2,058 matches
-
tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Sursa foto: By Francesco Botticini - http://www.nationalgallery.org.uk, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=1195274 Referință Bibliografică: REÎNTOARCERE / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04
REÎNTOARCERE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350233_a_351562]
-
și efort, să se izoleze altundeva decât în porii ambianței conjugale, în nodurile rețelei de obișnuințe reflexe, cotidiene. Porneau cu automobilul...Proiectau din timp escapadele, planificau itinerariul șiobiectivele și uneori plecau spontan, spre a evita casa, orașul... Fugeau... Ținteau munții, piscurile, peșterile, grotele, cascadele, pădurile, defileurile... Escaladau cu profesionalism, se aventurau să investigheze, să desconspire natura și să-și răsfețe retina și celelalte simțuri pierduți în imensitate și cât mai aproape de cer, refugiați în hipervolum și frumuseți sălbatice. -Pe aici, uite
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Acasa > Strofe > Timp > FERICIT CONDORUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Fericit condorul, pentru care piscurile munților nu sunt niciodată prea înalte. Condorul, invidiat de toate viețuitoarele pământului și care pe noi, oamenii, ne vede din ce în ce mai mici. Condorul care nu moare decât fulgerat de vânător, De vânătorul care nu poate ajunge la el Referință Bibliografică: Fericit
FERICIT CONDORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361963_a_363292]
-
carne, Nimic lumina lumii în neguri s-o răstoarne, Legând-o apoi, cu duhul să le împaci visând - O dulce-mpreunare de suflet și de gând. Migală fără seamăn - și versul, pe încetul, Te-a-nscăunat în carte: Măria Sa Sonetul! Bucură-te, Pisc credinței, ne-nțeles de pământeni, Bucură-te, Făurarul de Sonete peste vremi, Bucură-te, Aducătorul de esențe și de mir, Bucură-te- Ngemănare cu poemele - Shakespeare, Bucură-te, A fi deasupra strâmtului vârtej lumesc Bucură-te, A fi scânteie din slăvitul
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
asalt de doruri, animate gânduri, dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
În același timp, mare parte din energia sa este închinată Celui de Sus: „trupul să mi-l scalzi în baie de lumină,/ Să am parte de liniște și pace/ Și sufletul cu trupul să se-mpace.// Să pot urca pe piscurile fericirii,/ Să am în inimă dreptatea Ta și patima iubirii“. Balanța ține în echilibru dragostea pentru familia de suflet și pentru familia în care s-a născut. Astfel, doamnei Ludmila, soția sa, „Aceeași ființă blândă, diafană,/ ( ... ) ființa bună de s
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
în poezia „Eminescu” însumează simbolul unității eterne, mitice, a unui neam investit cu o misiune nobilă. În făptura mitică a poetului se adună „ tot sufletul neamului,/cu adâncul adâncului/ cu freamătul codrului,/ cu mireasma ierbilor,/ cu fugile cerbilor,/ cu fiorii piscului/ cu legile sângelui/ iată-l viu, cum altul nu-i,/ inimit peste măsură/ în lunateca-i făptură/ Sub Ceahlăul funții lui.” Eminescu dobândește în ochii lui Cotruș legături cu imperiul roman, moștenind o vocație sigură a universalității. Ideea voivodală a
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
multă ură și înverșunare meschină, moartea, reiterând minciunile atâtor decenii lăsate moștenire de dușmanii străini și de lichelele interne, castrate de spirit, care se bălăcesc în mocirla detractoare a micimii lor. Stupizenia lor uită că profanează pe marii lor Înaintași, Piscurile spirituale ale culturii; Sava Popovici Barcianu, Nicolae Popea, Ioan Popescu, Zaharia Boiu, Ilarion Pușcariu, George Dima, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu, Romulus Cândea, Ion Heliade-Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Barbu Delavrancea, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, A. C. Cuza
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
întîmplări, insula aevea cu ziduri mișcate fără spațiu, fără timp, un simplu surîs în vitrinele memoriei de care am senzația că nu pot fugi în numele adevărului, singurul, de altfel, care ne aparține. Mi-am acoperit față cu fluturi ca-n piscurile ninse pe partea morții, tu, zeu al absentelor mele, în noaptea asta valsînd împotriva pietrelor un poem atlantic risipit pe coridoarele unei singure inimi, așa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila leș jours
ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366071_a_367400]
-
Obiectivele turistice din aceste itinerare pot fi îmbogățite cu complexele monahale creștin ortodoxe. De fapt, întreaga zonă de centru-nord al județului Vâlcea constituie, în unitatea sa, un ansamblu de așezări monahale, începând de la poalele dealurilor și munților, pe văi sau piscuri, până sub abrupt-urile stâncoase ale marilor înălțimi. Fiecare așezământ în parte își are istoria sa, monumentul și specificitatea sa. Locuitorii acestor meleaguri sunt oameni harnici, inteligenți și cu credință în Dumnezeu. Ei își păstrează datinile, obiceiurile, tradițiile, etnografia și
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
Parc năruit în consolare", "Mascare" în "Viață amară" "Efectele sărăciei"..., " Meditație la chitară" Fel-de-fel de suferințe, Poetul nost' le-a suportat Noi l-am văzut neobservându-l...el ca un domn ne-a tot iertat... Puțini îi știu ascensiunea spre piscuri dificil de-atins Mulți însă îi știu prăbușirea, spre care tot ei l-au împins Pe lângă sport de performanță, a performat în sportul minții Prea mulți au spus că i-au fost Mentori ; i-au fost Dascălii, părinții ! Avea prea
(EU NU !) M-AM SINUCIS ÎN GÂNDURI NE SPUNE SCR.ÎNV.CONSTANTIN STANCIU. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365326_a_366655]
-
o știu de-o veșnicie Inima-n piept să-mi bată Ca să n-o uit niciodată. Și chiar de nu voi mai fi Limba mea-nu va pieri Că va da mereu de știre A românului simțire. Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
urcă o cărare de rugă, se aude un imn al bucuriei, apoi se luminează totul: Dumnezeu se primenește în apele Frumuseții Sale. Am pornit pe drumul acestei Frumuseți cerești deodată cu Neamul călăuzit de Dumnezeu. Crucea mea a țâșnit din piscul Carpaților, înveșmântați în Suferință și Biruință hristică. Arcul Frumuseții s-a răsfrânt în cerul sufletului meu. Cine m-a întrupat în lumea Frumuseții nesfârșite? Mă umple gândul de har, mă cuprind mrejele vieții, mă îmbrățișează freamătul trăirii. Simt fiorul Frumuseții
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
între timp, s-a deteriorat sau nu mai arată cum trebuie. Plaiul nemțean cuprinde cele mai multe vetre de lumină de pe întinsul României. Lanțul energetic spiritual e fiabil aici. De la începutul lumii actuale. Să fie ăsta secretul tinereții permanente a arealului de sub piscurile Ceahlăului? Muntele sfânt al strămoșilor, strămoșilor noștri plin de megaliți ce te duc cu gândul la turismul primordial sau la Războiul lumilor. E o stare de liniște în toate. Pe stradă, liniște, în cartiere, liniște, pe potecile pădurilor, liniște. Doar
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
îndepărtare de Dumnezeu duce implacabil la suferință și la moarte. Și la cea fizică dar și la cea veșnică. Viața seamănă cu un munte de cucerit și omul are în față numai două drumuri: unul care urcă în permanență spre pisc și nu este tocmai ușor. Dar nici greu pentru cine își dă seama de miza competiției și nu pierde nici un moment din vedere acest lucru. Și un altul larg, deschis, care nu cere nici un efort, pentru că el coboară în permanență
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
di cânți vespertini,... XI. ȘI ERA FRONTIERĂ, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013. ..și era frontieră, era roua de pământ fertil.. râul frângea deja iluziile mele și vestul se reliefa în depărtare unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă.. vară era departe, dar de acel pământ și de acele pietre mi-aș fi zdrobit în continuare mâinile.. rămân amintirile și câteva zile în plus dăruite timpului care se scurge. ..ed era frontieră, era rugiada
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
ovest și stagliava în lontananza dove le prime alture carpatiche mi parlavano di casă.. l'estate era lontana, ... Citește mai mult ..și era frontieră,era roua de pământ fertil..râul frângea deja iluziile meleși vestul se reliefa în depărtareunde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă..vară era departe,dar de acel pământ și de acele pietremi-aș fi zdrobit în continuare mâinile..rămân amintirileși câteva zile în plusdăruite timpului care se scurge...ed era frontieră,era rugiada di terra fertile..îl
