740 matches
-
în fugă, după câte un șoarece. Ana: Atunci să mergem în liniște, să nu ne simtă Roșcata. Miki: Stați! (miroase aerul cu botul ridicat) Ne apropiem de vizuina Roșcatei. (pornesc la drum) Stați! Raluca: Ce se întâmplă Miki? Miki: Aud plânsetul puișorilor. Ana: Deci sunt încă vii?! Să ne grăbim. Miki: Stați! Am ajuns. Roșcata-i vicleană, are două ieșiri din vizuină. Raluca: Atunci, Ana stă la o ieșire, iar eu atac cu arma intrarea principală. Miki: Acolo este intrarea, iar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
infailibilă pentru a grăbi copilul dimineață spre creșă, cămin, școală... întrebațil, care poveste ar vrea să audă? ... și spuneți-i, veți vedea cum se va obișnui să țină pasul cu dvs. numai să audă povestea. Azi din nou auzisem un plânset de copil și îmi scosesem capul pe fereastră. Doi părinți tineri încercau să-și învețe fetița de trei ani (mai mult nu cred că avea) să meargă pe o minibicicletă. Ea plângea, tatăl era nervos și nerăbdător, mama insistentă, totuși
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ochii soției sale, care avea să continue, și, Îngropându-și fața În pernă, Înțelese durerea taților de pretutindeni, care trăiau ca niște chiriași În propriile lor case. Se simțea cuprins de o gelozie nebună față de propriul său fiu, ale cărui plânsete erau singurele sunete pe care Desdemona părea să le audă, al cărui corp mititel era destinatarul unui șir nesfârșit de Îngrijiri și mângâieri și care reușise să-și Îndepărteze propriul tată de afecțiunea Desdemonei printr-un subterfugiu aparent divin: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mânia judecății avea s-o lovească greu. Dar, din nou, temerile ei se dovediră nefondate. În primăvara următoare, pe 27 aprilie 1928, se născu Zoë Stephanides, o fetiță mare, sănătoasă, cu un cap pătrățos, ca al bunicii ei, cu un plânset puternic și fără nici o problemă. Pe Milton nu-l prea interesa sora lui. Prefera să tragă cu praștia, Împreună cu prietenii. Theodora era exact invers. Era fermecată de Zoë. Ducea bebelușul În brațe peste tot, ca pe o păpușă nouă. Prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și scâncea că el, și nu Roxanne, trebuie să fie buricul lumii. Roxanne Încerca să fie extraordinară și infailibilă ca mamă. Dar eșua din nou și din nou sau cel puțin așa i se părea ei. I se părea că plânsetele de nemulțumire și furie ale copilului erau un deget Îndreptat acuzator spre ea. Datorită prezenței calme și Încrezătoare a lui Dwight, anxietatea ei s-a diminuat. Nu a devenit mai puternică, ci mai conștientă de cât de puțin Îi oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă vei chema: "Tată!" Și nu te vei mai abate de la Mine. 20. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel, zice Domnul!" 21. "Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plînsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea, și au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. 22. "Întoarceți-vă, copii răzvrătiți și vă voi ierta abaterile." "Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Și am plâns împreună. Ciudat este faptul că atunci Shizuko plângea și gemea „aa, uu“. Nu înțeleg ce au însemnat lacrimile ei. Probabil că se simțea rău. Doctorul a spus că emoțiile din creier iau prima oară forma instabilă a „plânsetului“. Acesta e primul pas. Pe data de 23 martie a rostit primele cuvinte în fața părinților. Shizuko a strigat: «Mama!» Era prima oară când îi auzeau vocea după mai bine de patru luni. Cum au auzit-o, și mama și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Lui, și mare este înțelepciunea Lui." $29 1. Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! Adăugați an la an și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor. 2. Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. 3. Căci te voi împresura de toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri, și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta. 4. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie și pe poporul lui în bucurie. 19. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, și mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plînsetelor, nici glasul țipetelor. 20. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puține, nici bătrîni care să nu-și împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fără să plângi Iubirea reprimată, Și nu poți altfel ca să frângi Durerea greu brumată. De spaimă multă și mult dor, Cu lacrimi mari sfințite, Tu plângi că lacrimile-n cor Cu jalea-s înfrățite. În viață omul e dator Cu plânsetul la vreme, Atunci când purul său fior E plin de diademe. 24 iulie 2004 IERTAȚI-MĂ! Am strâns și bani de-nmormântare; Scuzați că n-am putut mai mult, Dar nici nu vreau „piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
aflat la adăpost. în clădire se găseau rezerve de apă din belșug și rezerve uriașe de alimente, chiar dacă, în cazul în care le-ar fi fost imposibil să-i respingă pe numeroșii fugari ce veneau în dezordine din sat, printre plânsetele copiilor și strigăte îngrozite, s-ar fi impus, cu siguranță, un sever raționament. Exista, așadar, o posibilitate de salvare, dar trebuia să-și păstreze calmul și, înainte de toate, să asigure și să organizeze servitorimea; vila, însă, era foarte mare, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Danville și n-a mai reușit să-și aducă aminte cât de abruptă era linia orizontului la cascada Salmon. Singura legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai întâi au fost urletele, apoi plânsetul, apoi insistențele aproape iritante că bărbatul era acolo, era chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe loc și apa i s-a scurs din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
