669 matches
-
grija ei. Și noi copiii făceam pozne, plângeam, și mămica răbda, și rămânea blândă, îndurerată, și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că munce ște prea mult, că face munci prea grele, că ar fi obosită sau că nu mai poate. A fost bună cu vecinii și cu toți care au cerut vreun ajutor de la ea. Pe timp de secetă veneau
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lucrai, dormii, coborâi, vândui, prinsei etc. Tu cântași, lucrași etc. El, ea cântă, lucră etc. Noi cântarăm, lucrarăm etc. Voi cântarăți etc. Ei, ele cântară etc. Accentul: La verbele din tipul V de flexiune, accentul rămâne pe rădăcina verbului: mèrse, plânse, scrìse etc., mèrserăm, scrìserăm etc. prìnserăți etc. La celelalte verbe, accentul cade pe sufixul temei perfectului: cântài, lucrài, dormìi, sosìi, făcùi etc., cântàrăm, cântàrăți etc., venìrăm etc. Mai mult ca perfectul Este un timp de relație. Prezintă acțiunea verbală ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
efectului major. Această dublă relație de la cauză la efect este ceea care asigură eficacitatea raționamentului silogistic. Dar silogismul, fiind pare-se destul de eficace, poate duce la rând-i la concluzii eronate, mai ales atunci când este aplicat pentru situații teoretice. În timp ce plâns-am ploaia de veacuri într-un an și s-a-nvelit în noapte trupu-n lăuntrice mistere din mai nestins decât nestinsul imensului vulcan cuprins-am pentru tine tumultul de durere 1285. O, câtă profeție la visul sub furtună-n plină zi A
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
parte dintre ei. Își termină brazda și, ajungând la capăt, ținu calul și se opri. Urmărindu-i pe activiști cum înaintează peste ogor, simțea că se sufocă de mânie și acest lucru îi aminti de o zi îndepărtată: niște ostatici plânși, adunați într-o curte și banda aia fină de hârtie care șerpuiește ieșind din telegraf și vestește moartea. Nu închisese ochii toată noaptea, zbătându-se în gânduri fără ieșire. „Să fugă, luând familia cu el? Să dea foc casei, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
goală, sonoră, seacă. Prenumele tău a răsunat de mai multe ori, precum ecoul unei incantații zadarnice. Dintr-un reflex de grabă în fața morții, din respect pentru ceea ce se cuvine în fața ei, imaginea unui sicriu înconjurat de coroane și de chipuri plânse mi s-a impus privirii, pentru o clipă. Vocea lui Șah s-a auzit din nou, măturând parcă vedenia acelor obiecte funebre. A vorbit despre o moarte precedată de interogatorii, de torturi, de violuri. Și despre o îngropare într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ochii ce înainte râdeau acum puteai vedea doar cum curge întuneric. Zâmbetul îi apărea din ce în ce mai rar pe buze. Stările euforice și lipsa de somn au făcut să apară pe chipul ei blând de altă dată doar cearcane adânci și obraji plânși. În curând și prietenul ei o lăsase pentru o alta și astfel a ajuns săși mărească doza considerabil. Asta deschise ultimul capitol din viața ei... Era o noapte friguroasă de ianuarie. Înghiți o ultimă pastilă de ecstasy. Scria apăsând ușor
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
ale comunității: naștere, moarte, nuntă etc. Chemată să asiste la o naștere dificilă, ea salvează copilul, dar nu poate salva mama, prilej pentru autor să comenteze: „Pentru îndrăzneala de cuget a mamei lui Iancu Dudescu, pieirea din facere nu trebuie plânsă de vreme ce copilul trăiește (și astfel să arătăm cum se amesteca ea cu mintea în tainele vieții și ale morții)”. Logofeteasa gândește în spiritul vechilor filosofi imanentiști din Renaștere, pentru care moarte și naștere nu sunt două realități opuse, ci momente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
