1,729 matches
-
anii ca și banii, acum bogați sunt doar golanii, Ne cântă-acuma și prohodul, ce dor mai are azi norodul? Rondel trecut și tare dulce, pescarul prinde știu ce, știuce, Dar nu se știe că un drum mai duce-n pipa cu tutun, Când eu vă las întreagă-averea lui Dobrogeanu, parcă Gherea, știu codri mari de brazi, molizi, în mine tu nu mă închizi, nu port nici plumbi, arginți, magnezii, eu îl iubesc pe T. Arghezi , lacustrele bacoviene, romanțele minulesciene, pe
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
-se reuși cu greu să aprindă focul apoi reveni în fotoliu și după ce își înveli picioarele cu o pătură pufoasa,se lasă pe spătarul fotoliului și privi hora focului ce devora buștenii din șemineu. Simțind nevoia unui fum,își lua pipa de pe masa de alături și o umplu cu tutun apoi o aprinse pufăind cu plăcere și privind cu atenție vălătuci de fum și ofta resimțind o profundă stare de singurătate. Din stradă,glasul colindătorilor ajungea până la el aruncandu-l în
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
venit momentul să mă odihnesc. Și mă durea gândul că trebuie să revin în realitate ...iubeam atât de mult realitatea literară a cărților încât îmi doream să rămân și să trăiesc în acele române scrise atât de bine! Pufai din pipa apoi mai aruncă un lemn pe foc și cum cameră se încălzise,aruncă pătură pe podea apoi se așeza pe fotoliu. -Din vechea gașcă de copii,am rămas doar eu.Toti s-au stins dealungul anilor și doar Gherghișor mă
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
așeza pe fotoliu. -Din vechea gașcă de copii,am rămas doar eu.Toti s-au stins dealungul anilor și doar Gherghișor mă mai bucură cu prezența lui...dar să stins și el acum un an zise Gheorghe apoi pufai din pipa și privi spre fereastră observând că ninge destul de tare. -Tot asa ningea și în acea zi când mă întorceam de la București.Tata mă aștepta la gară sub stejarul cel bătrân,era cocoțat pe capră saniei trase de doi armăsari negri
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
în bătaia vântului și savuram fiecare sărut oferit de fulgii ușori,pe obrazul meu înfierbantat.Mă simțeam atât de viu...ce vremuri,ce tinerețe trecatoare.Eram viu,da eram viu și mă întorceam în locurile iubite de mine! Își reaprinse pipa și pufai de câteva ori. -În aceiași seară,după ce am ajuns acasă.M-am dus la Zmaranda,ce fericită a fost când m-a văzut. Pufai din pipa și sufla fumul spre șemineu. -Ah Zmaranda,dulce Zmaranda!Tu m-ai
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
eram viu și mă întorceam în locurile iubite de mine! Își reaprinse pipa și pufai de câteva ori. -În aceiași seară,după ce am ajuns acasă.M-am dus la Zmaranda,ce fericită a fost când m-a văzut. Pufai din pipa și sufla fumul spre șemineu. -Ah Zmaranda,dulce Zmaranda!Tu m-ai iubit atât de mult încât ți-ai unit viața cu a mea.A fost o nuntă frumoasă iar luna de miere petrecută la Paris a fost de neuitat
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
fumul spre șemineu. -Ah Zmaranda,dulce Zmaranda!Tu m-ai iubit atât de mult încât ți-ai unit viața cu a mea.A fost o nuntă frumoasă iar luna de miere petrecută la Paris a fost de neuitat! Își goli pipa în scrumiera de pe brațul stâng al fotoliului apoi o umplu din nou și o aprinse pufăind de câteva ori.Pe măsuța din stanga lângă opera lui Eminescu,trona o cană cu ceai de mure.Bău din cană și ofta de plăcere
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
cum în viață,fericirea are un preț.....primul născut,Ionică a trecut în neființă zdrobindu-mi inima și fericirea.De atunci m-am retras în singurătatea acestui bătrân conac și păstrez legătură cu fetele mele doar prin scrisoari! Pufăie din pipa și constată că s-a stins și cum nu mai dorea să fumeze,așeza pipa pe măsuța din apropiere și se lasă pe spătarul fotoliului pentru a admira tavanul îngălbenit de fum. -Și acum iată-mă depanând amintiri din îndepărtată
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
