608 matches
-
iar la colțul străzii Gelu Căpitanul, a dat de Feliatu, fericit că reușise să dosească două sute de mii în betelia pantalonilor. A intrat plutind pe fereastra deschisă, pe care stătea cuibărită fantoma unei femei blonde. În sufrageria Giuliei a rămas pironit de televizor. Andreea Esca citea dând din cap ca la conferințe: - Se pare că înțepăturile, provenite de la o insectă, cel mai probabil o specie de țânțar, conțin o substanță toxică. Aceasta se manifestă imediat după ce pătrunde în sânge, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la mine încă de când era copil. Fata n-a mai avut nici o șansă. Bunica a spus asta fără să se uite la mine, de parcă ar fi gândit cu voce tare. Dar apoi s-a întors spre mine și m-a pironit cu privirea: - Dar tu nu trebuie să te temi de o asemenea soartă, tu ești ferită de asta. Mama ta nu va lăsa ca fecioria să-ți fie transformată într-un premiu. Ea va avea grijă ca sângele tău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
călătoria noastră spre marele oraș de la sud unde stătea fratele lui Re-nefer. Am trecut pe lângă piramide, pe lângă păsări și vânători, palmieri și flori, câmpuri deșertice și stânci, dar eu nu vedeam nimic din toate astea. Ochii mei stăteau de obicei pironiți asupra fluviului însuși, mă uitam fix la apă și-mi treceam mâna prin întunericul ei care se făcea, pe rând, când maro, când negru, când gri și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe care i-au găsit în oraș. Au luat animalele și femeile orașului și așa a ajuns Simon să aibă o nevastă din Salem. Când fiul lor a aflat ce ticălos fusese taică-su, s-a înecat. Stăteam cu ochii pironiți pe fus în timp ce povestea. - Dar sora? am întrebat. Cea pe care o iubea prințul? - Ăsta e un mister, a zis Gera. Probabil că a murit de durere. Sera a făcut un cântec despre ea, cum a luat-o Regina Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu zgomot. Nimeni nu dădu cu adevărat atenție incidentului. În afară de Anne. Ryan Îi făcu de departe semn ca s-o liniștească, apoi ridică de jos cartea, netezi banderola care se Îndoise În cădere, o puse calm pe tejghea și Își pironi privirea În aceea deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se apropie de Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură cu greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Știi, chiar doream să faci dragoste cu mine. RÎse cu amărăciune. - De ce totul pare Întotdeauna posibil tocmai cînd devine imposibil? - Pentru că mergi la esențial, murmură el. Ea Începu să tremure. - Mi-e frică. Îi cuprinse obrazul În mîini și Își pironi ochii Într-ai ei. - Uită-te la mine, Marie. Uită-te la mine pînă la capăt. - Mă uit. - Există niște cuvinte pe care nu le-am spus decît o singură dată În viața mea. Nu credeam că voi mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din camera tatei! exclamă Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erai, dar apoi m-am Îndoit, privirea ți-era cenușie și rece, nu mai avea albastrul acela blînd pe care-l știam. Mai apoi am aflat că Ryan ucisese un polițist cîndva și mi-am spus că mă Înșelasem. Își pironi privirea În ochii lui. - Erwan al meu n-ar fi făcut niciodată așa ceva... Era mult prea drept. - Prea drept ca să suporte atitudinea tatălui său față de Yvonne, atît de drept Încît a vrut să dezvăluie adevărul și a plătit scump pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
moment, a optat definitiv pentru bărbații tineri. «Totuși, adăugă ea, inițierea se face Întotdeauna În afara sistemului familial direct. Este indispensabil pentru a permite deschiderea către lume.» Bruno tresări, se Întrebă dacă totuși maică-sa nu se trezise, dimineața, când Își pironise privirea În vulva ei. Oricum, remarca ei nu era deloc surprinzătoare: tabuul incestului e deja atestat la gâștele cenușii și la mandrili. Mașina se apropia de Sainte-Maxime. Odată ajuns la taică-meu, continua Bruno, am Înțeles că lucrurile nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu a făcut nici un gest ca să plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab. Ea a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest ca să-mi devină complice. Mâna mea dreaptă s-a Îndreptat Înspre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
