448 matches
-
divine, fără discriminare de castă, crez, naționalitate sau religie. Shaykh Muhammad Hisham Kabbani, de pildă, a ales să stea la picioarele lui Gohar Shahi în semn de mare respect. În afară de sufiții menționați mai sus, și alții precum Ghamkool Sharif Pir, Pir de Dhannakka Sharif, Pir kaki Tarrur, Ghulam Nabi Kashmiri alias Samandri Baba și Siraj Baba îl respectă pe Gohar Shahi considerând că el este preacinstit de către Allah. Adversitatea față de Gohar Shahi și adepții săi a luat amploare în rândul teologilor
Riaz Ahmed Gohar Shahi () [Corola-website/Science/312731_a_314060]
-
castă, crez, naționalitate sau religie. Shaykh Muhammad Hisham Kabbani, de pildă, a ales să stea la picioarele lui Gohar Shahi în semn de mare respect. În afară de sufiții menționați mai sus, și alții precum Ghamkool Sharif Pir, Pir de Dhannakka Sharif, Pir kaki Tarrur, Ghulam Nabi Kashmiri alias Samandri Baba și Siraj Baba îl respectă pe Gohar Shahi considerând că el este preacinstit de către Allah. Adversitatea față de Gohar Shahi și adepții săi a luat amploare în rândul teologilor sunniți din Pakistan și
Riaz Ahmed Gohar Shahi () [Corola-website/Science/312731_a_314060]
-
carthusianorum"), sulfina, chimul, ochiul boului, pojarnița, sunătoarea, arnica, păpădia, clopoțeii și bujorii. Prin ogoare și miriști cresc: iarba roșie, trei frați pătați, traista ciobanului, urda vacii, rocoina, rapița sălbatica, neghina, cicoarea, cocoșeii, știrul, loboda, „purecii” (turița), pălămida, volbura, mohorul, costreiul, pirul, ceapa ciorii, laptele câinelui, susaiul, „iarba scumpă” (colilia) și cânechioara. Specifice pentru lunca Oltului sunt: macul, iarba lui tati ("Pulmonaria augustifolia"), codâia, lintița, inărița, crinul de baltă (stânjenelul galben), rogozul, trestia și papura. Pe marginea drumului, la adăpostul gardurilor și
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată. Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase a căror explicație științifică să se lase încă așteptată după secole de cercetări; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactată în 1513 și care prezintă în detaliu atât coastele celor două continente americane cât și părți ale Antarcticii neacoperită de gheață (adică așa cum era acum cel puțin sase milioane de ani); sau Carta Marina, harta preotului suedez Olaus
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea (ulm), Crataegus pentagyna (păducel), Cornus sanguinea (sânger), Evonymus europaea (voniceriu). În pâlcurile de arbuști, vegetația ierboasa cuprinde specii că Tamus communis (fluierătoare), Polyfonum spp. (troscot), Lithospermum spp. (mărgelușa), iar în culturi, Agropyron repens (pir), Lolium perenne (raigras), Cirsium arvense (pălămida), Rubus caesius (mur), Setaria viridis (mohor), Dactylis glomerata (golomăț). În pășuni și fânețe sunt prezente graminee precum Lolium perenne, Agropyron repens, Bromus inermis (obsiga), Dactylis glomerata și leguminoase că Trifolium hybridum (trifoi), Ț. pratense
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
În mare parte își bazează scrierile pe descoperirile unor obiecte extrem de avansate tehnologic pentru a fi create în epoca respectivă. În această categorie el enumeră Pilonul de fier de la Delhi, lentile extrem de fin șlefuite, monumente precum piramidele, harta amiralului turc Piri Reis A scris 27 cărți care au fost traduse în peste 20 de limbi și s-au vândut mai mult de 60 de milioane de exemplare, iar documentare și aparițiile TV au fost vizionate în întreaga lume.
