1,034 matches
-
care din temelia ei este zidită și cu toată cheltuiala părintelui chir Climent, Episcop al Râmnicului și Noului Severin, la curgerea anilor 7250 (1742) în luna lui Aprilie 26, ispravnic fiind chir Ilarion, proegumenul Bistriței.”" Se pare că datarea din pisanie ar fi eronată, găsindu-se o altă dată, anul 1728, în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 15 (recto), doc.1, unde se menționează construirea schitului de către Climent și frații săi, împreună cu “casele de piatră” de aici, înzestrând-o cu moșie și
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
din zid, iar ca tipologie, monumentul se înscrie în clasa bisericilor din lemn, de la sfârșitul veacului al XVI-lea, începutul veacului al XVII-lea. Biserica veche din Pietrari de Sus, construită la 1865 în timpul domnitorului Al.I.Cuza, cu următoarea pisanie: "“Acest sfânt și dumnezeiesc monument s-au rădicat în zilele preaînălțătorului nostru domn Alexandru Ioan Cuza, cu blagoslovenia preasfinției sale episcopul Râmnicului Vâlcii și Noului Severin, de D.D. Calinic la anul de la Hristos 1865, cu cheltuiala R.R. lui Hristos Toma
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Severin, de D.D. Calinic la anul de la Hristos 1865, cu cheltuiala R.R. lui Hristos Toma Ereu cu Marica Creița, Dumitru Ereu, Constantin Ereița si Radu Ereu...”" Biserica nouă din Pietrari de Jos, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, construită în anul 1907. Pisania acesteia este urmatoarea: "“Această sf. Biserică parohială cu hramul “Cuvioasa Paraschiva” s-au clădit din temelie cu stăruința și cheltuială preotului paroh Ștefan Popescu ajutat fiind și de alți binevoitori creștini în al X-lea an de pastorie al P.S.
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Popescu ajutat fiind și de alți binevoitori creștini în al X-lea an de pastorie al P.S. sale părintelui episcop D.D.Atanasie. În anul mântuirei 1907”." Biserica nouă din Pietrari de Sus, construită la 1922, care are urmatoarea inscripție în pisanie: “Această Sf. Biserică Parohială cu hramul Sf.Voievozi s-au clădit din temelie prin stăruința preotului paroh G.Nicolaescu și a epitropilor Toma I.Cazacu, Ioan Popescu și alți enoriași și cu cheltuiala tuturor enoriașilor și alți pioși creștini în
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
acestea ar fi aparținând bisericii doamnei Maria. Nu se cunosc nici un fel de detalii cu privire la dimensiunile sau aspectul bisericii. Construcția bisericii datează probabil de la mijlocul secolului al XVI-lea fără a se putea preciza anul din lipsa documentelor sau a pisaniei. De altfel nici ctitorii nu sunt bine cunoscuți. Despre Stana se știe că a fost fiica voievodului Mircea Ciobanu și soție a marelui vornic Ivan Norocea, personaj marcant al perioadei și mare feudal. Despre doamna Maria doar se presupune că
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
din județul Vâlcea. Biserica schitului este zidită pe locul unui mai vechi locaș. A fost sființită nezugravită. Pictura este începută a fi executată la 1752, cu altarul și se termină cu restul bisericii în 1760. Tot atunci în aceeași perioadă, "pisania" veche a fost înlocuită cu o "pisanie în limba română cu litere chirilice". De remarcat în arhitectura interioară "tâmpla aurită" din lemn de tei veche de când biserica, "icoanele împărătești" așișderea, poate cele originale după unii și "Icoana Maicii Domnului", restaurată
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
pe locul unui mai vechi locaș. A fost sființită nezugravită. Pictura este începută a fi executată la 1752, cu altarul și se termină cu restul bisericii în 1760. Tot atunci în aceeași perioadă, "pisania" veche a fost înlocuită cu o "pisanie în limba română cu litere chirilice". De remarcat în arhitectura interioară "tâmpla aurită" din lemn de tei veche de când biserica, "icoanele împărătești" așișderea, poate cele originale după unii și "Icoana Maicii Domnului", restaurată în 1791 de către un cunoscut zugrav de
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
pe de altă parte, datorită poziției era, la acea vreme, ferit din calea ochilor privitorilor, însă apropiat de granița cu Transilvania, oferind astfel un refugiu ideal pentru ctitor și familia sa în vremurile de restriște ce aveau să vie. Conform pisaniei originale, sculptată în piatră de Albești, arată ca dată a terminării lucrărilor 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este că cel ce realizează pisania este un anume popă Stan din Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
