1,038 matches
-
hăuri, râuri...Cum să trec de ele? Drumu-i presărat cu poveri și spini... Cu capcane, piedici și cu vorbe grele, Cu ispite, lacrimi, chinuri și minciuni... Dincolo de toate...Pace, armonie! Visul meu și-al tău, de-a găsi iertarea! Doruri plămădite-n nopți de insomnie, Muguri de speranță, netezind cărarea... Dincolo de toate?! Conul de lumină Ce mi-ar izbăvi frica pentru mâine Și mi-ar dărui oaza de hodină, Loc pentru popas, care să m-aline... Undeva, acolo, este pace poate
PĂRERI PERSONALE-VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360680_a_362009]
-
de conservare și egoismul pozitiv sau negativ. Eul. Habar n-aveam că se poate muri din iubire. Asta înseamnă să poți ieși din tine. Să te poți lăsa pe marginea unui nimic, oferind altcuiva toată substanță pură din care ești plămădit. A dărui înseamnă a fi capabil de dezintegrare. Mi-amintesc copilăria și-acum percep concret cam ce făcea mama pentru noi. Un părinte trăiește doar pentru și prin copiii săi abandonându-se pe șine. Mintea mea de adolescent teribil și
ESTETICA DEZINTEGRĂRII de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360690_a_362019]
-
și Liturghii, în defăimari și laude, în lepădări și jertfe, în vânzări și mucenicii, în trădări și binecuvântări, sub denia Crucii, dar și sub apoteoza Învierii. Poeții Crucii, ca Marii Sacerdoți ai Cuvântului dumnezeiesc și co-liturghisitori ai Suferinței Neamului, au plămădit în sângele, în crezul, în nădejdea, în jertfa și în dragostea lor, toată voința pătimirii, întrupată în: vânzarea, trădarea, prigoana, persecuția, defăimarea, batjocura, umilirea, biciuirea, amărăciunea, întemnițarea, calvarul Răstignirii, dar și în harul Slavei și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
înviere a primăverilor. (13 Aprilie 1947, Sfintele Paști). Virgil Maxim, luminător de neam și de țară și-a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
să nu spui; Doar cu o vorbă bună să-i îndulcești amarul. - Iisuse, eu, de mult sunt frate cu sărmanul. Mântuitorule, ascultă a mea rugă. Aș vrea ca pentru oameni, să fiu eu rob și slugă. Pe toți ne-ai plămădit, ca oameni, din țărână Și, astăzi iar ne aperi, cu propria Ta mână! Tu, iubite Stăpâne, ne speli cu al Tău Sânge! Pe noi, toți, ce-n păcate, viața ni se scurge, Iisus, e pentru noi, cel mai puternic trunchi
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
Le-a pus la fiert în căldărușa de aramă amestecate cu foi de ceapă, iar pe altele cu rădăcini de roibă. Să aibă ouă de Paște în două culori! Din făina de orz și secară, primită de la Tanea, împreunată, au plămădit un aluat și au făcut din el două azime groase și două subțiri găurite cu o sârmă, ce se dorea a fi pască. Coca a fost necrescută cu drojdie, că n-aveau, dar azimile miroseau plăcut a pâine. Cea subțire
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
ne era mai presus de orice. Singurul păcat pe care îl pot găsi acestei neclintiri lăudabile este teama surdă de a nu ne sacrifica din greșeală vreunei cauze care să nu ne fi meritat. Aveam optsprezece ani... Prietena mea era plămădită din aluatul din care, prin nebăgare de seamă, se poate forma un erou sau un terorist. Mergea până la capăt, indiferent de repercursiuni, nimic nu ar mai fi putut să o oprească. Tocmai această „totală disponibilitate și totală acceptare a oricăror
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360050_a_361379]
-
noi. Văzut de la înălțimea balconului, scăpăratul roșu al țigării din care trăgeam la intervale rare, râsul șăgalnic al prietenei mele și oboseala dulce care ne biruia în acea seară binecuvântată de primăvară târzie se asortau. Modelam aluatul din care se plămădeau în joacă amintirile noastre viitoare, așa-zisele „pansamente de suflet”. Vibram în aceeași „undă de culoare”, cum aveam să spunem mai târziu, când „bruiajul” avea să ne dea de furcă. Creierele noastre funcționau cu toate motoarele date la maximum, „unse
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360050_a_361379]
-
iasomii sângele tău mi se învolbura în vene fierbinte și mătăsos îmi luai sufletul în pumni și mă sorbeai însetat până la ultima picătură mă iubeai primitiv eram prima și ultima femeie gura ta îmi mușca până la durere coapsa când îmi plămădeai copii în pântec aveai nevoie de mine ca să poți respira îmi sfâșiai trupul rugându-mă să nasc lângă un foc în mijlocul câmpului biblic crud salbatic strângând în dinți umărul tău până când țipătul descătușat va elibera ploaia din cătușele cerului și