Erich von Däniken () [Corola-website/Science/304898_a_306227]
-
stâncăriilor de granit și calcar din Munții Macinului și Podișului Babadiagului.De exemplu pe culmile Pricopanului, Priopceni, Iacobdeal și Bujoarele unde apar grnitele și întâlnesc iarbă roșioara, garofița, clopoțeii. Pe stâncăriile calcaroase, mai evidente în Podișul Atmagea și Visterna întâlnim pirul turița cosaci. Vegetația ruderala e prezenta în localiltatile rurale, de-a lungul drumurilor, în izlazuri și pe locurile unde staționează animalele domestice. În spațiul asezaeilor rurale, se întâlnesc frecvent plante spinoase, holera, ghimpele, spinul, ciumăfaia, măselarița. De-a lungul drumurilor
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Bercica formată din stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm, frasin, păr și măr sălbatic, arțar și jugastru. Arbuștii din această pădure sunt: păducelul, gheorghinarul ("Physalis alkekengi)", lemnul câinesc, cornul, sângerul. Stratul ierbos este alcătuit din: firuță, trifoi, colilie, păiuș, pir, coada șoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului ocupă
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
Oltețului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetația arborescentă este alcătuită din plopi, arini negrii, sălcii, răchite numite zăvoaie. Aici arbuștii sunt alcătuiți din sânger, soc, gheorghinari, măceși, iar stratul ierbos este alcătuit din mur, laptele cucului, coada vulpii, firuța și pirul. De asemenea aici crește o vegetație agățătoare alcătuită din curpen și iederă. Pentru mai multe informații privind numele plantelor, puteți consulta articolul Nume alternative românești de plante. Relieful comunei Osica de Sus este alcătuit din câmpul înalt, care face parte
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
Din această bază, Suleyman Pasă a reușit să preia controlul asupra întregii țări de Yemen, luând, de asemenea, Sa'na. Populația din Aden s-a ridicat împotriva otomanilor, astfel că portughezii au fost în controlul orașului până la confiscarea acestuia de către Piri Reis în 1548. Secolul XVI a fost marcat de numeroase bătălii otomane purtate împotriva habsburgilor și a spaniolilor în Balcani,de controlul asupra Africii de Nord și de dominația Mediteranei. Otomanii au atins "Vârsta lor de Aur" în timpul domniei Suleiman
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
câmpia este situată pe interfluviul Călmățui-Ialomița, având înclinare pe direcția sud-est. Altitudinea absolută este cuprinsă între în vest și în est. Vegetația corespunzătoare arealului Pogoanele este formată din stepă și silvostepă. Stepa este reprezentată prin plante ierboase ca păius, negară, pir crestat, colilie, șofran, maturi trifoi, măzăriche, tufisuri de porumbari, vișini de stepă, migdal pitic, răsură etc. Silvostepa este formată din stejarul pufos, stejarul brumariu, stejarul pedunculat, ulm, păr, păducel, măceș, lemn câinesc, porumbar, smiger, soc, mur. Fauna este reprezentată prin
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
este o hartă a lumii premoderne, elaborată în 1513 de către amiralul și cartograful otoman-turc Piri Reis pentru serviciul militar de informații. Jumătatea din hartă care s-a păstrat prezintă coastele de vest ale Europei și Africii de Nord, dar și coasta Braziliei, cu o exactitate rezonabilă. Mai multe insule din Oceanul Atlantic, inclusiv Insulele Azore și
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
cm, 86 cm × 60 cm 90 cm × 65 cm, 85 cm × 60 cm, 87 cm × 63 cm și 86 cm × 62 cm. Porțiunea conservată a hărții detaliază coasta vestică a Africii și coasta estică a Americii de Sud. Harta este semnată de către Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman, geograf și cartograf, fiind datată în anul islamic 919 AH, echivalentul anului 1513 AD. A fost prezentată sultanului Selim I în 1517. În legenda hărții, Piri Reis a înscris faptul că harta a fost
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
coasta estică a Americii de Sud. Harta este semnată de către Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman, geograf și cartograf, fiind datată în anul islamic 919 AH, echivalentul anului 1513 AD. A fost prezentată sultanului Selim I în 1517. În legenda hărții, Piri Reis a înscris faptul că harta a fost elaborată pe baza a 20 de grafice și mappae mundi. Conform lui Piri, aceste hărți includeau opt hărți ptolemaice făcute în vremea lui Alexandru cel Mare, o hartă arabă a Indiei, patru
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
anul islamic 919 AH, echivalentul anului 1513 AD. A fost prezentată sultanului Selim I în 1517. În legenda hărții, Piri Reis a înscris faptul că harta a fost elaborată pe baza a 20 de grafice și mappae mundi. Conform lui Piri, aceste hărți includeau opt hărți ptolemaice făcute în vremea lui Alexandru cel Mare, o hartă arabă a Indiei, patru hărți portugheze noi ale Sindh-ului (astăzi Pakistan) și o hartă a Indiilor de Vest realizată de Cristofor Columb. Din inscripția 6
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
portugheze noi ale Sindh-ului (astăzi Pakistan) și o hartă a Indiilor de Vest realizată de Cristofor Columb. Din inscripția 6 de pe hartă: Există o dezbatere științifică asupra faptului dacă cele 20 de diagrame și hărți ale lumii din inscripțiile lui Piri includ cele opt hărți ale lui Ptolemeu, cele patru hărți portugheze, harta arabă și harta lui Columb. După un punct de vedere, numărul de diagrame și mappae mundi utilizate de către Piri este de 20, în timp ce după un alt punct de
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
de diagrame și hărți ale lumii din inscripțiile lui Piri includ cele opt hărți ale lui Ptolemeu, cele patru hărți portugheze, harta arabă și harta lui Columb. După un punct de vedere, numărul de diagrame și mappae mundi utilizate de către Piri este de 20, în timp ce după un alt punct de vedere, acesta ar putea fi de 34. Unii specialiști au susținut că sursa hărților este Biblioteca din Alexandria, bazându-se pe aluziile lui Piri la Alexandru cel Mare, întemeietorul Alexandriei, la
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
de diagrame și mappae mundi utilizate de către Piri este de 20, în timp ce după un alt punct de vedere, acesta ar putea fi de 34. Unii specialiști au susținut că sursa hărților este Biblioteca din Alexandria, bazându-se pe aluziile lui Piri la Alexandru cel Mare, întemeietorul Alexandriei, la Ptolemeu I care a condus Alexandria în secolul al IV-lea î.Hr. și la Claudius Ptolemaeus, geograful și cartograful grec care a trăit la Alexandria în secolul al II-lea d.Hr.
