540 matches
-
înalți și cărunți care se comportau ciudat, despre jazz, despre heroină, despre tipi cu obsesii față de wolverine. Inspiră mirosul de sânge și de infecții dentare animale și insistă asupra comportamentului muncitorilor angajați temporar, care veneau și plecau. Aruncă unele comentarii piezișe despre un chipeș actor de la Hollywood care ar fi putut trece pe-acolo. Tehnicienii îl tratară cu indiferență, dădură din umeri și continuară să lucreze sub privirile lui. Singur soluție viabilă era eliminarea: majoritatea muncitorilor temporari erau mexicani, copii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încătușată. Danny îi zise: — Iei de la doi la cinci ani. Minimum. Și zău că mă doare-n cur de AUFT. Oamenii începuseră să se strângă pe alee. Danny le făcu semn să plece și ei se retraseră, aruncându-i priviri piezișe și scuturând din capete. Duarte spuse: — Scoate-mi chestiile astea și poate că stau de vorbă cu tine. Danny îi descuie cătușele. Duarte se frecă la mână, apoi se ridică în picioare, dar simți că i se înmoaie genunchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere era întuneric și nu se auzea nici musca. Înăuntru nu se afla decât o treaptă aproape piezișă, în rest, camera era goală. — Acum mi-e greu să îndur întunericul, zise Nishi în șoaptă. — Ce vrei să spui? — Clădirile din Nueva España și din Spania erau luminoase și pline de soare și nu semănau deloc cu castelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ore din douăzeci și patru. Nu se Închid niciodată. Nici măcar sâmbetele și sărbătorile. În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Un tânăr cu o tunsoare îngrijită, într-un halat alb scrobit, tăie prepuțul fiului meu fără vreun ritual prealabil și, deși David își arătă protestul doar printr-un țipăt, nu au mai fost și alte consecințe imediate, exceptând, poate, privirile piezișe pe care le aruncam copiilor cărora li se schimbau scutecele sau bărbaților din pisoare. Numărătoarea era îmbucurătoare. Dacă astăzi ar veni soldații în America, jumătate din populație ar fi aleasă. În noaptea de dinaintea sosirii lui Madeleine și a bebelușului acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ăia în ochi, atunci ar fi pierdut din vedere ținta, ar fi fost deturnat, ar fi ajuns să creadă, așa cum se întâmplă deseori, că uneori oamenii contează mai mult. Până s-o întâlnească pe Mary, Drew se specializase în priviri piezișe. Dar, dintr-o dată, s-a trezit incapabil să nu se uite la ea. Iar asta îi distrăgea din ce în ce mai mult atenția. Ba chiar ajunsese să fie de-a dreptul confuz. În fond, ce trebuia salvat acolo ? Un râu, un pește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe babă să bată la ușa biuroului, spunând că cucoana poftește pe domnișori să rămână la dejun. După ce se consultase asupra invitării suspecte, gemenii cu Rim apăruse în sufragerie cu aere piezișe. La desert Lina îi întrebase dacă s-au instalat în strada Minervei și cum și-au aranjat casa. Surprinși, cu toată îndemînarea lor, se încurcase în explicații. Acum, Lina, de la vizitele medicale, se întorcea cu înconjur pe strada Minervei și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-o după-amiază, când gemenii ieșeau de la Rim, Lina, cu trăsura gata la poartă, îi oprise cerând un op medical pe care știa bine că-1 au. • - Merg cu vai pe acasă, să mi-1 dați! Cei doi primise. înțelegerea lor piezișă nici nu se simțise. Citadela lor era bine organizată și prevedea surprinderile. Coborâse împreună și intrase în camera de jos, care era un fel de brăcuială de fiole, de cărți, eprubete: biroul! Lina obținuse volumul cerut. în restul casei nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
date ar putea da naștere unui nou Adam.“ Ei, era foarte straniu ce se pomenea domnul Sammler că gândește Întins În camera lui, Într-o clădire veche. Reașezându-se În loc, clădirea Își crăpase tencuiala, și de-a lungul acestor crăpături piezișe el Înscria mintal anumite propuneri. Conform uneia dintre acestea el, personal, stătea deoparte de toate evoluțiile. Dintr-un sentiment de deferență, datorită vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În afară, hors d’usage 1, a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dus la biroul domnului Widick... Sammler rămase ferm pe poziție. Din moment ce nu o lăsa să vorbească În poloneză, aluneca spre altceva, spre infantilitate. Cu gingășie de copilă, Își plecă fața de femeie matură, Între două vârste. Îi Înfrunta acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Erina! Alexandru! Rămâneți lângă voievod! Nici un pas mai departe! - Oană! strigă Ștefan. Semnalele! Căpitanul se Întoarse și văzu cele două săgeți galbene despărțindu-se deasupra podului. Cavaleria moldoveană intra În retragere. Soliman câștiga teren. Galopul Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de piele, o linie orizontală sus, capul comandantului spahiilor zburând pe iarbă, răsucire, salt, altă răsucire, două linii verticale, una orizontală... era un cuvânt... dar la chinezi o ideogramă nu era un cuvânt, ci o poveste... trei orizontale... două lovituri piezișe... da... se contura forma unei ideograme simple, cea mai simplă care putea exista, cea cu care Începea Învățarea limbii chineze... era o casă... era Casa... trebuia un verb... două linii verticale... da... și o subliniere dedesubt... da... picioarele tăiate... semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea a dat de înțeles cu o privire piezișă peste rama ochelarilor că nu s-ar mai fi ales nimic de excursia noastră de familie, frumoasa călătorie de Rusalii, dacă s-ar fi întâmplat eventual ca fratele ei, și nu acest Joseph, să fi devenit papă. „Sau vrei cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De toți și de toate, îți voi răspunde. Mă apăr pentru că nu înțeleg de ce trebuie să fie lumea, De ce trebuie să fiu, de ce este atâta zgomot, de ce atâta răceală, de ce ne aruncăm priviri piezișe, de ce am uitat să mai privim cerul, stelele, arborii, păsările... - Și tu? mă vei întreba. - Eu?... mă apăr... - De cine? De ce? - E un joc? - Nu, nu e un joc, vei spune. Repet: - De ce? - Pentru că nu am găsit omul... Fiecare, așteaptă
