6,847 matches
-
nemișcată spre tavan, cu ochii închiși, cu gura deschisă, face gargară cu apă oxigenată. Apoi se îndoaie de mijloc și scuipă în chiuveta de metal. Toți respiră mirosul de înălbitor al apei oxigenate, sub damful de latrină care iese din plămânii Suflătoarei Betty. Directoarea cere să fie adusă o trusă de investigații pentru crimele sexuale. Bețișoarele cu vată și lamelele de sticlă și mănușile. Cora Reynolds era printre ei, stând atât de aproape încât a lăsat o urmă alunecoasă de mâzgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
persoane, persoanele în obiecte. Nimeni nu spune că e vina tipilor de la district. Că s-au făcut de minune. Nu-i o surpriză că manechinul Betty a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă"? Ieșiră și cei din Pușkin, Codrescu, Târgușor, toată studențimea Iașului. Toți cei care au avut ceva de spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plece și doamna Escu mai aruncă o săgeată: Fata asta nu va face mulți purici lângă tine, copile. O femeie frumoasă ca ea nu poate iubi un singur bărbat. Știa asta. De ce trebuia să-i amintească? Ieșiți afară, își umplură plămânii cu aer. Ștefan oftă, ușurat. Fii liniștită, îi spuse Luanei, n-are nimic cu tine. La fel mi-ar fi făcut, indiferent cu cine veneam. De când a murit tata e de nerecunoscut. Nu-ți cer să ții la ea, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pas, dar a fost Împins din spate. În jur, spațiul dispăruse dintr-odată, aerul era Îmbâcsit de o duhoare râncedă și sărată de piele și de păr, pe care o imagina strecurându-i-se prin nas și prin gură până În plămâni. Mulțimea s-a pornit să se agite cuprinsă de un val de Înfiorare pe care l-a simțit ca pe un cutremur care Înaintează, talpa cuiva i-a strivit dege tele unui picior În același timp cu un cot care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier de ceasornicărie, ieși, în sfârșit, în bulevard. Asta e, își spuse. Parcă începea să trăiască din nou. Acasă, dintr-odată îi atrase atenția preșul murdar din hol. Apoi o izbi dezordinea din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pe el e o aparență, celule proliferate suspect, omul care-l ascultă și care știe cu adevărat ce-i aceea suferință, mulțumește cerului că l-a pricopsit numai cu un infarct, cu câteva pietre la rinichi, acolo, ori cu un plămân extirpat de la o tumoare, un adevărat chilipir față de celălalt, candidat sigur la cancer. Dacă se afla prin dreptul unei uși, bate pe ascuns cu degetele în lemn, dornic să alunge o asemenea posibilitate. (Nina râde și bate din palme, oho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sperat cu toată intensitatea că altercațiile dintre ei vor lua capăt, îl aștepta cu cei câțiva maci sacrificați strânși în pumn, pe urmă și-a dat seama că este stupidă, că sunt simple iluzii neroade și, deprimată, și-a golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete lipite unde era scris numele și mai târziu, în aceeași zi când au făcut raze la plămâni separat, ea în grupa de femei, el în grupa de bărbați, s-au comportat cu seriozitate în timp ce se lăsau fotografiați în profunzime de ochiul aceluiași aparat. Pe urmă au plecat la un han din apropiere. Ovidiu susținea bine dispus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altfel, că nu se mai simt ca într-un spațiu închis, apăsător, unde ochii sfinților pictați pe pereți te urmăresc din toate direcțiile și fiecare poate să citească în ochii tăi, în creierul tău, în buzele tale, în inimă, în plămâni, în rinichi. Cine știe ce greșeală de moarte e să te exciți atunci când doi eroi de film se sărută pasional la televizor, să dorești ca doamna de biologie să-și dea duhul acolo în mijlocul clasei, scoțând pe gură și pe nas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scoase țigările, îl întrebă dacă fumează, el refuză, nu, nu fuma, mulțumi frumos. Eu am să trag o pipă, spuse și scăpără paiul de chibrit. Mă rog, n-o fi frumos din