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
MGM Grand”, a muzicii la “Hard Rock Cafe”, lumea nebuniei la “New York-New York”, de lumea “contorsionată” și îndrăzneață a lumii circului la “Circus-Circus”, lumea îndepărtată a Asiei extrem-orientale la “Imperial Palace”, îți poți “desumfla” vanitătile îndelung cultivate pe cine știe ce “piscuri” donjuaniste sau herculeiene la luptele “gladiatorilor”din arenele de la “MGM Grand și “Palm's” ... Toate manifestările la care am fost n-au durat mult, mă refer la cele oferite gratis, ca un fel de pregustare pentru a te întărâta, sunt
TOBOŞARUL DE PIONIERI, LA DOI PAŞI DE PAMELA...ANDRESON ÎN VEGAS ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366670_a_367999]
-
pantalon din blugi cât mai rupți pe la genunchi și o bluză sau tricou subțire în culori cât mai țipătoare completa ținuta de dans. Ajunse la locul lor de scaldă la vremea când soarele cobora leneș spre locul de pitire, după Piscul Caprei, pentru somnul din timpul nopții, fetele constatară cu satisfacție că nu mai era nimeni prin zona, deci se puteau simți în largul lor. Scăpară în mare viteză de tot ce aveau pe ele, aruncând veșmintele unde se nimerea și
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > ȚĂRANCA DIN MUSCEL ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Țăranca din Muscel Răsărit de soare aruncat peste muchea de cremene a Ghimbavului, la întânirea cu piscul golaș și pe alocuri împădurit al Leaotei, ce-și spală poalele vestice în albia repezită și verzui-azurie a Dâmboviței, nu departe de izvoare. Tremurată, mâna șovăie o clipă deasupra prea albului pânzei ieșită deunăzi dintre spetele războiului de țesut și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
spini și sfâșiat de vulturii haini care doreau din mine să se-nfrupte. Eram pe culme și-am văzut în zări un munte mai înalt,fără cărări, ce străpunsese norii cu mândrie și am dorit să fiu pe al său pisc, dar chiar de-aș fi avut curaj să risc, ca să cobor era o nebunie. Eram pe culme și-mi era de-ajuns că măcar gându-mi norii i-a străpuns. Am fost cândva Am fost cândva popor ales,acum ne-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
ploaie. Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ. Afară bătea ploaia. Afară era vânt. Am aruncat pământul din groapă pe fereastră Pământul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pământul până sus. Cât lumea-i era piscul și-n pisc plângea Isus. Săpând, s-a rupt lopata. Ce-l ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele de piatră, fusese Însuși Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât, Și în odaia goală din nou
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
am săpat odaia departe, sub pământ. Afară bătea ploaia. Afară era vânt. Am aruncat pământul din groapă pe fereastră Pământul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pământul până sus. Cât lumea-i era piscul și-n pisc plângea Isus. Săpând, s-a rupt lopata. Ce-l ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele de piatră, fusese Însuși Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât, Și în odaia goală din nou îmi fu urât
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
-l ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele de piatră, fusese Însuși Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât, Și în odaia goală din nou îmi fu urât. Și al voit atunci să sui și-n pisc să fiu. O ste era pe ceruri. În cer era târziu. O altă cauză în receptarea poeziei argheziene este limba „neaoșă” El se afirmă stingher printre contemporani. Cuvinte ca „leat”, „duminicarea”, „dumicatul”, „gogoloi”, „drojdii”, „țărână”, „faguri”, „candelă”, ”besnă”, „lut”, „stei
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
timpului și al universului: El a venit cu șirul lui de care Și armăsari din zarea cea mare. Călătoria migratoare a șetrarilor parcă plutește în norii legendei. Convoaiele lor străbat timpul și spațiul ca în apocalipsă: Cârduri, gloate, popoare De piscuri s-au mișcat din spinări Și-n picioare, Ca niște uriași de piatră Au ascultat câinii cum latră. Lache, țiganul, se pricepe să facă dintr-un ban, doi, dintr-o materie iformă „icre de aur în linguri și pe cârlige
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]