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
lase definitiv de pictură. Îmi spuneam eu că-s niște fleacuri!... Dar decît să bat drumurile și pădurile degeaba, ca alții (aluzia era îndreptată direct spre Nuțu), mai bine citesc, scriu ori desenez. Așa-mi place mie! Aruncă o privire piezișă spre Nuțu, dar acesta nu era atent la spusele lui, ci începuse să se întindă după cîteva vișine mari și cărnoase ce mai rămăseseră nemîncate de păsări. Ai dreptate, îl aprobă Ilinca. Dar ai auzit ce se pune la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o strige întregii lumi. Era poet! Știi, Ilinca, începu el sacadat, în ritmul pașilor de fugă, astă noapte am scris tot timpul, pînă-n zorii zilei... 4 poezii... care o să-ți placă... Sînt... sînt de dragoste... Ilinca îi aruncă o privire piezișă, de parcă ar fi vrut să vadă de nu cumva are nasul strîmb, apoi, drept răspuns la destăinuirea Bărzăunului, care aștepta cu sufletul la gură s-o vadă bucurîndu-se și chiar să-i ceară imediat poeziile ca să le citească, îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar știu, intuitiv, că făcea parte din deliciile ei botanice, deși niciodată nu am pus degetul pe vreo frunză prin striațiile căreia să pulseze certitudinea.) Nu țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri bruni, ca de câmp, în ultimele luni de toamnă! Nu știu cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Își făcu vânt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dând din mâini neajutorat și ridicând un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tânăr cu obrazul spân și cu ochi șireți care, atunci când râdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu‑i deloc ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice decît stradă, pînă cînd luminile de pe Rambla s-au pierdut În urma noastră. Limpezimea zorilor se filtra de pe balcoane și cornișe În raze de lumină piezișe ce nu ajungeau să mîngîie pămîntul. În cele din urmă, tata s-a oprit dinaintea unei porți mari din lemn lucrat și Înnegrit de vreme și de umezeală. În fața noastră se ridica ceea ce mi s-a părut a fi cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care acum o clipă ședea lângă mine? Unde-i măsuța cu cele trebuincioase scrisului aflate în fața mea?...Mă frec la ochi și îi redeschid... Mă aflu sub același stejar unde am stat - cine știe când - cu țiganca...În bătaia razelor piezișe ale soarelui aflat la chindie, zăresc o umbră... Caut să deslușesc mai bine cine-i. Cu greu îmi dau seama că este un călugăr bătrân ca și zidurile mănăstirii din preajmă. Șade cu mâinile încrucișate la piept și privește la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe. Nu făceam parte, în mod evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile respective... Ca să mă pot uita în liniște, ceream peste tot ceva de băut. Mi-era indiferent ce anume. Alegeam prima băutură pe care o vedeam. La a patra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
elementele decorative ale sculpturilor în piatră (soclurile, elementele la uși și ferestre), pietrele de mormânt și chivotele sau baldachinele, forma acoperișurilor turlelor și clopotnițelor. La bisericile din Moldova s-a constatat și o influență armenească, cum ar fi sistemul arcurilor piezișe și în elemente de decor extern menite să strâmteze și să înalțe turlele. Stilul romanic îl întâlnim la planul bazilical cu trei nave longitudinale și cu galerie continuă deasupra celor laterale. Stilul gotic îl recunoaștem la contraforții de sprijin și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de obicei, pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de mâna unui căpcăun invizibil. Se străduiește să se țină drept. Malik Șah stă alături, Înghițind cu lăcomie tot ce-i aleg vecinii. Uneori strecoară o privire piezișă către vizirul său, pesemne crede că acestuia Îi e teamă. Pe neașteptate, Întinde mâna spre un platou cu smochine negre, o alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui Nizam, care o ia politicos, Începe să muște din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă. Voia să se Încredințeze că acest bărbat tânăr, aparent valid, avea motive Întemeiate să nu se găsească pe front, ca să-și apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit de priviri piezișe În direcția blocnotesului În care mă văzuse mâzgălind grăbit. N-am avut nevoie să aduc argumente, accentul mi-era apărarea cea mai elocventă. Bărbatul se scuză fără ezitare, mă invită la masa lui, Îi evocă pe La Fayette, Benjamin Franklin, Tocqueville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]