-mi inima și fericirea.De atunci m-am retras în singurătatea acestui bătrân conac și păstrez legătură cu fetele mele doar prin scrisoari! Pufăie din pipa și constată că s-a stins și cum nu mai dorea să fumeze,așeza pipa pe măsuța din apropiere și se lasă pe spătarul fotoliului pentru a admira tavanul îngălbenit de fum. -Și acum iată-mă depanând amintiri din îndepărtată mea tinerețe aflandu-mă atât de adânc scufundat în singurătatea mea încât totul pare atât
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
Articolele Autorului ....molcom și blând se înalță glasul greierilor spre cerul nopți iar adierea vântului încetează presimțind sosirea lui Ionică. Eternul visător se apropie de mică dumbrava poleita de lumină luni și se așează pe o buturuga și meșterind la pipa lui,nu observă că din tufișuri,rivalul său îl privește uneltind și așteptând momentul prielnic când se va bucura de plăcerea răzbunări și auzind zgomot de pași,rivalul se întinse în spatele tufișului în timp ce,Ionică,după ce-și aprinse pipa,pufai
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
la pipa lui,nu observă că din tufișuri,rivalul său îl privește uneltind și așteptând momentul prielnic când se va bucura de plăcerea răzbunări și auzind zgomot de pași,rivalul se întinse în spatele tufișului în timp ce,Ionică,după ce-și aprinse pipa,pufai de câteva ori apoi se ridică de pe buturuga pentru a admira apariția spectrala ce plutea pe irisul nopți și știind că ea,Miruna ascunde-n irisul ei,dorința de a fi iubita,se apropie de ea și o îmbrățișa
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
treacă la fapte dacă mă iubește.Dar eu...îl voi respinge și te voi aștepta! -Asa să faci iubita mea acum du-te,tatăl tău nu trebuie să afle că ne-am întâlnit zise Ionică și o săruta apoi reaprinse pipa și pufai din ea în timp ce Miruna dispărea asemeni unei himere. Rămas singur,stinse pipa și după ce o curată,o introdu-se în buzunar și după ce-și lua rucsacul de lângă buturuga,porni spre pădurea ce-l despărțea de mașină închiriată
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
aștepta! -Asa să faci iubita mea acum du-te,tatăl tău nu trebuie să afle că ne-am întâlnit zise Ionică și o săruta apoi reaprinse pipa și pufai din ea în timp ce Miruna dispărea asemeni unei himere. Rămas singur,stinse pipa și după ce o curată,o introdu-se în buzunar și după ce-și lua rucsacul de lângă buturuga,porni spre pădurea ce-l despărțea de mașină închiriată. Dar auzind zgomotul unor pași grăbiți și crezând că Miruna să întors,se opri
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
împletește cu parfumul pământului reavăn și adoarme în aburii senzualități primordiale.... Și când plimbarea mea se sfârșește lângă bordeiul surpat,arunc țigarea și ascult ecoul prezentului ce-a fost și parcă-l văd pe Postelnicu,așezat pe prispa,fumându-și pipa iar pe Elisaveta,soția lui,așezată alături,ocupată fiind cu croșetarea unui pulover pentru soțul său.Ce-i doi bătrâni erau singuri pe lume și se bucurau de prezența mea știind că eu le alungam singurătatea și de pe această prispa
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
cearceaful tern al timpului. Și dorindu-mi să explorez prispa acoperită de resturi și spărturi de tencuiala,urc cele trei trepte mucegăite și calc în picioare resturile de tencuiala și observ că scaunele sunt la locul lor iar pe masă,pipa lui Postelnicu zace sprijinită de românul sau preferat,acum e mucegăit și distrus de ploi și prin distrugerea lui,oferă o notă de autenticitate timpului ce pare că a înghețat.De fapt,privind acest bizar aranjament,am impresia că Postelnicu
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
Nu exista tip de mașină să nu fi trecut prin mâna lui. La orice sesizare că ceva nu merge cum trebuie, doctorul Trăistaru îl și chema să vadă ce este cu bijuteria sa. Doctorul iubea tare mult mașina. Mașina și pipa din care fuma cu o mare plăcere numai tutun oriental. Avea sursa sa de aprovizionare lunară. Era scump, dar nu conta prețul când ai cu ce să-l achiți și la el nu avea mare valoare banul. „Dacă nu curge
