476 matches
-
20 buc. @ S 29.21.11.70 Focare mecanizate (inclusiv grătare mecanice, dispozitive pentru evacuarea cenușilor și alte articole asemănătoare) 8416.30 buc. @ S 29.21.12.30 Cuptoare neelectrice pentru prăjirea, topirea sau pentru alte tratamente termice ale minereurilor, piritelor sau metalelor 8417.10 buc. @ S 29.21.12.50 Cuptoare neelectrice pentru incinerarea gunoiului 8417.80.10 kg S 29.21.12.90 Alte tipuri de cuptoare 8417.80 (.20 + .80) kg S 29.21.13.30 Cuptoare electrice
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
proprii. Comunele din Estonia acoperă întreg teritoriul țării. O comună poate conține una sau mai multe așezări. Orașul Tallinn este împărțit și el în opt districte ("linnaosa") cu un nivel limitat de autoguvernare (Haabersti, Kesklinn (centru), Kristiine, Lasnamäe, Mustamäe, Nõmme, Pirita și Põhja-Tallinn). Dimensiunea comunelor variază de la cea a Tallinnului, care are 400.000 de locuitori, la comune foarte mici, cum ar fi Ruhnu cu doar 60. Cum peste două treimi din comune au populația mai mică de 3.000 de
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
cele din toamnă lui 1827 și 1955 care au provocat mari pagube materiale. Tot aici au fost efectuate cercetări și forări care au evidențiat în serpentine concentrații de nichel, plumb, cobalt și alte minerale rare și disperse precum și aur nativ ( pirite de până la 5 mm). Calcarele lisiatice din raza comunei conțin importante zăcăminte de cărbune-huilă antracitoasă cu 7200-7800 cal. Din dragoste pentru locuitorii satului, oameni hărnici și credincioși, Dumnezeu a făcut să iasă la suprafață zăcăminte de huila, la Pregheda, la
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
situată într-un areal apreciat nu numai pentru frumusețile și bogățiile de la suprafață, ci și pentru valorasele bogății subterane. Din subsolul acestor regiuni, oamenii au valorificat de-a lungul vremii aur, argint, fier, cupru, plumb, zinc, molibden, bismut, nichel, cobalt, pirită, calcare, uraniu, marmură, etc...
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
minerală izvorăște din mai multe locuri de sub stăncile din valea Secăturii, din depozitele oligocene care încep într-un facies continental, constituit dintr-un complex de argile cenușii, în care se găsește un strat de lignit, gresii, calcare cu concrețiuni de pirita care dau mineralizarea apelor de Bizușa. Acestora le succed orizontul stratelor de Ciocmăni, urmat de stratele de Bizușa (formate din marne) iar apoi stratele de Ileanda. Apă minerală este amintită că amenajare cu interes local din 1932, fiind captata în
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
Sulful poate obținut ori sub formă elementară, dintre care mai mult de 90% este folosit pentru obținerea de acid sulfuric, ori este obținut din oxizii de sulf prin prelucrarea minereurilor de sulf. O sursă importantă de sulf reprezintă mineralul numit pirită, folosit în acest scop din timpuri străvechi. Sulful elementar este extras și comercializat la nivel mondial. Cei mai mari producători de sulf la nivel mondial sunt Statele Unite ale Americii, Canada, fostele state ale Uniunii Sovietice și Asia de Vest. Republica
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
fi provocate de exemplu în cristale, unde câmpuri electrice mari pot apărea în puncte de joasă simetrie a rețelei. S-a demonstrat că pot apărea deformări elipsoidale semnificative la ionii de sulf și ai altor calcogeni în compușii de tipul piritei. Dimensiunile atomice sunt de mii de ori mai mici decât lungimile de undă ale luminii (400-700 nm), astfel încât aceștia nu pot fi văzuți folosind un . Atomi individuali pot fi totuși observați folosind un . Pentru a înțelege cât de mic este
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
62÷78%. Prin procesul de contact se obține acid sulfuric pur. În ambele procese, dioxidul de sulf, SO, este oxidat la trioxid de sulf SO, care este dizolvat în apă. Dioxidul de sulf este obținut prin arderea sulfului: prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice sau prin arderea hidrogenului sulfurat, Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf În absența catalizatorului, oxidarea SO este lentă. În procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