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), nufăr alb ("Nymphaea alba"), mătreață ("Peplis portula"), sisinei (din speciile: "Pulsatilla montana" și "Pulsatilla patens ssp. patens"), piciorul cocoșului ("Ranunculus lingua"), ciurlan ("Salsola kali ssp. ruthenica"), buzdugan ("Sparganium minimum"), "Utricularia bremii" (specie floristică carnivoră); precum și un pir din specia "Corynephorus canescens". În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
încă din timpul lui Ptolemeu (sec. I d.Hr.), care a sugerat ideea de a păstra simetria tuturor suprafețelor de uscat din lume. Reprezentări ale unei mari suprafețe sudice de pământ au fost comune în hărți, cum ar fi harta turcului Piri Reis de la începutul sec. al XVI-lea. Chiar și la sfârșitul sec. al XVII-lea, după ce exploratorii au constatat că America de Sud și Australia nu făceau parte din încă nedescoperita Antarctidă, geografii credeau că acest continent era mult mai mare decât
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
serpyllifolia), firuța ("Poa nemoralis"), bărbișoara ("Bothriochloa ischaeum"), sclipeți ("Potentilla erecta"), lăcrămioara ("Convallaria majalis"), pochivnic ("Asarum europaeum"), năpraznică ("Geranium robertianum"), rocoțea ("Stellaria graminea"), pupezele ("Lathyrus vernus"), pedicuța ("Lycopodium clavatum"), alior ("Euphorbia cyparissias"); precum și mai multe specii din familia gramineelor, printre care: pir ("Agropiron repens"), golomăț ("Dactylis glomerata"), iarba-vântului ("Nardus strictă") sau iarba-câmpului ("Agrostis tenuis"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective turistice (lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii naturale protejate), astfel:
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
luptă. Flancul stâng a fost pus sub comanda fiului său cel mai mare, Shăhrukh Mīrză. Flancul drept a fost pus sub comanda lui Miran Shah, iar corpul central de oaste a rămas sub comanda lui Timur, secondat de nepotul său, Pir Muhammad. În expunerea pe care a făcut-o în fața comandanților, Timur i-a încurajat, le-a aminti de faptele de glorie ale înaintașilor și a reamintit dorința sa ca sultanul Baiazid să fie prins viu. Bătălia a început cu un
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
Senzorul infraroșu pasiv (în engleză: PIR sensor) este un dispozitiv electronic care măsoară radiația infraroșie emisă de obiecte aflate în câmpul său vizual. Este mai ales folosit în construcția detectoarelor de mișcare. Un detector de mișcare este un dispozitiv de recunoaștere a mișcărilor de corpuri (obiecte
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
cel mai utilizat senzor în detectoare de mișcare. Se adaptează optimal la detecția mișcărilor ce provoacă schimbări în poziționarea unghiulară față de el a corpurilor, atunci când ele se află în raza de acțiune a senzorului. Un senzor pasiv în infraroșu (senzor PIR) este un dispozitiv electronic care măsoară radiația infraroșie (IR) provenită de la obiecte aflate în câmpul său vizual. Aparent mișcarea este detectată atunci când un corp cu o anumită temperatură (cum ar fi un om sau un animal) trece prin fața sursei infraroșu
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
de la trecerea unui obiect prin câmpul de acțiune al senzorului și acel obiect rupe câmpul pe care senzorul l-a determinat anterior ca fiind “normal”. Orice obiect, chiar unul de aceeași temperatură ca și obiectele din jur va activa senzorul PIR dacă corpul se deplasează în câmpul vizual al senzorului. Toate corpurile emit energie sub formă de radiații. Radiațiile infraroșii sunt invizibile pentru ochiul uman, dar pot fi detectate de dispozitive electronice concepute în acest sens. Senzorul cu infraroșu pasiv , (în
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]