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
meuse ascund fluturi albaștriiar pe gleznăîntr-o ziîmi vor înflori iasomiisângele tăumi se învolbura în venefierbinte și mătăsosîmi luai sufletul în pumniși mă sorbeai însetatpână la ultima picăturămă iubeai primitiveram prima și ultima femeiegura ta îmi mușca până la durere coapsacând îmi plămădeai copii în pântecaveai nevoie de mineca să poți respiraîmi sfâșiai trupulrugându-mă să nasclângă un focîn mijlocul câmpuluibibliccrudsalbaticstrângând în dinți umărul tăupână când țipătul descătușatva elibera ploaia din cătușele ceruluiși va tulbura aripile îngerilorîn raiuri pline de păcate primareeram tânărăîți eram
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
trec cu el prin tine, Din când în când, să vreau să povestesc Despre femeia rătăcită-n rime Cu pași de zori și pulsul nebunesc. Îți stă pe suflet ca o primăvară, S-o porți cu împlinire și noblețe, E plămădită dintr-o floare rară Cu sevă de mister și frumusețe! Referință Bibliografică: Cu sevă de mister și frumusețe / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 798, Anul III, 08 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate
CU SEVĂ DE MISTER ŞI FRUMUSEŢE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359982_a_361311]
-
DE BUZĂU Autor: Dumitru K Negoiță Publicat în: Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului A fost odată un Cenaclu - literar Care funcționa pe strada Umbrelor Și primea lumină De pe străzile Luceafărul și Luminii. Aici, s-au plămădit multe cărți c-o semnificație aparte. Iată, cum era tratată pe vremuri(azi în bar, atunci în cafenea) o șezătoare literară, de mas-media de pe atunci, nu prea departe de Buzău, la Rm. Sărat, cu protagoniștii Cincinat și Ion Pavelescu. Fratele
O ISTORIE LITERARĂ, LA MARGINE DE BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359967_a_361296]
-
Patapievici, ediția 1996, pag.64) ISTORIA ROMÂNILOR: „În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în formă hibridă strămoșească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o”. Demnitatea noastră constă în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la
ICR, FIAT LUX ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359718_a_361047]
-
iasomii sângele tău mi se învolbura în vene fierbinte și mătăsos îmi luai sufletul în pumni și mă sorbeai însetat până la ultima picătură mă iubeai primitiv eram prima și ultima femeie gura ta îmi mușca până la durere coapsa când îmi plămădeai copii în pântec aveai nevoie de mine ca să poți respira îmi sfâșiai trupul rugându-mă să nasc lângă un foc în mijlocul câmpului biblic crud salbatic strângând în dinți umărul tău până când țipătul descătușat va elibera ploaia din cătușele cerului și
EVA (POEM) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359240_a_360569]
-
iubirii dimensiunile universului. Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară cu zarea verii către care i s-a deschis sufletul prin ferestre de topaz. Sufletul feminin îndrăgosit devine Galateea și iubitul Pygmalion. Adrian Botez își simte ființa îndrăgostită plămădită din cântec de privighetoare și din gingășia și parfumul florilor. Cristina Ștefan scrie în stilul avangardiștilor, împletește metafore precum „mosorul roșu” (viața) sau „papiota roșie” (iubirea) cu sinstezia simboliștilor. Ioan-Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
Botez își simte ființa îndrăgostită plămădită din cântec de privighetoare și din gingășia și parfumul florilor. Cristina Ștefan scrie în stilul avangardiștilor, împletește metafore precum „mosorul roșu” (viața) sau „papiota roșie” (iubirea) cu sinstezia simboliștilor. Ioan-Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată în dimensiuni și forme statuare pe culmi atât de înalte, încât diafanul înger uman adună de pe cer stelele risipite. Paula Romanescu este cuprinsă de speranțe și emoție în așteptarea norocului tradus în unirea a două
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