parte-mi. Trase cu nesaț fumul până-n adâncul plămânilor, parcă-și mai venea în fire, începea să fie ea. Nu mai știu de când n-am mai văzut parcul acesta, rosti, cred că sunt câțiva ani buni, de regulă drumul meu e strict delimitat între serviciu și casă, astăzi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gâtul oilor care pasc iarba fragedă. Treptat, ne învăluie puternicele miresme ale oceanului verde al coniferelor și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se umple de culorile vii ale unei vegetații proaspete, de o neîntrecută frumusețe. Plămânii respiră aerul tare și curat al pădurii și întreaga ființă e pătrunsă de liniște și calm. Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de legende, te simți liber ca pasărea, ori ca frunza mângâiată de vânt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ultim, dacă e În stare să doneze „orice alt organ”. Prin urmare chiar și inima. Se poate deci trăi și fără ea, căci nu e casa sufletului. Doar cu un rinichi, s-au mai văzut cazuri. Și cu jumătăți de plămâni. Era fericit că putea formula două Întrebări: 1. La cât din tine poți renunța, fără a te pierde? 2. Cât trebuie să păstrezi pentru tine ca să nu treci În altceva? Omul cu anunțul părea să aibă răspunsul la aceste Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau resemnare acelei invazii de blocuri din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora treceau impetuoase două fascicule de lumină de o intensitate neobișnuită. Cum trebuie că aveau pe vremuri bolnavii de plămâni sau de malarie când Încă mai luptau cu boala, Înainte ca strălucirea ochilor să se stingă Într-un val de sânge. Bărbatul avea o Înfățișare foarte plăcută dar apariția sa nu prevestea nimic bun. Petru se ridică În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
început viața mea. A doua mea viață. Ochii mi s-au deschis brusc, mari ca două litere O, iar gâtul și umerii mi s-au arcuit în spate într-o amplă mișcare smucită, o singură gură de aer umplându-mi plămânii până la refuz. Litri întregi de oxigen uscat și praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totuși o mică problemă secundară, o ciudățenie minoră, aflată la granița lucrurilor. Ce conta cel mai mult pentru mine - de-un milion de ori mai mult decât orice altceva - era aerul, respirația, procesul acum ușor de umplere și golire a plămânilor. Acel adevăr minunat, divin precum corurile de îngeri: puteam să respir și asta însemna că aveam să trăiesc. Pe când ultimii fiori îmi părăseau trupul mi-am lipit fruntea de covorul ud și mi-am imaginat că trag în piept kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio pe lume. Toate astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând-o. Asta era totul; în miezul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi. Mi-am umplut plămânii cu aer și apoi l-am lăsat să iasă - încet, umed și aburit. Am făcut un pas hotărât, dar grijuliu în spate, împotriva voinței apei. După ce mi-am echilibrat poziția un moment, am mai făcut unul și apoi încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
N [ ]. Nu vă aud bine, am zis, dar nu eram cu adevărat sigur dacă chiar aud pe cineva. — Iu[ ]ea pe[ ]. N [ ] face [ ]. — Alo? am zis. E cineva acolo? Cine e? Și, ascultând atent șuierăturile, un cuvânt îmi urcă din plămâni și mi se articulă singur, luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos decât un icnet care m-a congestionat întreaga față. Apoi încă unul, și încă unul. În cele din urmă, m-am ridicat, tremurând și ștergându-mi lacrimile de pe față. — Angajatorul meu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte. Sunetul venea dinăuntru. Trebuia să fie... Dang - treisprezece. Plămânii parcă îmi luaseră foc. M-am oprit, m-am aplecat, cu mâinile pe genunchi și trăgându-mi răsuflarea. Trecu un moment. Două momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi umplu plămânii dureroși și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]