cantități mari prin topirea minereurilor de sulf, din urma cărora de mai obțin și metal e ca cupru, zinc sau plumb. Dioxidul de sulf rezultă direct în urma reacției: În 1999, în Europa au fost prăjite 3 milioane de tone de pirită pentru producția acidului sulfuric, dar în Asia, proporția era și mai mare. În țările cu resurse sărace, care nu au nici zăcăminte de sulfuri, nici sulfidice, este folosit procedeul Müller-Kühne. Acesta constă în obținerea dioxidului de sulf prin arderea gipsului
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
apar sub forme tabulare, până la prisme scurte, frecvent apar și forme de cristale gemene sub formă lanceolată sau pieptene, pseudomorfoza este de asemenea frecventă între marcasită și pirotină. Din punct de vedere chimic marcasita este mai puțin stabilă ca și pirita cu care se poate confunda ușor. Marcasita se poate descompune în decurs de câțiva ani cu eliberare de acid sulfuric și miros de sulf. Din „grupa marcasitelor” fac parte: Anduoit, Ferroselit, Frohbergit, Hastit, Iridarsenit, Kullerudit, Mattagamit și Omeiit. Marcasita are
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
confunda ușor. Marcasita se poate descompune în decurs de câțiva ani cu eliberare de acid sulfuric și miros de sulf. Din „grupa marcasitelor” fac parte: Anduoit, Ferroselit, Frohbergit, Hastit, Iridarsenit, Kullerudit, Mattagamit și Omeiit. Marcasita are aceeași formulă chimică cu Pirita dar se deosebește prin structura cristalină, "pirita" cristalizându-se în cuburi. Din punct de vedere etimologic, termenul "marcasită" provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
decurs de câțiva ani cu eliberare de acid sulfuric și miros de sulf. Din „grupa marcasitelor” fac parte: Anduoit, Ferroselit, Frohbergit, Hastit, Iridarsenit, Kullerudit, Mattagamit și Omeiit. Marcasita are aceeași formulă chimică cu Pirita dar se deosebește prin structura cristalină, "pirita" cristalizându-se în cuburi. Din punct de vedere etimologic, termenul "marcasită" provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire cu
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei. Marcasita a primit mai multe denumiri, mai demult n-a fost deosebită de pirită. Deja în perioada epocii de piatră, marcasita a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Mineralul este polimorf (apare sub forme diferite), fiind asemăntor
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
metalic și faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei. Marcasita a primit mai multe denumiri, mai demult n-a fost deosebită de pirită. Deja în perioada epocii de piatră, marcasita a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Mineralul este polimorf (apare sub forme diferite), fiind asemăntor ca aspect piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
scântei. Marcasita a primit mai multe denumiri, mai demult n-a fost deosebită de pirită. Deja în perioada epocii de piatră, marcasita a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Mineralul este polimorf (apare sub forme diferite), fiind asemăntor ca aspect piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură de peste 400 °C marcasita se transformă în pirită. În procesul hidrotermal de formare, marcasita
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
perioada epocii de piatră, marcasita a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Mineralul este polimorf (apare sub forme diferite), fiind asemăntor ca aspect piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură de peste 400 °C marcasita se transformă în pirită. În procesul hidrotermal de formare, marcasita ia naștere la o temperatură mai scăzută ca și pirita, de aceea se poate întâlni în scoarța
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Mineralul este polimorf (apare sub forme diferite), fiind asemăntor ca aspect piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură de peste 400 °C marcasita se transformă în pirită. În procesul hidrotermal de formare, marcasita ia naștere la o temperatură mai scăzută ca și pirita, de aceea se poate întâlni în scoarța pământului mai aproape de suprafață, fiind frevent întâlnit frecvent întâlnit în zăcămintele de cărbuni, straturile de argilă, cretă
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