fost foarte deștept și și-a dat seama că nu mai putea ține pasul cu ea. Atunci și-a făcut o mare crescătorie de porci, acolo, în Catalunya, și a rămas să aibă grijă de copii. Ea a venit toată plânsă ca să ceară un avans, că a dat pesta, au murit toți porcii și era ruinată! — Cântaserăți deja împreună prin toată lumea Trubadurul, Don Carlo, Maria Stuarda, nu mai vorbesc de Norma... — și numai la Lisabona am avut un episod foarte straniu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pulpele de la picioare.“ „Nu magzeniu - l-a corectat Floricel pe Florinel -, ci gamneziu.“ Întors acasă, sculptorul nu și-a mai găsit nevasta, care-și făcuse geamantanul și plecase la maică-sa, în schimb le-a găsit pe cele trei cumnate plânse și nervoase. „Porcule!“, i-au strigat ele într-un glas. „Sora noastră e o sfântă! După ce a rămas singur, sculptorul Floricel F. Popescu s-a gândit el ce s-a gândit și, noaptea târziu, când Florinel s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trăiri afective ( bucurie, supărare, uimire, curiozitate). Identificarea materialeleor și instrumentelor folosite la recuzita Elaborarea aprecierilor și argumentarea lor. MODALITĂȚI DE EVALUARE: dramatizarea unor texte literare, convorbiri, jocuri de rol; RESURSE MATERIALE: măști, costume ale diferitelor personaje, culegeri de texte literare, plânse diapozitive, diafilme, colecții de materiale, BIBLIOGRAFIE: STRUCTURA PROGRAMULUI OPȚIONAL „LUMEA POVEȘTILOR” ARIA CURRICULARĂ-Educarea limbajului Prof. înv. preșc. Dascălu Luminița, Lic. Tehnologic „Vasile Sav ” Român Școala Gimnazială „Carol I” Motto: „Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
a doua parte a anului școlar la grupa mijlocie, ponderea având-o la grupa mare și pregătitoare , unde se solicită din plin imaginația , gândirea și limbajul. Povestirile copiilor îmbracă următoarele forme: Repovestirile care se fac pe baza unui material ilustrativ (plânse, machete), repovestiri cu ajutorul unor siluete, păpuși (cu secvențe de dramatizare), repovestiri pe baza unui plan verbal și repovestiri literare, fără sprijin. Povestirile create de copii sunt forme de activități care stimulează în cel mai înalt grad imaginația copilului. Acestea pot
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
vite pescăraș - pescăruș pestelcă - șorț pesti (a) - a zăbovi, a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal - podbeal, podral, plantă podeală - tavan pogace - turtă de mă lai/grîu poiată - bucătărie de vară pol - monedă rusească polog - iarbă cosită întinsă pe brazdă popchișor - plantă porumbel - păducel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pentru a găsi alta nouă. S-au sugerat apropieri de formula fantasticului și de anumite scrieri ale lui Mircea Eliade. Meteorologul Luca - protagonistul narațiunii - este și el un traficant de istorii, cele mai multe cumpărate de la alți fabulanți la conacul din Valea Plânșii. La fel ca Zaharia Fărâmă al lui Eliade, el este o șeherezadă punându-și în încurcătură ascultătorii, care nu știu cum să aleagă fabulosul de real. Poveștile au o țintă regresivă și urmăresc în aparență să reconstituie identități obscure, pierdute îndărăt pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
ultima fracțiune de secundă vede autovehicolul care, asemeni unui uriaș, cu niște roți gigantice se apropie amenințător. Simte o durere puternică și... atât. După un timp deschide ochii. În jur totul este alb și lângă el e mama obosită și plânsă. Dar unde-i cireșul? Ce s-a întâmplat cu cireșele zemoase și parfumate? Încearcă să se scoale. O durere ascuțită îl cutremură și-și amintește. Două boabe de lacrimi ii izvorăsc din ochi. Mama îl alintă și-i spune ce
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Modelul universal al jertfei creatoare făcea ca paralela națiune-Biserică să nu fie deloc artificială. Biserica nu atât o adunătură de oameni în straie deosebite, ci intersecția nevăzută între prezentul puroiat al unui popor de lași și rugăciunea neîncetată a inimilor plânse. Prin moartea eroilor am înțeles că Cel înviat are un Trup țesut din faptele de aur ale multor anonimi - cei care umpluseră închisorile, barăcile din colonii, lotul „Rugului Aprins”, beciurile Securității, zarca de la Aiud, minele din Petroșani (martie 1977), uzinele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
direcția desconspirării ierarhilor turnători exprimă, așadar, o dorință legitimă. După Revoluție, o bună parte a societății românești a sperat să găsească în rândurile înaltului cler figuri nepătate de complicitate în relația cu PCR și organele sale represive 1. „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au vrut să vadă că o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ochiul de "sus", supraveghetor, zburător în cerul tuturor posibilelor. Acesta rămâne invizibilul opac, imprezentabilul înălțimii inegalabile, de dincolo de vedere. Transparent e doar voalul prin lumina căruia vederea trece, cade în sine: Când te-ai deschis în mine/ clopot de albuș plâns/ peșteră a înotătorilor veșnici/ fâlfâitoare?" Ceea ce se deschide e adâncul unui ascuns, orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