ctitor și familia sa în vremurile de restriște ce aveau să vie. Conform pisaniei originale, sculptată în piatră de Albești, arată ca dată a terminării lucrărilor 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este că cel ce realizează pisania este un anume popă Stan din Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii Aninoasa, 11 ani mai târziu, dar și textul unei cruci de piatră din Budeasa. Încă înainte de a se fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
Conform pisaniei originale, sculptată în piatră de Albești, arată ca dată a terminării lucrărilor 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este că cel ce realizează pisania este un anume popă Stan din Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii Aninoasa, 11 ani mai târziu, dar și textul unei cruci de piatră din Budeasa. Încă înainte de a se fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un act datat 15 martie 1666, înzestrează schitul cu satul Copăceni și munții
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
lună înainte de danie) precum și ocini în Pripoare, Titești, Ostrov. În anul 1761, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume "Alecse căpitan za Loviște" pune să se refacă pictura altarului de către zugravii Mihai, Radu și Iordache așa cum rezultă dintr-o altă pisanie situată în colțul de sud-est al naosului. Un alt moment important din istoria schitului în reprezintă incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
apare la 20 aprilie 1635. O mărturie importantă scrisă este a lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 la ridicarea bisericii din piatră. Acesta nota că a zidit mănăstirea "de isnoavă de'ntemei", înșirând mănăstirile pe care le-a întemeiat. Pisania bisericii de piatră, care datează din 1715, pomelnicul mănăstirii din 1804 făcut după cel din 1715, confirmă că documentul din 1640 a lui Matei Basarab este real și că biserica de zid este construită de acesta. Dar însemnările lui Paul
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
numele domnului, unde este hramul svetii Nicolae”". Printr-un hrisov din 12 decembrie 1594, domnitorul ctitor a înzestrat mănăstirea ""nou zidită numită „în țarină”"" cu două sate. El a încredințat călugărilor români biserica construită de el. Biserica avea inițial o pisanie deasupra intrării, dar aceasta a dispărut în secolul al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan consemna afirmația unui preot din Iași care spunea că în copilăria sa era o inscripție aurită deasupra ușii de intrare
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
în mai multe rânduri în secolele XVIII-XIX, în una dintre aceste ocazii fiind astupate spațiile libere dintre coloanele și pilaștrii care susțineau pridvorul deschis. N.A. Bogdan presupunea că atunci s-ar fi înlăturat, astupat sau distrus și piatra care conținea pisania. Proasta administrare a mănăstirii și lăcomia călugărilor greci au dus la ruinarea complexului monahal. Un document din 20 ianuarie 1734 consemna starea de ruină a mănăstirii, ""mare lipsă și slăbiciune, din tâmplarea vremurilor"". Acoperișul bisericii a fost reparat la 1742
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
în prezent . Textul acestui act comemorativ este următorul: ACT DE COMEMORARE Acesta este locul unde s-a aflat altarul sfintei mănăstiri „Sărindar", cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", zidită la anul 1652, prin grija voievodului Matei Basarab, cum însuși mărturisea în pisania bisericii: Din cauza mai multor cutremure, clădirea bisericii și zidurile împrejmuitoare s-au șubrezit într-atât, încât din anul 1880 s-a interzis oficierea slujbelor, fiind ulterior închisă. Nemaiputând fi refăcută, la 3 septembrie 1893, se hotărăște dărâmarea ei. Dăinuirea numelui
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
familiei Bibescu. Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc, stil utilizat anterior și la un alt palat al voievodului, construit de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681. După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
vru să lase în deșert pomana sa, carea o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și cu toată osârdiia au zidit Galata în deal, carea trăiește și pănă astăzi"". Lipsind pisania, nu se cunoaște perioada în care s-a construit biserica. Din cronici reiese că zidirea noii biserici (care a primit hramul "Înălțarea Domnului" și a fost cunoscută sub numele de "Galata din deal") a început în 1583. Tot atunci au
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