în adevăratul sens al cuvântului este o doamnă. Uneori îmi pare că e trimisă de Maica Domnului pe pământ ca să ajute pe cei în nevoie. Profund religioasă, prin tot ce face, parcă își cheamă semenii la lumina liturghiei. A fost plămădită parcă numai din bunătate și dăruire și a fost înzestrată cu puterea de a schimba în bine situații grele ale semenilor care s-au bucurat de intervențiile sale. Unde a pus domnia sa mâna, a pus și Dumnezeu mila. Dar pe
RÂNDURI IEŞITE DIN ADÂNCUL INIMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340534_a_341863]
-
cu cele ale grupului și nu pot fi înțelese în mod separat. Modelul de viață în societate este similar cu acela al unui organism biologic, iar nevoile acestui organism social determină idealul suprem al tuturor membrilor săi. Nu suntem toți plămădiți din aceeași bucată de lut celest, așa că ființele umane nu sunt indivizi și atât, nu sunt membri anonimi ai unei umanități abstracte, ci, în virtutea unei identități multifactoriale, se grupează în comunități naționale și culturale. Națiunile sunt diferite între ele, asemenea
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
și merge încolo, pe cărarea nedreaptă din lanul de grâu. Macii vor s-o prindă de glezne, dar rochia-i goală, fără ea și fără sfârșit. Zmeul își șterge o lacrimă și cere înălțare. Morișca bâzâie înspre depărtarea unde mama plămădește și frământă și face aluat pentru cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord. Iar cercul își hodinește raza și vorbește cu ea despre tata, care a fost până la moarte pe jos și s-a întors ca să vadă cât
Cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord () [Corola-blog/BlogPost/340044_a_341373]
-
întruchipat din emoție și iubire și învăluit în admirație și respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esență nepământeană. Ne naștem din dragoste și traim cu această nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe lume, crescut
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit una a sinelui, nu mai este o realitate exterioară și o îndeamnă să-și reprofileze universul interior
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
interior. Ceasuri epice, de care bruxellezii își mai amintesc încă. Erau vremuri de o incredibilă frenezie, cînd pînă și băcanii au avut, preț de cîteva zile, suflete de revoluționari de la 1789!... Am înțeles atunci că mulțimea este o turmă smintită, plămădită din panici, din frică, din incoerență, din fanfaronadă. Unii, aruncați în afara traiectoriei vieții lor cotidiene, au devenit peste noapte conducători și dictatori. N-aș fi crezut niciodată că nebunia stă, pînă într-atît, veșnic trează în creierele oamenilor. Au fost nenumărate
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
în Biserica Romano-Catolică, cât și în Biserica Ortodoxă, iar scrierile lui recunoscute în ambele biserici ca puncte de reper în ceea ce privește învățăturile dogmatice. Scrierile sale, atâtea câte ni s-au păstrat, constituie un tezaur neprețuit, un creuzet în care a fost plămădită învățătura creștină autentică, în care izvoarele principale, respectiv Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție sunt întoarse pe toate fețele și din ele se scoate filonul de aur al adevărului nealterat. Temele majore ale lucrărilor Sf. Irineu privesc în special dogmele privind
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
pentru a asigura supraviețuirea lor. Iar Speranța, cea care nu vrea să părăsească cutia, ne seduce cu viziunea unei lumi pe care noi o alegem. O lume ale cărei întâmplări nu vin cu furia unui tsunami peste noi, ci sunt plămădite astfel încât să fie pe măsurile Patului lui Procust al fiecăruia dintre noi. Iar în această frescă, nu Pandora este de vină. Nici măcar zeii care au creat-o. Ci aceia care au acceptat-o ca fiind parte a umanului, aceia care
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
a căzut în mână./ Era galbenă, cu raze de soare în ea.” Adevărată valoare, mireasmă de floare și lumină solară, acest altceva în căutarea căruia poeta a pornit într-o călătorie a gândului, este poezia. Pe care Victorița Duțu o plămădește și acum, ca de fiecare dată, cu dăruire, pasiune și suflet. Octavian Curpaș Phoenix, Arizona septembrie 2010 Referință Bibliografică: Poeme despre soare, flori și liniște / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]