început să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea. Un bărbat și-a lipit mâna pe claxon și i-a strigat ceva ocolindu-i mașina și-atunci un plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua să sune, rulând melodioara aia oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu mai vorbește. Preț de-un minut, care-a părut o veșnicie, Alice și John au stat unul lângă celălalt, fără să scoată nici un cuvânt. Faptul că un bărbat putea să-și lase soția să plângă în halul ăla, că plânsetul ei nu-l făcea să i se înmoaie picioarele, l-a făcut pe Danny să realizeze că Drew era singurul bărbat de-acolo pe care-l admira. Drew, care era pe jumătate tot un puști. John și Naji erau plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Devenise imună la tot ceea ce nu amenința s-o ucidă. Îmbrățișându-și fiul a realizat că ea era prima fată de care-i plăcea. Și asta după mulți ani în care nimeni nu-i mai plăcuse. Acum Pearl a auzit plânsetul unei femei, șoaptele unui bărbat și vâjâitul vântului. Trupul lui Zach apăruse pe malul apei ca și când ar fi fost un om căzut din cer. Iar ea făcuse ceea ce trebuise să facă. La fel ca atunci când își reparase acoperișul cu nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi simțit deja altundeva, într-o lume în care curajul capătă o cu totul altă răsplată. Călăul a legat funia pentru a treia oară. De data asta nu s-a mai rupt. Un vuiet s-a înălțat, alcătuit din plânsete, gemete, rugăciuni. Ultimul împărat al Egiptului, omul cel mai curajos care cârmuise vreodată valea Nilului, își dăduse sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de sărbătoarea Sfântului Valentin. Fusesem înștiințat în ajun și, până în zori, stătusem rezemat de zidul celulei mele, nefiind în stare să dorm, ciulind urechea la zgomotele obișnuite ale orașului, la râsul unui paznic, la căderea unui obiect în Tibru, la plânsetul unui nou-născut, zgomote excesive în liniștea beznei. Sufeream ades de lipsă de somn de la sosirea mea la Roma și, până la urmă, ghicisem ce anume făcea ca orele să fie atât de apăsătoare: mai mult decât lipsa de libertate, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mod cu putință, de a le face trupurile bucăți. Lupii, râșii sau urșii nu luptă altfel atunci când își apără vizuinile. Valerius asista pierdut la luptă; fu frapat de liniștea cu care se înfruntau oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai cheme - Peste vise bruma, Veșnic, veșnic, veșnic... Singur, singur, singur, Vreme de beție - I-auzi cum mai plouă, Ce melancolie! Singur, singur, singur... Nervi de toamnă E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol... Și-i frig, și burează. Amanții, mai bolnavi, mai triști, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de veșnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Culori și fum de toamnă, plâns de poet, Apa e rece, frunzele plouă- Vorbește încet, pășește încet, Că totul cade cu o jale nouă. Vinul, și mierea, și grâul tot Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut... Tuse, și plânset visele scot, Du-te, oriunde, frunză de lut... Și-o păsărică în grădina brumată, În liniștea rece, a iarnă-a făcut, Am strănutat pe o stradă curată, Frunzele toate încă n-au căzut. A fost odată... va fi odată... Nu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie. Foame, Plânset mondial... Pe când lasă-amurgul flăcări Pe-un final ce se anunță Pe-un decor miliardar... * Piano Și iar toate-s triste. Și azi ca și ieri- Potop de dureri. Și visul apune În negrul destin... Și vremuri mai bune Nu vin
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pasăre în pericol. Și-a pus mâinile la urechi. Nu-mi spune. Nu-mi spune... —Taci odată! Belinda a traversat camera, foșnind mătasea rochiei, și a plesnit-o pe sora ei peste față. Suki a inspirat cu un icnet și plânsetele s-au oprit la fel de repede cum au început. În tăcere, Belinda mi-a spus, cu ochii mânioși: Este numai o bănuială de-a ta. Nu știi nimic ce-ar trebui știut. Am vorbit cu Baby, i-am zis. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
țara noastră”, despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă în parodie, în caraghioslâc, în patetism patriotard cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care a ajuns poate vedea În contralumină (În puțina lumină a lunii, desigur) turnul din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de dimineață (29 ianuarie) am fost trezită de niște plânsete. Plângea o călugăriță. Îi era teamă că Înapoierea mea să nu aducă vreo nenorocire pe capul maicilor. Ciubac i-a spus că mâine voiu pleca. Maica cealaltă a repetat Însă: doctorul Goldfain tot trebuie să moară, dar din cauza ei vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentru ca împlinirea creștinească să aducă ruga la căpătâiul Lor. Apar primele semne Mormântul are o lungime de 11 metri și o lățime
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]