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
tava existentă pe masa chioșcului. Imediat a venit și Mircea cu sifonul într-o mână și cu platoul rece pregătit în grabă de mama sa. - O să plouă?, întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
mama sa. - O să plouă?, întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de o banală apendicită acută. Acesta o avea cumpărată de la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de o banală apendicită acută. Acesta o avea cumpărată de la un indian. Avea ceva vechime - peste treizeci de ani. - Să bem un vin mai aproape de zona noastră
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
vinul dacă s-a încălzit și a prins aer, nu mai este ca cel stat înfundat în sticlă. Și mie îmi este somn. Parcă m-a ajuns oboseala. Ce zici, ne retragem și noi sau rămâi să mai fumezi o pipă? - Numai una pe seară am în program. Nu exagerez cu tutunul. Zece ani de fumat un pachet de țigări pe zi scurtează bătrânețea la jumătate, ca să știi. - Bine că nu mi-a plăcut niciodată tutunul nici de curiozitate. M-a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși al tăcerii. Soldații germani, fumegând liniștiți din pipe, se uitau mirați după căruțele noastre grăbite.(...) În ziua aceea am cunoscut ce înseamna entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribuna.(...) La întoarcere, când am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe langă cimitirul
SUNT MÂNDRU CĂ-S ROMÂN! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354463_a_355792]
-
Credeai că-ți iei doza zilnică de șotii Când ai văzut-o-n prag. Era aievea? Cerul își coborâse caftanul Până-n odaia ta, luminând-o. Precipitat, ți-ai ascuns iubirile Într-o scrumieră, pe măsuța rabatabilă. De atunci, ai preferat pipa. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Însemn matinal / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1115, Anul IV, 19 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎNSEMN MATINAL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353760_a_355089]
-
neschimbată și nefericită...” . Creația poetică a lui Ruffilli am putea-o compara cu celebra pictură a lui Magritte, Cele două mistere, în care trăim cu impresia că observăm totul și nimic însă expresivitatea formelor dezvăluie un superrealism al sugestiei, o pipă sub care pictorul notează: ”Ceci n'est pas une pipe”. Este ca o expresie care te dezarmează în contra armării spiritului analitic. Structurat în imagini și cuvinte, pictura artistului belgian sugererază fiindualitatea misterului într-un spațiu vizualizat în intervalul dintre imagini
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
-o compara cu celebra pictură a lui Magritte, Cele două mistere, în care trăim cu impresia că observăm totul și nimic însă expresivitatea formelor dezvăluie un superrealism al sugestiei, o pipă sub care pictorul notează: ”Ceci n'est pas une pipe”. Este ca o expresie care te dezarmează în contra armării spiritului analitic. Structurat în imagini și cuvinte, pictura artistului belgian sugererază fiindualitatea misterului într-un spațiu vizualizat în intervalul dintre imagini și cuvinte, la care reprezentarea artistică a obiectului în sine
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
cuvinte, pictura artistului belgian sugererază fiindualitatea misterului într-un spațiu vizualizat în intervalul dintre imagini și cuvinte, la care reprezentarea artistică a obiectului în sine, nu este obiectul însuși, făcându-te să te întrebi dacă reprezentarea obiectului este reală sau pipa se află în imaginația pictorului. Lumea lui Ruffilli este însă reală, timpul este imagine a scurgerii neîntrerupte în care evoluția însăși stă pe loc, pentru că noi suntem aceeași în tot ceea ce facem și gândim, de când am fost creați. Se poate
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]