devreme, să nu-mi poarte ghinion. — Hai, hai. Știi foarte bine c-ai reușit. Nu știu nimic. — Samantha, ești cel mai inteligent avocat din anul tău. Și muncești cel mai mult. Ce IQ ai zis că ai ? 600 ? — Taaaci. Îmi pironesc privirea în mocheta bleu și Guy râde. — Cât fac 124 ori 75 ? — Nouă mii trei sute, spun posomorâtă. Ăsta e singurul lucru care mă enervează la Guy. De când aveam cam zece ani, am fost în stare să fac înmulțiri de numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu mine. — Și el ce ți-a zis ? spune Lissy. — N-a vrut să-mi spună. Simt că mă străbate un alt val de umilință. A zis că situația e „delicată și complicată“. — Delicată și complicată ? Jemima rămîne cu ochii pironiți asupra mea. Jack are un secret delicat și complicat ? Nu mi-ai spus niciodată asta ! Emma, e absolut perfect. Afli despre ce e vorba - și faci lucrul respectiv public. O fixez, și inima Îmi bate tare. Doamne, așa e, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am spus, întorcându-mă cu mintea mulți ani în trecut. Mi-am recâștigat ceva din respectul lui. — Da, da..., zise el clătinând din cap, un program. La concluzia asta am ajuns și eu. Uneori pur și simplu stau cu ochii pironiți pe foaia albă de hârtie, dar nu mă mișc de-acolo și mă tot uit până când trece timpul pe care mi l-am rezervat pentru scris. Băutura ajută? Cred că numai aparent - și numai pentru aproximativ o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care contemplă fascinat mișcarea. Buzele ni s-au strivit într-un sărut fierbinte, în care gemetele noastre păreau vălătucii de fum iscați de un incendiu. Am aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul. Te duc la Salonul Florilor din Chelsea la anu’, bine? Acu dezlipește-te și vino încoace. Nu știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe treptele de jos ale scării. Elsie e fată bună, s-a milogit el când ochii criminali ai câinelui s-au pironit asupra lui. —Elsie? a repetat ca un ecou Steve Buckley, încruntându-se către animal. Câinele ăsta e mascul. Dar e foarte conștient de latura lui feminină, l-a asigurat Hugo. —E un bull terrier de Staffordshire, nu? a zis nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
metalice, respingător. Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-o tragi Luciei pe la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înarmați cu o pensulă îmbibată în lichid alb, vâscos... Doriți să călătoriți? Vânzătorul (care nu putea fi altul decât Magicianul, numai că Scriitorul, captiv în lumea unor vise din care nu găsea puterea să mai iasă, nu realiza asta), îl pironi cu o privire fermă. Vru să spună că dorea să se întindă pe jos și să doarmă un mileniu, dar interlocutorul nu-i lăsă răgazul să pronunțe cuvintele. Vă putem oferi bilete către Ură, către Iubire, către Trădare, către Dezamăgire
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi mai bine să vă rezumați la Speranță, biletul costă puțin și sigur veți fi încântat. Vorba aceea, speranța moare ultima... Brusc, șapca vânzătorului se metamorfoză în joben, iar Scriitorul holbă ochii, panicat... De sub două sprâncene gri, stufoase, îl pironea o privire de gheață. Buzele subțiri ale Magicianului dezveliră dinți (colți?) ascuțiți care arătau de parcă ar fi ținut cineva cu tot dinadinsul să-i pilească până când vârfurile lor ar fi devenit vârfurile unor ace. Gingiile erau roșii, un roșu murdar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care ne apucam cu mâinile ca să ne Învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse ivan văzând că rămĂsesem pironită cu ochii În sus. Cine n-a dormit niciodată Adina Dabija 218 În deșert nu poate Înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul Ăsta Înghețat absoarbe tot, ca o gaură neagră, spuse el masându-și chelia pe sub căciulă, ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care ne apucam cu mâinile ca să ne învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — Iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse Ivan văzând că rămăsesem pironită cu ochii în sus. Cine n-a dormit niciodată în deșert nu poate înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul ăsta înghețat absoarbe tot, ca o gaură neagră, spuse el masându-și chelia pe sub căciulă, ca pentru a-și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Întruna din sălile largi, frumos Împodobite, cu de-ale lor, și lăsați să se joace pe la și printre mesuțele și scăunelele de care sala era plină. Mutul a văzut un dulap. Iar pe dulap - un căluț de lemn. Și-a pironit privirile În el. Și nu și le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că știe ce vrea. Căluțul din lemn. A dus mâna către căluț. Copilul a sărit În sus de bucurie. A și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-i fac. L-a amețit stricata asta. Cine știe ce-o fi între ei. Stănică ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, câteva măsline. Felix, în schimb, se simți sfâșiat. Ar fi voit să strige, să protesteze împotriva insultelor, dar emoția îl pironise pe scaun. Simion îi făcea semn mereu să vină la masă, deși el voia să plece și ședea deoparte. - Bine, zise Stănică, așezîndu-se de-a binelea să mănînce,să-mi spui, mă rog, ce poți să faci? - Cum ce pot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]