unei operații de care depinde viața pacientului. — Nu au nici un pic de încredere în capacitatea mea de a face față unei mese cu un străin fără fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
multă vreme, Henry Începuse să se gândească să Își găsească o locuință mai spațioasă și mai confortabilă. Apartamentul din Bolton Street era convenabil amplasat, dar cam Întunecat și cam strâmt, mai ales În lunile de iarnă, permițând doar o vedere piezișă asupra parcului, de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci la Sheffield, pe care Îl cunoștea doar ca pe o marcă imprimată pe tacâmuri, și se arătă surprins să constate cât de mare era, un oraș de piatră cenușie și fier ruginit, Întins peste dealurile din Yorkshire În lumina piezișă a soarelui de după-amiază târzie, cu turle Înnegrite de funingine, coșuri de fabrică fumegânde, străzi aglomerate și zgomotoase - și un teatru. A doua zi de dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun tare cu spătar drept, cu spatele către sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urmată la scurt timp de a eroului principal, totul Începu să meargă iar prost. W.G. Elliott fusese de la bun Început veriga slabă În lanțul de interpreți, cu tendința de a exagera răutatea personajului său; acum, rânjetele și căutăturile sale piezișe erau tot mai grotești. George Alexander, care Încă se străduia să Își recapete suflul după traumele actului doi, era manierist În gesturi și forțat În pronunție. Nu Îl ajuta nici faptul că motivațiile personajului deveneau din ce În ce mai complexe și mai Încâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atât de mulțumit de acest aperçu, Încât Îl notă imediat În carnet, cu comentariul: „Oare parte din toată pasiunea irosită și timpul pierdut (din ultimii cinci ani) să fi reprezentat o lecție simplă dar prețioasă, Într-o modalitate ocolită și piezișă, aceea a valorii unice, pentru un plan narativ, a (nu știu cum să Îi spun mai bine) principiului divin al Scenariului? Dacă aceasta constituie o parte a moralei acestei experiențe incalificabile, a acestei experiențe tragice, aproape că trebuie să binecuvântez durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și avea dreptate, bineînțeles, conchise el. — De ce? Întrebă Henry. — Relația dintre artist și model trebuie să rămână impersonală, ca aceea dintre doctor și pacient. Altfel... se pot ridica sentimente nepotrivite. Cu accent pe „ridica“. Du Maurier aruncă o privire timidă, piezișă, să vadă dacă acest double entendre fusese apreciat. Henry știa că, În grupul glumeților de la Punch, avea reputația de a rosti des asemenea vorbe de spirit decoltate, dar lui nu Îi erau adresate decât rareori. Zâmbi rezervat și spuse: Aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea a dat de înțeles cu o privire piezișă peste rama ochelarilor că nu s-ar mai fi ales nimic de excursia noastră de familie, frumoasa călătorie de Rusalii, dacă s-ar fi întâmplat eventual ca fratele ei, și nu acest Joseph, să fi devenit papă. „Sau vrei cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Iggy cîntă this a film about a man and a fish, this is a film about the demanding relationship between man and fish. Și mai este și-un film despre plutire, inocență, dragoste și moarte. De o incredibilă frumusețe, tandru, pieziș și poetic, tragic, vîjÎind, absurd, cu puternice motoare comice. Personajele: Depp, vărul său Vincent Gallo, unchiul Jerry Lewis, Faye Dunaway și Lili Taylor, copyright 1991 Emir Kusturica, dacă i l-or fi lăsat americanii. Peste care-a venit Emir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri, avu parte de o priveliște de nota 10: Exley Îndesa pileală În depozit. Glasuri: Brava, băiatu’! Bud Barosanu’! Mutrele din spatele glasurilor: piezișe, rele. Exley Încă băga mare. Domnul Abstinent cu frica lui Dumnezeu. Bud goni pe coridor și Îl Încuie În debara. CAPITOLUL 5 Închis Într-o chițimie de doi metri pe doi. Fără geamuri, fără telefon, fără interfon. De pe rafturi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sus, fiecare nivel însemnând un nivel de sentiment, căruia i se poate da un nume, dar n-o să le înșiruie acum, din moment ce i le-a numit de atâtea ori înainte, însă capcanele sunt totul, pentru că, pe măsură ce urci, treptele sunt mai piezișe, mai oblice, mai drepte, mai înalte totodată și mereu mai lustruite și nu pot fi urcate decât anevoie, chiar pe brânci, proptindu-te în podul palmelor și înaintând sprijinindu-te în unghii, pentru că nu există puncte de sprijin decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la Earl’s Court, dar atunci, ca și acum, era greu să-i deslușesc trăsăturile în spatele frumoasei perdele de păr negru și al ziarului care era clar că o absorbea. M-am uitat din nou la blondă, cu o privire piezișă riscantă, pe care - dacă nu cumva îmi făceam iluzii - ea a observat-o și mi-a întors-o preț de o fragilă secundă, ochii ei reacționând nu încurajator, dar nici mustrător. M-am lansat imediat într-o fantezie, fantezia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]