sub forme diferite), fiind asemăntor ca aspect piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură de peste 400 °C marcasita se transformă în pirită. În procesul hidrotermal de formare, marcasita ia naștere la o temperatură mai scăzută ca și pirita, de aceea se poate întâlni în scoarța pământului mai aproape de suprafață, fiind frevent întâlnit frecvent întâlnit în zăcămintele de cărbuni, straturile de argilă, cretă asociat cu fosile de natură animală sau vegetală. Supus acțiunii intemperiilor marcasita se descompune mai ușor
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
aceea se poate întâlni în scoarța pământului mai aproape de suprafață, fiind frevent întâlnit frecvent întâlnit în zăcămintele de cărbuni, straturile de argilă, cretă asociat cu fosile de natură animală sau vegetală. Supus acțiunii intemperiilor marcasita se descompune mai ușor decât pirita, în acest proces de descompunere trece prin mai multe faze intermediare, ca de pildă se transformă prin oxidare în limonit (FeO·OH) cu eliberare de acid sulfuric. Marcasita este întânită asociată cu Calcita, Dolomita, Fluoritul, Galenitul, Pirita, Pirrhotina și Sphalerita
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
mai ușor decât pirita, în acest proces de descompunere trece prin mai multe faze intermediare, ca de pildă se transformă prin oxidare în limonit (FeO·OH) cu eliberare de acid sulfuric. Marcasita este întânită asociată cu Calcita, Dolomita, Fluoritul, Galenitul, Pirita, Pirrhotina și Sphalerita. Cantități mai importante de marcasită se pot întâlni în Llallagua în Bolivia; Essen, Freiberg și Wiesloch in Germania; Champagne în Franța; Chiuzbaia în România; Reocin/Santander în Spania; Vintířov în Cehia; sowie Joplin/Missouri, Galena și Sparta
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
Galena și Sparta/Illinois în USA. În zăcămintele hidrotermale se exploatează marcasita în cantități mai mari, mineralul fiind utilizat pentru obținerea acidului sulfuric. Mineralul șlefuit este folosit ca piatră semiprețioasă, care însă se descompune încet fiind mai puțin stabilă ca pirita. Acidul sulfuric eliberat prin descompunere produce arsuri prin contact direct cu pielea.
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
un district autonom : Koriakia. Împreună cu Koriakia, suprafața totală a regiunii (oblastului) este de 472.300 km². Clima este rece și umedă, subarctică. Printre resursele naturale ale regiunii, (care ocupă în mare parte teritoriul Peninsulei Kamceatka), se numără: cărbunele, aurul, mica, pirita și gazele naturale. Cea mai mare parte a locuitorilor locuiește în centrul administrativ, Petropavlovsk-Kamciatski. Cele mai importante ocupații ale locuitorilor regiunii sunt: pescuitul, silvicultura, turismul (în continuă creștere) și slujbele în armată. În peninsulă se află mai multe baze militare
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
silvanit și krennerit. De regulă acestea se prezintă sub formă de minereuri de aur. Uneori se găsesc și în asociație cu aurul nativ. Tot în grupa sulfurilor există și o sumă de minerale numite ‘Aurul Prostului‘, (cel mai cunoscut fiind pirita), care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului în culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea și densitatea. Minerale asociate: cuarț, nagyagit (săcărâmbit), calaverit, silvanit, krennerit, pirita și alte sulfuri
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
mai cunoscut fiind pirita), care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului în culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea și densitatea. Minerale asociate: cuarț, nagyagit (săcărâmbit), calaverit, silvanit, krennerit, pirita și alte sulfuri. Indicatori de calitate: culoare, densitate, duritate, maleabilitate, ductibilitate. Aurul monoatomic sau nanoaur, este un derivat al aurului sub forma unei pudre alb-strălucitoare și atomii plasați într-o rețea bidimensională. Face parte din grupa de elemente de metale
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
se găsește în stare pură doar în cazuri foarte rare, de obicei în meteoriții feroși. Cele mai des utilizate minereuri de fier sunt hematitul, magnetitul, ilmenitul (FeTiO), sideritul (FeCO), limonitul (amestec de goethit - α-FeO(OH) - și lepidocrocit - γ-FeO(OH)) și pirita (FeS). Cele mai mari zăcăminte de minereu de fier sunt asociate cu așa-numitele "formațiuni feroase în benzi" (în engleză: "Banded Iron Formations"). Minereurile de fier se exploatează atât în exploatări de suprafață, cât și în mine. Cele mai importante
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]