deasupra, camera clopotelor. Este împodobit cu un brâu sub forma de frânghie, situat la jumătatea înălțimii sale. Ușa intrării în turn este de inspirație gotică, fiind încadrată intr-un chenar. Rama exterioară este sub forma de torsadă. Deasupra ușii este pisania în limba greacă. Zidurile bisericii sunt susținute de contraforturi de piatră masivă. Lucrările din anul 1625 sunt reprezentative prin demantelarea construcției anterioare și refacerea ei totală prin „glisarea” spre nord a întregului edificiu și suprapunerea acestuia pe vestigiile bisericii anterioare
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
reînnoirea acestuia din temelii, în deceniile următoare. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1625, când biserica a fost „zidită și înnoită" de Ioan Ianachie Caradja, postelnic, nepotul bogatului domn Scarlatos din Constantinopol, cuscrul lui Radu Mihnea, după cum au consemnat pisaniile din biserică. Noul lăcaș, construit de meșteri moldoveni și străini aduși din Orient, a fost sfințit în timpul domniei lui Radu Mihnea, de către Mitropolitul Sucevei Anastasie Crimca. În anul 1676, voievodul Antonie Ruset a ridicat un zid de piatră din care
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
dar mai ales din lipsă de zile, zugrăvirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veșnice a lui Neagoe Basarab. Așadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumați (1522-1529), odată urcat pe scaun, a consfințit continuarea decorării așezământului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care menționează și numele lui "Dobromir zugravul". După toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe fundațiile unui locaș mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Țării Românești. Pe aceasta, Neagoe
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
biserica de sat din Valea Danului - se află acum în Colecția de obiecte de artă bisericească din Mănăstirea Curtea de Argeș. Această catapeteasmă a fost, împreună cu câteva icoane, datată stilistic în timpul domnului Șerban Cantacuzino (1678-1688), care în 1682, precum spune una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfântul locaș. De asemenea, în imediata vecinătate a mănăstirii, se află un izvor, pe care localnicii îl numesc „"Fântâna lui Manole"”. Această denumire poartă peste timpuri povestea meșterului legendar, care, neputând coborî de pe
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
macheta Cetății Camenița, pentru ca generalii turci să o analizeze și să vadă ce puncte slabe are. Tot el a lucrat și la restaurarea bisericii de la Mănăstirea Curtea de Argeș (în 1679), ctitorită de Neagoe Basarab. După cum reiese din alte documente și din pisania amplasată pe turnul clopotniță, la 10 iunie 1670 se finalizase deja construcția zidurilor incintei, a bastioanelor și a turnului clopotniță. Cu toate acestea, sfințirea bisericii a avut loc abia în 1672, după pictarea bisericii și înzestrarea ei cu obiecte de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
zidurilor incintei, a bastioanelor și a turnului clopotniță. Cu toate acestea, sfințirea bisericii a avut loc abia în 1672, după pictarea bisericii și înzestrarea ei cu obiecte de cult. Deasupra intrării în pronaos a fost pusă o placă cu următoarea pisanie în limba greacă: Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului încă din anul 1670, când nici nu fusese încă terminată. În 1672, domnitorul Gheorghe Duca a înmormântat în noua biserică pe una din fiicele sale, Maria. Domnitorul Gheorghe Duca și urmașii
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pușca. Pe clădirea turnului, desupra intrării, se află săpată în piatră stema Moldovei (un cap de bour, purtând o coroană pe coarne, și între coarne o stea; în dreapta un soare, în stânga o lună, dedesubt o cruce) și în jurul ei o pisanie în limba slavonă cu următorul text: "„Herbul prealuminatului domn Io Duca Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, anul 7178 (=1670) luna iunie 10”". Această placă din piatră a fost distrusă "„premeditat și fără temei”" în 1948, ea
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
monumentului de la mormântul lui Basiliu Rațiu. În încheiere, a avut loc dezvelirea și binecuvântarea Plăcii Memoriale Basiliu Rațiu, expusă în holul Institutului Teologic Greco-Catolic din Blaj. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a dispărut în condiții necunoscute după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit un gest de recuperare istorică. „Nestorul bisericii
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]