drept prieteni cerbi, căprioare și urși, care o ocroteau, pentru că avea inimă mai bună decât unii oameni. * Autorul mulțumește și pe această cale, pentru informațiile primite, domnilor: Iorica Ștefan, fost pădurar (Ghimeș) și Copăcel Neculai, fierar (Dofteana). Domnița plânse cât plânse, dar încetîncet s-a obișnuit cu acești noi prieteni, cu care o ducea bine în lumea de poveste a codrilor. Noaptea, vietățile pădurii vegheau rând pe rând la capul domniței, ca să nu-i tulbure nimeni somnul. Când se trezea, fata
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ziceam, azi am citit mult. Asta mă mulțumește și liniștește. Cu adevărat, știu ce e orgoliul numai cînd citesc mult, cînd am sentimentul că mai anulez o vîrstă animalică din mine prin spirit. Ce bine e așa! T., acum, e plînsă. A murit bunicul ei. În familia ei, de cînd e ea e lumea asta, n-a murit nimeni. Azi n-am văzut-o. Nici mîine nu va veni la școală. Poate-mi va spune tăcînd că pămîntul nu e bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și trăite retrospectiv în sălile Muzeului, avea să se nască o poezie, publicată ulterior în volumul "Abecedar de istorii și...istorioare" (Editura Junimea, 2009): Matanzas Cuba Muzeul sclavilor De peste veacuri mă privesc legați în lanțuri, precum câinii și-n ochii plânși mai licăresc lumini ce nu le-au stins stăpânii. Nu au nici nume, nici părinți, nu au nici soare în lucarne, obiecte prețuind arginți, un număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Mănânc și plâng, mănânc...“), tema se impusese într-adevăr masiv și puțini erau exponenții amintitei generații care să nu evoce nefericirea de-a fi fost copii în timpul războiului: lipsuri, bombardamente, ocupație, nemți abuzivi și obraznici, tați duși pe front, mame plânse ș.a.m.d. Critica vremii comenta cu sârg producția literară axată pe acest set de reprezentări, și eu însumi, luat de val, am făcut caz de ele, identificându-le în povestiri de D.R. Popescu, Nicolae Velea sau Vasile Rebreanu. Dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chemare era specificată ora 16, am avut grijă să nu întârzii, firește, dar ne-au primit, pe rând, abia la ora zece seara. Șase ore cumplite de așteptare! Asta nu le-am iertat-o niciodată. Împreună cu mine aștepta și Corina, plânsă toată acum și parcă un pic supărată pe mine, pe noi, pentru povestea în care am băgat-o, fără voie, firește, și totuși... Când mi-a venit rândul să intru, m-am trezit în fața a vreo douăzeci de inși așezați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trebuie să te bucuri sau nu. Își duse mâna la frunte vrând parcă să își alunge durerea crudă care era proaspătă în sufletul ei. Înaintă mohorâtă cu pasul mare spre cabinetul medicului chirurg. Era nerăbdătoare, înspăimântată cu ochii tulburi și plânși să afle adevărul despre sănătatea lui Valentin. După ce bătu la ușă, intră în cabinetul doctorului. Coridorul era plun de oameni așteptând ca și ea același lucru. Când începu să vorbească, glasul ei părea amorțit fără să și-l mai poată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o voce domoală ce nu părea a lui: - Lasă mamă, poate asta va fi o lecție de viață pentru mine. Ce a fost mai rău a trecut. Ea își stăpâni cu greu lacrimile care amenințau să iasă pe la colțurile ochilor plânși. Încerca să zâmbească detașat dar era un efort inutil. Acum nu mai conta nimic. Era aici cu ea. Nu mai era nevoie să se adăpostească prin locuri groaznice. Firul fericirii se înodă, sperând să nu se mai rupă niciodată. Fiecare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și cu buciume. Veneau ca plăieșii de pe vremea lui Ștefan Vodă. Apoi în oraș, au prins a curge trăsurile de rechiziție într-un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au aprins focurile, pregătind ceaunurile de mămăligă. Toți cei care au avut a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]